KIKA
adelaparvu.com
recomandă kika.ro
KIKA
adelaparvu.com despre Mihai Eminescu, Text Adrian Parvu, Foto Casa Memoriala Ipotesti 5

In Eseuri si idei altfel, Romania Mea

Despre Mihai Eminescu așa cum nu învățăm la școală

Când l-am rugat să ne scrie un text scurt la celebrarea lui Eminescu, Adrian Pârvu mi-a răspuns cu următoare parafrază: „Pentru poeți este la fel de important să se gândească nu numai la ce a făcut Eminescu pentru noi, dar mai ales la ce mai putem face noi pentru Eminescu”. Mai jos vei găsi așadar un text cu informații prețioase semnat de Adrian Pârvu, scriitor, poet și jurnalist. Invitația adresată lui Adrian este modul meu de a-l celebra pe marele nostru poet, pe care mărturisesc că de abia acum, la maturitate, încep să-l înțeleg și să-l apreciez.

Casa Memoriala Mihai Eminescu de la Ipotesti

Casa Memoriala Mihai Eminescu de la Ipotesti

Mihai Eminescu

Mihai Eminescu

Cred că cel mai mare omagiu pe care îl putem aduce lui Eminescu este să ştim întreg adevărul OBIECTIV despre felul în care a gândit, a trăit, a scris, a suferit ori a iubit. Câteva generaţii de politicieni şi de critici literari, începând cu Titu Maiorescu şi terminând cu George Călinescu au construit  o imagine “convenabilă”  pentru “poetul naţional”, deformând sau dramatizând excesiv unele momente din viaţa acestuia, ţinând la secret documente ori mărturii importante, lucrând cu fetişuri şi idei preconcepute. Un exemplu edificator este relaţia sublimă a Eminescului cu poeta, nuvelista şi traducătoarea Veronica Micle. Câţi dintre noi ştim măcar aceste impresionante coincidenţe (sau nu?!?) biografice: Veronica Micle s-a născut în acelaşi an cu Eminescu (aprilie 1850) şi nu i-a supravieţuit decât două luni (s-a sinucis la mănăstirea Văratec, luând arsenic). Citez dintr-o scrisoare a Henrietei (sora poetului): “Acest om iubește pe femeia asta, că numai moartea ar putea să-i desfacă, iar în viață nimeni nu-i în stare să-l facă s-o urască (…) Ea (Veronica) declarând față cu persoane de cea mai bună condiție din Botoșani că preferă să fie metresa lui Mihai decât femeia unui prinț.”

Veronica Micle

Veronica Micle

Mărturii ale vremii confirmă faptul că nici tatăl poetului și nici sora acestuia nu au agreat iubirea sa pentru Veronica Micle. Relația lui Mihai Eminescu cu tatăl său a fost una distantă, dacă nu cumva tensionată, în timp ce Henrieta (sora sa) i-a fost alături până în ultima clipă de suferință, dar ambii, tatăl și sora poetului au făcut tot ce le-a stat în putință să împiedice căsătoria dintre Mihai și Veronica. Din păcate istoria literară precum și biografiile lui Eminescu nu au reținut decât relația amoroasă a poetului cu Veronica Micle, trecând sub tăcere faptul că aceasta era o femeie de lume cultivată, inteligentă și o poetă pe care însuși Eminescu o recomanda revistelor literare.

Casa Memoriala Mihai EMinescu de la Ipotesti

Casa Memoriala Mihai EMinescu de la Ipotesti

În martie 1888, în plenul Adunării Deputaţilor, junimistul Iacob Negruzzi lua cuvântul propunând un proiect de lege “prin care se roagă să se acorde un ajutor viager nenorocitului poet naţional Mihai Eminescu”. După un an şi ceva (iunie 1889) Eminescu murea în sanatoriul doctorului Şuţu, în împrejurări încă neelucidate. Pensia viageră trecuse şi de votul Senatului, dar beneficiarul ei trecuse în posteritate. Impactul pe care opera eminesciană, dar şi trăirea strălucitor-meteorică a poetului le-au avut asupra limbii române şi a conştiinţei românilor este şi astăzi greu de estimat.

Vă recomand două cărţi de excepţie publicate de domnul Nicolae Georgescu, o autoritate în materie de eminnescologie: Eminescu: ultima zi la Timpul (Ed. ASE, 2011) şi Boala şi moartea lui Eminescu – ediţia a 2-a revăzută şi adăugită (Ed. BABEL, 2012). Şi vă ofer una dintre cele două poeme găsite în buzunarul halatului de spital, după moartea poetului. Şi hotărâţi singuri dacă Eminescu a murit nebun… „Stelele’n cer/Deasupra mărilor/ Ard depărtărilor/Până ce pier.//După un semn/Clătind catargele/Tremură largile/Vase din lemn://Nişte cetăţi/ Veghind întinsele/Şi necuprinsele/Singurătăţi.//Orice noroc/Ş’ntinde-aripele/Gonit de clipele/Stării pe loc.//Până ce mor/Pleacă-te îngere/La trista-mi plângere/Plină de-amor.//Nu e păcat/Ca să se lepede/Clipa cea repede/ Ce ni s-a dat?”

adelaparvu.com despre Mihai Eminescu, Text Adrian Parvu

adelaparvu.com despre Mihai Eminescu, Text Adrian Parvu2

Și pentru că e un subiect la zi vă invit azi, miercuri 15 ianuarie, să vizionați pe TVR2 începând cu ora 20, o emisiune moderată de poetul și jurnalistul Florin Iaru – Mister și aventură: traseul lui Eminescu prin București – epoca, iubirele, gazetăria, prieteniile și moartea. Florin Iaru ne promite că vom descoperi un personaj cu adevărat fabulos!

Casa Memoriala Mihai Eminescu de la Ipotesti

Casa Memoriala Mihai Eminescu de la Ipotesti

Casa Memoriala Mihai EMinescu de la Ipotesti

Casa Memoriala Mihai EMinescu de la Ipotesti

Sursa foto: Casa Memorială Mihai Eminescu Ipotești/ EVZ/ Timpul

9 raspunsuri pentru Despre Mihai Eminescu așa cum nu învățăm la școală

  1. vasile spune:

    Foarte interesant, mai ales ca nu prea se fac publice lucruri care… inca deranjeaza( vedeti modul in care Mihai Eminescu a influentat politica romaneasca ca ideolog al Partidului Conservator, interventiile si propunerile legislative pe care si acum unii se feresc sa le dea publicitatii).
    Multumesc pentru articol si imagini (poate ca in perioada de vara, cu o natura mai generoasa, se punea mai bine in evidenta cocheta casuta taraneasca – sunt frumoase si in iarna.) O zi plina de lirism va doresc!

    • Adela Parvu spune:

      Da, ai mare dreptate Vasile. Cred ca daca la scoala s-ar preda si despre partile mai putin stiute, elevii ar fi mai atneti si mai implicati 🙂 In privinta Casei Memoriale sunt sigura ca se pot face imagini mai frumoase 🙂

  2. Radu Luminita spune:

    In scoala nu se mai invata baza literaturii romane si copiii chiar nu stiu si pot spune ca nu isi dau seama ca nu stiu. Cred ca( dupa varsta )au venit generatii de profesori care (ei insisi)nu au mai gustat din dulceata operelor de baza din literatura noastra si au pierdut efectul vindecator de neam al acestora.E ca si cum mergem si cumparam apa de import ca sa ne potolim setea pentru ca nu vedem izvorul din curtea casei noastre si nu il vedem nici pe cel din capul strazii ca e mult mai aproape .
    Spun asta pentru ca apa din locul in care te-ai nascut iti vindeca trupul ,iar poezia din limba materna iti vindeca sufletul ca o rugaciune.
    Multumesc pentru aceste informatii.

  3. Cristina spune:

    In sfarsit, citesc si eu de ziua lui Eminescu lucruri noi, frumoase si… omenesti! Multumesc, Adela. Cat despre ceea ce se preda in scoli, sa nu aruncam piatra. Eminescu e sus si atat de stralucitor, incat nu trebuie decat sa ridicam privirea. Cei care prefera mocirla, de mocirla au parte.

  4. Ma bucur sa citesc aceste informatii pretioase. Iti multumesc, Adela.

  5. mihaela lungu spune:

    Important ar fi ca dascalii zilelor noastre sa redeschida aceste orizonturi unice si de o valoare inestimabila, generatiilor noi…din pacate speranta este foarte mica si se petrece de obicei la tara, unde se mai gaseste suflet,in cate un dascal prost platit, in marile orase se cersesc bani pt scolile ce „nimic nu mai au a spune” iar demnitatea si onoarea de dascal e demulta vreme apusa…indraznesc sa contrazic predecesorul care spunea ca ar fi suficient sa privim in sus…din pacate o privire in jos la talpa prea inglodata a celor de la tara, dar care reusesc sa mai conserve din valorile morale, ar fi necesar sa privim cu totii, Mihaela

  6. courriol spune:

    Foarte interesante aceste însemnàri. ïmi face plàcere sà particip la celebrarea operei lui Eminescu prin editia francezà Poésie/Poezii la editura Non Lieu, iulie 2015 si conferinta pe care o voi da la Maison de l’Europe din Lyon în ziua nasterii lui , 15 ianuarie 2016 la ora 18.30.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *