Sursa foto: The Butchart Gardens

In Amenajari Gradina, Eseuri si idei altfel, Gradina, Romania Mea

De ce le plac românilor grădinile cu flori?

Am stat de vorbă cu peisagiștii noștri și absolut toți se plâng de faptul că noi, clienții români, nu știm să apreciem amenajările contemporane. Se plâng că nu suntem educați, că ne punem căruțe pline cu flori și pitici în grădină, bolovani și stânci ori numai gazon și tuja. Am mai auzit și că nu știm să întreținem o grădină, nu ne ocupăm de ea, ci îi lăsăm pe alții, care nu sunt specialiști să facă asta, cum ar fi mama, soacra, bona, șoferul.

Sursa foto:  Catroth.com

Sursa foto: Catroth.com

Și au dreptate! Așa este. Dar nu m-am putut abține să nu mă întreb care sunt cauzele ce ne determină să procedăm așa și de ce peisagiștii români nu încearcă să le afle. Pentru că atunci când judeci doar efectele, n-ai cum să găsești o rezolvare a problemei. Eu cred că dacă conștientizăm de ce ne plac grădinile cu flori, căruțele și piticii vom ajunge să apreciem și ideile, sfaturile și proiectele mai îndrăznețe ale peisagiștilor români.

Sursa foto: The Butchart Gardens

Sursa foto: The Butchart Gardens

De ce ne plac grădinile dezordonate, pline cu flori? Prima cauză pe care am identificat-o este faptul că noi suntem o țară cu o îndelungată tradiție agricolă. Suntem țărani. Majoritatea dintre noi încă mai avem părinți sau cel puțin bunici la țară. Și asta nu e deloc rău, dar explică niște lucruri. Gospodăriile țărănești sunt mici ferme cu animale și grădini de legume. Cauza? Nevoia de a ne produce singuri hrana pentru că da, suntem sărăci, iar mâncarea e scumpă. Și nu vorbesc doar despre ce se întâmplă acum, ci și de vremea comuniștilor și de vremurile dinaintea lor. Cei veniți la oraș să muncească în fabrici și uzine au trăit pe baza sacoșelor îndesate trimise constant de către rudele de la țară. Și atunci de ce ar mai fi sacrificat țăranul român bucățica lui mică de curte sau de pământ pentru flori? Poate doar să le vândă la piață, dar nicidecum pentru că ar fi avut timp, plăcere sau stare să se îngrijească de ele, să producă hibrizi, să le știe pe numele lor științific, în latină.

Sursa foto: Pinterest

Sursa foto: Pinterest

De o bucată de timp, lucrurile s-au mai schimbat. Acum încercăm să aducem un plus de frumusețe în grădinile noastre plantând și flori. Chiar dacă am păstrat grădina de legume sau avem măcar câțiva pomi fructiferi, florile sunt prezente cel puțin către stradă. Le-am dus dorul. Nu ne-am satisfăcut această nevoie de frumos și de aceea o facem acum. Și da, pentru asta ne mai punem și o căruță pentru că, oricum, nu mai avem nevoie de ea, o privim cu satisfacție pentru că am trecut de perioada când o foloseam și suntem mândri că în locul ei grajdul a devenit garajul pentru mașină.

Dacă asta se întâmpla la țară, care a fost situația în orașe? Foarte puține parcuri și evenimente horticole! De unde și lipsa unor exemple, informații și modele de urmat. Spațiile publice ne influențează alegerile personale. Cu cât vedem în jurul nostru mai multe amenajări deosebite, ajugem să le interiorizăm și să le adaptăm și spațiilor noastre private. Dar, pe bune, câte parcuri am avut și avem acum cu adevărat senzaționale? Puține!

Sursa foto: emilalua tumblr

Sursa foto: emilalua tumblr

La asta se adaugă și faptul că n-am avut oameni bogați și deștepți care să fie interesați de amenajări peisagistice. N-am avut aristocrație, așa cum în țările cu tradiție în amenajări de grădini există și care a sprijinit acest domeniu atât de frumos și o face în continuare. Când cineva faimos, bogat sau cu un statul privilegiat are preocupare pentru frumos, acest lucru se transmite mai departe în societate. Orice om visează să ajungă să aibă o viață mai bună și mai frumoasă, iar dacă are și exemple îi este mai ușor să le urmeze, să aspire că va ajunge ca ele. Cum arătau parcurile noastre? În orice caz nu spectaculos și oricum cu puține flori. Câte târguri și evenimente dedicate amenajărilor peisagistice sunt? Puține! Lucrurile încep să se schimbe și asta e bine. Dar totuși, apetența pentru flori o mai avem. N-am ars această etapă.

Sursa foto: The Butchart Gardens

Sursa foto: The Butchart Gardens

Iar la oraș am avut și mai avem o mare problemă: multe blocuri! Românii descoperă lumea fascinantă a plantelor odată ce se mută la curte. Atâta timp cât stai la bloc, nu prea te interesează amenajările peisagistice, că doar nu le întrevezi rostul. Poate îți cumperi ghivece cu plante, dar mai ales cu flori pentru că ele îți sugereză grădina la care visezi. Și cînd te muți la curte ai vrea să ai o grădină minimalistă? Nu! Îți dorești tot ce n-ai avut până atunci: grătar, pitici și flori multe! Poate și câteva stânci, bolovani, un iaz și o piscină. Și neapărat copacii tăi, pomii tăi, cu cât mai mulți cu atât mai bine. Și să fie plin, să nu vadă vecinul la tine în curte pentru că, în sfârși, ești liber, ești proprietarul bucății tale de curte și vrei să te simți bine acasă.

Da, e greșit să facem asta, dar suntem oameni și se pare că până la urmă învățăm mai sigur din propriile noastre greșeli. Ajungem să ne dăm seama că o grădină instant nu este soluția bună, ba mai este și costisitoare. Realizăm că avem nevoie de timp pentru o grădină, iar noi nu-l avem. Și atunci ce facem? Cumpărăm flori! Cu ele ne umplem mai repede curtea.

Sursa foto: Friends of the San Jose Rose Garden

Sursa foto: Friends of the San Jose Rose Garden

O altă cauză pe care am indentificat-o este lipsa unor materii atractive în școală. La botanică, în gimnaziu, totul este anost. Mi-a povestit cineva cum a avut un invitat englez la masă. Era vară și au aranjat pentru a lua prânzul pe terasă. După ce au terminat de mâncat, englezul a început să comenteze despre plantele din curte, numindu-le pe numele lor latinesc. Românul nostru a fost foarte uimit și l-a întrebat dacă este horticultor, dar englezul i-a spus că nu. Atunci cum de știa denumirea din latină? Păi de la școală, a spus englezul, care a punctat în final: cum să ai grijă de plante, dacă nu știi cum le cheamă? Chiar așa! Avea mare dreptate.

Noi, românii, descoperim florile, plantele în ipostaza de adulți, când ne apucăm să învățăm singuri despre plante, cum se numesc ele, cum se îngrijesc. Dar cine n-a făcut facultatea de horticultură, cum e și cazul meu, cu siguranță habar n-are cum îi spune mușcatei în latină (adică Pelargonium), dar dacă vrei să o tratezi de vreo boală, pe ambalajul medicamentelor fitosanitare vei găsi denumirea plantei în latină. Deci, din cauza lipsei noastre de cunoștințe, abia acum ne înconjurăm de flori și începem să le cunoaștem, să le învățăm și să avem grijă de ele. Vor urma și alte plante.

Sursa foto: Better Homes and gardens

Sursa foto: Better Homes and gardens

Cu siguranță mai sunt și alte cauze, dar în urma experienței mele de 15 ani ca jurnalist de casă și grădină, consider că cele trei cauze majore explică apetența noastră pentru flori: originea noastră de agricultori, un mediu urban cu multe blocuri și lipsit de exemple bune în materie de amenajări de spații verzi și educație precară din școală la capitolul botanică. Și totuși ne plac florile pentru că noi, românii, avem suflet de romantici, deși muncit mult, întotdeauna ne-am distrat prea puțin, iar despre preocupări de timp liber nici vorbă!

Nici acum nu avem timp și bani pentru hobby-uri în general, nu mai spun pentru grădinărit. Dar ne dorim ca grădinile noastre să fie amenajat repede, instant dacă se poate. Și asta o poți face cu flori. Plus că e colorat și arată bine. Dar adevărul este că pentru o grădină, fie ea și de flori, trebuie să avem răbdare, trebuie să alocăm timp, bani și multă dragoste. O grădină este mereu altfel, se transformă de la anotimp la anotimp, de la an la an. Îmbătrânim cu ea și o lăsăm moștenire mai departe.

Sursa foto: The Butchart Gardens

Sursa foto: The Butchart Gardens

Așa că e bine să conștientizăm de ce ne plac florile, dar să nu uităm că o grădină adevărată este mai mult decât o mulțime de tufe, ghivece și căruțe multicolore. Când vara trece, o grădină adevărată va fi frumoasă și în lipsa florilor. Și aici ar trebui peisagiștii noștri să ne explice mai mult, să ne lămurească și să ne facă să apreciem și alte specii de plante. Și da, să nu uite că vara ne dorim să vedem flori în grădină, dar ei știu cel mai bine cum să le integreze într-o amenajare peisagistică ce poate va fi model pentru urmașii noștri.

Sursa foto: Gardening 336/ tumblr

Sursa foto: Gardening 336/ tumblr

Sursa foto: Gertrude Jekyll/ wikipedia

Sursa foto: Gertrude Jekyll/ wikipedia

16 raspunsuri pentru De ce le plac românilor grădinile cu flori?

  1. Voinea Traian spune:

    Indiferent de natura ei o gradina ramane pana la urma o gradina. Asa este…. sa impamantenit acest obicei agrar despre care pomenesti frecvent.

    Faptul ca Romanul este s-au a fost educat in acest spirit…. spiritul comunist ….care la invatat sa stea cu capu-n traista, care pana la urma ia furat identitatea… nu ia adus nimic bun. Care pana la urma nu ia dat nici o sansa sa faca pasul inaine.

    Asa a fost sa fie atunci….important este ca acum exista oameni ca tine, ce doresc sa largeasca aria de cunostinte oamenilor ce iubesc frumosul, in speta infiintarea gradinilor cu flori. Pentru ca despre acest aspect este vorba nu?.

    Parerea mea sincera este ca fiecare element asezat intr-o gradina, transmite ceva.
    Indiferent ca este o caruta rustica plina cu flori sau ma rog un alt fel de element.

    Consider ca fiecare element are farmecul sau personal..un farmec aparte,
    care incanta, care iti ia aerul atunci cand este prezentat la maniera la care il prezinti tu…….care pana la urma te indeamna sa mergi mai departe..!

    Felicitari pentru articol !

  2. KIDpeisage spune:

    Caruta de care spuneai nu este ceva ramas prin curte si care nu mai este util! Carutele alea se construiesc pe banda rulanta precum piticii! E o adevarata industrie tocmai datorita faptului ca niste nepriceputi in ale peisagisticii s-au gasit sa devina antreprenori in acest domeniu si sa calce in picioare pe cei ce se pregatesc in scoala si pe teren pentru a crea ceva frumos! Au comandat astfel de kitsch-uri pentru ca le-au vazut in poze pe internet; au aflat ei ca in Oalanda e bursa de plante si au instiintat lumea cum ca olandezul este profesionist; au gasit pe Facebook poze din Olanda cu amenajari in anvelope, chiuvete, cizme si alte asemenea aberatii si le-au dat clientilor ca exemple de opere de arta prostindu-i astfel in a crea astfel de amenajari. E destul de tarziu sa te impotrivesti acestora acum intrucat au putere financiara si ceea ce ei numesc Portofoliu. Clientii sunt la fel de neinstruiti si orgoliosi astfel ca in loc sa selecteze un peisagist pe baza proiectelor acestuia si a unei discutii pe teren prefera o firma pentru ca ‘ei au mai facut asta, au experienta’! Experienta in peisagistica in Romania inseamna deocamdata cam asa: sa detii poze din 10 amenajari personale in care sa se poata descifra cat de cat faptul ca ai realizat gazonari din rulouri sau samanta, sisteme de irigatii, 1-2 cascade diferite (chiar daca sunt niste pietre aruncate in mijlocul gradinii, fara nici un calcul la baza), ai plantat trandafiri si alti copaci si tufe (greu auzi de arbori si arbusti), i-ai adus omului in curte mobilierul (un kitsch, dar nu mai conteaza, atata vreme cat nu s-a deplasat clientul) si piticii, figurinele (lebede, gaste, canguri si alte minunatii) iar daca mai ai si 1-2 curti pe care le mai si intretii deja esti ‘cel mai profesionist dintre toti’ (asa stiu sa se exprime incultii clienti pe care ii tot pupa in dos marii nostri antreprenori in ale gradinaritului).

    Partea proasta este ca ai si nu prea ai dreptate! Accesul la informatie exista! Clientii gasesc pe internet sau in publicatii interne sau din afara idei de amenajare. Atunci cand te cauta si le explici faptul ca amenajarea pe care o doresc ei nu este sustenabila, ca ceea ce au vazut ei este o amenajare dintr-un tinut arid sau tropical-umed te dau cu praf de mers si il aduc pe ala cu ‘experienta’ (care are doar un centru de gradina in vreo institutie de stat sau parcarea vreunui hypermarket) si le amenajeaza ala gradina. Le aduce ala si luna de pe cer; ii umple de floricele, ce gaseste si el prin cataloagele olandezilor sauitalienilor, ii pupa in fund pe clienti, le ia banii, iar dupa 1-2 luni curtea nu mai exista! Miliardul din buzunarul sau insa exista! De multe ori lucrarea nu e facuta pe baza unui contract, e fara facturi, pentru ca clientii sunt si ei niste smecheri cu bani, cu afaceri pe o piata mai neagra, astfel ca acestia raman cu buza umflata! Contracteaza atunci vreun peisagist, eventual primul pe care l-au chemat si le-a spus ca ceea ce vor ei este imposibil si il calca iar in picioare sub pretextul ca ei bani multi nu mai baga pentru ca le-a ajuns prima teapa! Peisagistul munceste, proiecteaza si fie ii este luat proiectul fara a i se achita nimic si este dus la alta mare firma care il face praf, fie peisagistul trece la treaba si dupa terminarea lucrarii isi ia teapa la incasarea banilor!

    Concluzie Adela: Da! Romanul este invatat sa fie TARAN! Nu insa in sensul ca este un om caruia ii plac amenajarle rustice, predominate de culturi agricole, flori multicolore in preajma locuintei si alte dintr-astea ci in sensul ca romanul este invatat sa se comporte ca un Taran de Oras, un Mitocan, un Cocalar, dupa modelul afaceristilor si politicienilor care il reprezinta! Nu mai lua apararea romanului aruncand pisica in curtea peisagistului care nu intelege aspectul de baza! Aceste aspecte sunt printre primele amintite in scoala! Bati campii cu gratie fara sa spui nimic concret! Problema este ca romanul este un hot incult iar acest aspect se poate remarca in toate aspectele vietii din aceasta tara!

    • adela parvu spune:

      Eu cred ca esti suparat foarte tare si ti-ai varsat naduful aici 🙂 Pace tie!

      • Gabi Broasca spune:

        Buna,
        Mie mi-a placut articolul . N-am inteles insa reactia lui Kid peisage. Daca vrei poti sa pleci oriunde, asta nu rezolva problemele descrise. Pe de alta parte, vino, frate cu solutii. Ii recomand calduros o plimbare de vreo 2 saptamani in Olanda, nu oriunde, numai „la pont”. Poate ii mai trece…si isi face blogul functional. Chiar vreau sugestii de la specialisti.

  3. KIDpeisage spune:

    Eu cred ca vezi lucrurile intr-o lumina in care chiar nu sunt si le promovezi astfel, ceea ce va duce la continuarea trendului non-valorii!
    Oricum, este interesant cum articolul vorbeste despre gradinile noastre inflorate de la tara si oras iar in imagini se prezinta cu totul altceva! Ai idee cum arata The Butchart Gardens in ansamblu? Nu are nici o legatura cu gradina bunicii! Ai idee cam cat de complex este modul de proiectare si cat de diferita este abordarea doamnei Gertrude Jekyll comparativ cu gradina bunicii ?! Aborda gradinile ca un pictor si scriitor, nu ca baba cu sapa in spate!
    Nu faci decat sa imi dai dreptate acum! Vorbim de ale noastre exemplificand cu ale lor! Asa fac antreprenorii! Rezultatul final in curtea clientului si in spatiile publice este astfel o mare varza distrusa de grindina!

    • adela parvu spune:

      Ca si peisagist ma astept de la tine la solutii. Te plangi ca romanii sunt cum sunt, dar n-ai nicio rezolvare pentru asta. Deci, imi confirmi primele propozitii ale articolului. Ah! Si cred ca nu ai parcurs articolul mai departe de primele propozitii…

  4. KIDpeisage spune:

    Solutii?! Cine are nevoie de solutii in acest sistem? Solutiile presupun un sistem care schioapata! In Romania, Peisagistica nu schioapata ci lipseste! Acum este nevoie de o schimbare radicala, totala! Cu o floare nu se face primavara! Un peisagist nu rezolva nimic, nu reuseste sa se faca auzit intre toti antreprenorii care urla din portofele si publicatiile care ii lauda! Kitscchulestii vor fi impinsi in fata de catre publicatii pentru ca acestea nu aud decat de ei! Am parcurs articolul cap-coada cu tot cu vesnicele greseli de exprimare si de scriere! Nu cred ca vrei sa ti le scot iar in evidenta! Oricum „numele lor latinesc” nu este o exprimare deloc corecta!
    Solutiile le ofer putinilor mei clienti! Nu ofer solutii antreprenorilor! Si le insusesc si le distrug sistematic pentru ca sarmanii nu le inteleg! Si m-am saturat sa ii vad pe domnii clienti (unii dintre ei politicieni de vaza) cum le scriu pe hartie tot ce trebuie sa faca dupa plecarea mea din gradina lor si tot nu respecta indicatiile dar ridica glasul la mine ca cica tot eu nu mi-am facut treaba! Solutia este simpla: o dau naibii tara de tampiti si plec afara sau imi schimb meseria! Pacat ca nu ma pot transforma intr-un idiot pupinfundist cu nivel de cultura sub al culturii agricole a Dubaiului; astia au mare cautare in ziua de azi!

  5. Cora spune:

    interesant articol, interesante comentarii…
    Mi-a placut tema, iar cauzele identificate de autoare nu sunt chiar de ignorant (lipsa unei traditii pentru sofisticat, minimalism etc, lipsa de bani). De ce sa nu recunoastem, nu foloseste nimanui prea mult elitism, nici posibililor clienti, nici contractorilor.
    Ca autoarea ar arunca pisica in curtea peisagistilor, n-as zice, din contra, sustine dialogul.
    Totusi, intr-o tara in care un venit lunar de 600-700 Euro e considerat deja decent, greu te induri (a se citi: gasesti resurse) pentru angajarea unui astfel de specialist- peisagistul, dupa ce ai bugetat cateva mii pentru arhitectul care a proiectat casa – pe care totusi o vei avea 50-100 ani ! Hopefully 🙂
    Cat despre faptul ca gradinile cu flori ar fi lipsite de gust, ca trandafirii+tuia= kitsch, nu stiu daca e chiar asa. De pilda, in amenajarile suedeze, pe care nimeni nu le-a acuzat ca ar fi kitschoase, sunt prezente multe floricele in ghivece…Le-o fi si lor dor de verdeata si culoare.
    Totusi, e de inteles si frustrarea autorului comentariilor de mai sus, pentru ca e frustrarea oricarui specialist/intelectual a carui munca nu e corect apreciata.

    Adela, imi place blogul, e interesant si mai ales, ofera idei si solutii! nu trebuie sa fie pe placul tuturor, important e ca ai de unde alege. Ca sa dau un exemplu in spiritul celor de mai sus, nu mi-as permite sa cumpar trandafiri ca cei prezentati intr-o postare mai veche pentru toata gradina, dar cu siguranta as achizitiona unul pentru un cadou deosebit.

    asa ca, tine-o tot asa si…informeaza-ne!

    • adela parvu spune:

      Multumesc Cora! Stiu ca nu trebuie sa fiu pe placl tuturor, nici nu mi-am propus asta 🙂 Imi doresc o viata mai frumoasa si mai buna pentru noi romanii, iar daca eu pot ajuta cu informatii, cu atat mai bine!

  6. Cora spune:

    Erata randul 3
    A se citi: cauzele nu sunt de ignorat (ale naibii setari automate!…:-)

  7. Cristina spune:

    Imi place articolul, multumesc pentru analiza. Eu m-am mutat de un an la tara, unde am construit o casa mica pe un teren viran. Insuficienta banilor nu mi-a permis amenajarea unei gradini, insa la ora actuala consider ca e mai bine asa, pentru ca las locul sa se aranjeze cu timpul, ceea ce ii va da un aer original. 🙂 Spre exemplu, langa prispa casei ramasese o movila de pamant pe care aveam de gand sa o nivelez cumva. Acum, am vazut un articol de-al tau despre gabioane si mi-am dat seama ce bine s-ar potrivi in curtea mea. La fel plantele cu sau fara flori, merita incercat, plantat, vazut cum se comporta si… repetat experienta. Asta pentru nespecialistii fara banuti, ca mine. 🙂 Chiar daca as avea resurse nu mi-as planta palmieri sau sa m-apuc sa fac o gradina luxurianta, pentru ca eu nu sunt asa. Sa nu uitam ca omul sfinteste locul, insa trebuie sa fie in armonie cu el.

  8. 100% ADEVARAT! cel mai obiectiv articol pe care l-am citit vreodata! o spun ca absolvent de Horticultura si detinator de curte cu gradina. Felicitari!

  9. Viorica spune:

    Adela, esti minunata! Imi permit sa „fur” cateva idei pentru casuta noastra care abia incepe sa prinda contur. Iti multumesc!

  10. adriana spune:

    Nu zic că nu ai dreptate când vorbești despre nivelul de cultură și cunoștiințele necesare realizării unei grădini, dar eu zic că ceea ce lipsește de fapt este simțul estetic. Lipsa lui este cea care permite apariția unor ”jungle” fără sens, cu asocieri coloristice șocante, forme și dimensiuni aberante sau decorațiuni hâde sau total nepotrivite. Personal nu-mi plac grădinile minimaliste (dacă nu sunt din rațiuni de spațiu, sunt pentru leneși și nepricepuți). Îmi plac grădinile înflorite, vesele, pline de culoare și mai ales de parfum. Și nu, nu am crescut la țară, ba chiar am avut parte de o educație deosebită (pian, istoria artelor, curs de arhitectură peisageră) și de un bunic care m-a învățat să altoiesc trandafiri. Nu-mi place gazonul în exces (e anost, potrivit pe un teren de joacă sau într-un parc urban), prefer acoperitoarele de sol (cele mai multe îți oferă o cromatică multiplă, în funcție de sezon). Sunt pentru ”rocării”, atunci când spațiul permite: gențiane, cyclamene, soiuri de sedum, rododendroni pitici, etc., toate sunt o încântare. Iar o grădină adevărată are flori anuale (termenul de ”instant”e cam aiurea – fără supărare!), pentru că florile anuale conferă personalitate grădinii și au perioada de înflorire pe mai tot sezonul, ceea ce perenele, arborii și arbuștii nu o fac.Iar dacă ai un măr sau un cireș,nu-i musai să ai gazon dedesubt; poți planta și hosta și astilbe, dar tot așa bine poți intercala și niște impatiens și vei avea flori toată vara. Sunt, categoric, pentru grădinile care oferă în fiecare zi alt spectacol! Dar aici ajung la simțul estetic: dacă nu armonizezi formele și culorile, orice ai planta, rezultatul nu va fi grozav. Cât despre restul… Dacă te uiți puțin peste istoria arhitecturii peisagere, ai să constați că nu românii au pus coada la prună:că noi folosim, căruțe, pitici, broscuțe și alte asemenea, în locul statuilor de lei, zei, cupidoni și alte alea…

Lasă un răspuns la KIDpeisage Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *