De ce s-ar muta un om de tot la țară și asta după o activitate intensă cu afaceri pe cont propriu, familiarizat cu business-ul, cu viața de oraș, cu deplasări în străinătate? Gelu Iacob îmi spune direct „Îmi place să trăiesc frumos și sănătos. Mi-a plăcut dintotdeauna să dorm pe prispă, pe laviță cu capul pe perne umplute cu puf de găină de la mama. Asta-i treaba. Simplu!” Cum adică sănătos? „Păi eu de când sunt la Mănăstirea Humorului n-am tensiune, mă înțelegeți? Și nu stau, ci muncesc toată ziua bună ziua, dar n-am tensiune.” Gelu Iacob are 58 de ani și e fericit că a ajuns bunic. E tare mândru de nepoata lui. De aici i-a venit ideea să-i spună locului Casa Bunicilor, un loc pe care l-a ridicat în satul Mănăstirea Humorului, județul Suceava. Dar povestea lui e una despre regăsirea liniștii și a bucuriei vieții simple. Glumește și spune că din industriaș a ajuns culegător și crescător de animale. Pentru unii ar părea un regres. Pentru el e împlinire. Dar hai să-ți spun mai multe.
Știi vorba aia unde dai și unde crapă, păi cam așa i s-a întâmplat și lui Gelu Gheorghe. La începutul anilor 1990 a fost angajat, a ajuns director, manager, apoi a pornit o afacere pe cont propriu. De profesie inginer chimist a ajuns să deschidă o sticlărie. Și a ridicat-o de la zero „eu n-am fost ca alții să vând fabricile la fier vechi, eu am muncit și am creat locuri de muncă.” După o perioadă bună de succes, când a făcut export și afacerea i-a mers, din cauza situației economice la nivel global, cu prețul gazelor care au tot crescut mult, a ajuns în prag de faliment și a trebuit să-și vândă fabrica. Domnul Iacob spune că la sticlari se spune – vara pădurar, iarna sticlar. Cu vorba asta în minte și-a spus “ia să mă fac eu nene pădurar”. Și a început să se intereseze de case din lemn. Visa să ridice una la Mănăstirea Humorului. S-a interesat de case din lemn la firme care ofereau case finlandeze, candiene, dar s-a speriat de prețuri, circa 80.000 de euro una. Așa că s-a sfătuit cu un meșter tâmplar ca să afle dacă-și poate ridica singur una cu mână de lucru din zonă. Și meșterul l-a dus într-un loc să-i arate un model de casă. Și casa aia i-a schimbat viața.
Da, casa de care-ți spun era una veche, din lemn, situată într-un sat de munte. Părăsită de vreo 20 de ani, casa inscripționată cu anul construcției 1886 zăcea, după mai bine de 100 de ani, în bătăia ploilor, a soarelui, a uitării. Când a văzut-o Gelu Iacob a spus că parc-ar fi intrat într-un sanctuar. Așa își dorea să arate și casa lui, exact așa și a aflat că era și de vânzare. Prețul? Ca la toate casele vechi 1000 de euro. Ar fi vrut să o ia cu el ca să fie sigur că nu i-o ia alții. Desigur, genul acesta de case necesită ulterior investiții, pe lângă transport, mai e nevoie de modernizare, deci nu e ca și cum la prețul ăsta ai o casă în care să locuiești. Te poți trezi că e lemnul putred, că nu rezistă să o mai asamblezi încă o dată după demontare, deci există riscuri mari, dar Gelu Iacob și le-a asumat. A pregătit terenul la Mănăstirea Humorului, acolo unde s-a decis să se retragă.
Când i-a venit casa în două tiruri, sătenii s-au adunat să vadă ce-a adus noul venit, căci dacă avea mașină nemțească și părea investitor, toți vroiau să vadă ce-o să construiască. Dar când au văzut lemnele alea vechi și-au dat cu părerea „ce mai vrea și fund gol ăsta?”. Gelu Iacob și-a văzut însă de treabă, a ridicat casa și și-a făcut-o cum a dorit el. După ce a fost gata, după vreo circa două luni de zile, sătenii, pădurari familiarizați cu lemnul s-au apropiat de ea, au mângâiat-o și au spus cu emoție în glas – „o casă d-asta a avut și bunica mea” sau “căși d-astea erau înainte și în satele noastre”. Pentru domnul Iacob a fost ca și cum ei și-ar fi cerut iertare că l-au primit cu dispreț.
„Am vrut să-mi fac casa mea, să am grădina mea, să am păsările mele, să fiu independent, mă înțelegeți?” În 2002 s-a mutat acolo și încet, dar sigur și-a făcut o gospodărie țărănească, cu animale, cu solarii. Pădurea acolo lângă el, cu bureți, cu poiene, cu iarbă, cu zile însorite, cu zile ploioase, dar viață. “Doamnă să trăiești în mijlocul frumuseților ăstora pentru unii pare naivitate, pentru mine e o binecuvântare că le pot vedea și mă pot bucura de ele.” Și casa lui a atras lumea, căci se trezea mereu cu oameni la poartă bucuroși că au descoperit o pensiune agroturistică, dar el le spunea că e casa lui și oamenii îl luau drept țărăn din zonă și cereau să fie cazați la el. Dar vezi tu că el nu era obișnuit cu așa ceva, adică nu vroia să-i primească. Dar așa i-a venit ideea să deschidă o pensiune. A prins drag de casele vechi, așa că a cercetat zona și a găsit rând pe rând nu una, ci patru. Din 2002 a tot construit și și-a făcut un colț de rai aici.
A avut probleme cu casele astea vechi, căci după cum îți spuneam te poți trezi că au lemnul putred sau nu știu meșterii să ți le asambleze, cum au pățit și soții Savin de la Câmpulung Moldovenesc. Dar Gelu Iacob le-a adaptat. Acolo unde a fost problemă cu lemnul a pus ferestre mari. Și arată tare bine, căci simți cum vine pădurea către tine. Domnul Iacob spune că într-o seară, chiar dacă nu mai vede bine, a stat și a numărat inelele unui arbore din fața casei lui. Avea vreo 130 de inele. Și dintr-un astfel de arbore poți să faci un buștean bun pentru o casă. Practic, ca să ai o casă de lemn trebuie să tai arbori care au crescut în peste 100 de ani. A calculat că aceste case vechi pe care le-a cumpărat, toate de sfârșit de secol XIX (1850-1890), cu siguranță au fost făcute din copaci care, nu-i așa, erau de pe la 1700. Deci fă și tu socoteala ce înseamnă de fapt o casă cu adevărat veche din lemn. Nu m-aș fi gândit la asta, dar domnul Iacob spune că atunci când ești în mijlocul naturii ai timp să gândești și să simți altfel.
Casa Bunicilor este de fapt un loc cu mai multe case, după cum te-ai prins. Și el locuiește acolo. Dar pe lângă casa lui și pe lângă pensiune a făcut păstrăvărie, are ponei, are seră, are curcani, are de toate. Nu se plictisește și îi place tare mult ceea ce face. Toate preparatele le face cu ingrediente din gospodăria lui. Domnul Gelu spune că la el „Danino se numește iaurt acru, iar puiul Shanghai e curcan de la 17 kile în sus.” Cui nu-i place, să nu meargă că el n-are decât mâncare ca la țară și nici nu face altceva. Mi-a povestit că odată a parcat în fața pensiunii cineva cu o mașină 4×4 albă, ostentativă. Avea un lanț la gât mai gros decât ar pune el vreodată câinilor, pe care îi scutește de așa ceva că sunt blânzi. Și domnul respectiv era însoțit de o domnișoară care a avea “tocurile cât grisina”, deși venise la munte. De lângă mașină l-a întrebat afectată : “Aer condiționat aveți?” La care domul Iacob i-a spus de pe prispă – “N-avem aer condiționat, aici avem brazi.” Și duși au fost, căci brazii n-au butoane, n-au telecomandă. Dar domnul Gelu nu duce lipsă de oaspeți, și anume oaspeți frumoși. Și nici nu e de mirare, căci nu doar locul e superb, dar și el e un om tare spumos.
În zona Mănăstirii Humorului și Gura Humorului există și hoteluri din lanțuri internaționale, unde trag de regulă străinii. Dar cei care se încumetă să facă plimbări prin zonă n-au cum să nu dea de Casa Bunicilor. Așa s-a trezit cu un grup de parlamentari britanici, care au renunțat la camerele de hotel ca să stea la el. I-a prins bine perioada de om de afaceri, căci a putut conversa cu ei și le-a povestit despre Bucovina, pe care ei au ales s-o guste câteva zile în bătătura pensiunii lui. Aici a venit și Vladimir Găitan care a spus din tot sufletul „Asta-i Bucovina mea adevărată!” Dar nu uita că nu e vorba de arhitectură sau peisaj, ci de munca asiduă a unui om, care e bucovinean și care a ridicat, tot ce vezi în imagini, în ani de zile. Gelu Iacob spune că nivelul de implicare în acest proiect a fost și este atât de mare încât “nu există bucată de lemn, piatră, cablu, ce vreți dumneavoastră, care să nu fi trecut măcar o dată prin mâna mea.” Așa că, da, pasiunea contează, el pune suflet în toate. Și ajungem la vorba aia înțeleaptă – Omul sfințește locul! Locurile frumoase sunt clădite de oameni frumoși. Dacă vrei și tu să te încarci de frumusețe uite aici site-ul pensiunii www.casabunicilor.com unde ai informații și date de contact. Și când mergi asigură-te că e acolo și Gelu Iacob, să nu fie plecat după capre prin Satu Mare sau prin alte părți unde e chemat pentru produsele făcute la el sau pentru a oferi sfaturi altora ce vor să trăiască frumos și sănătos. Sper să te inspire și pe tine!
3
E o minune ce vedem acolo. Multe idei de excursii mi-ai dat, Adela! Multumesc din suflet 🙂
Cu drag Claudia!
Nu poate fi adevarat. Va multumesc DOAMNA ADELA PARVU!! Sa traiti DOMNULE GELU IACOB!!!Sa ne mai „serviti” va rog asa ceva!
Ba da este adevarat Liviu! Si merita sa mergi sa vezi cu ochii tai!
Am fost acolo…este minunat…Oamenii sunt deosebiți…Frumoși…și primitori…mâncarea e super și au niște papanași 🙂
E altfel…sunt locuri Binecuvântate!
Multumim pentru opinia ta Florin!
Am vazut site-ul. Am rezervat. La jumatatea lui augsut vrem sa fim acolo. MULTUMIM.
Va doresc un concediu placut Liviu!
Totul este foarte frumos! Nu prea iti mai dai seama ce s-a mai pastrat din casa cea veche, dar a imbinat foarte bine stilul rustic cu spatiile utilitare moderne.
Pai cum nu-ti dai seama? Sunt mai multe case Ancuta, dar acolo unde a fost lemnul putred a montat ferestre mari.
Este un loc desprins din alta lume, a amintirilor, l-am cunoscut intr-o iarna de poveste…si, e bine de stiut, ca gazda are in toate casutele sute de carti care abia asteapta sa fie citite si daca iti place una din ele o primesti in dar! Sunt niste oameni minunati!
Pai chiar e un loc unde sa fii tu cu tine Laura 🙂
De-a dreptul MIRIFIC!!!
Ma bucur ca-ti place Ana!
Extraordinar, cinste acestui om ! Pacat ca nu am stiut de aceasta casa, cand am fost la Gura Humorului. Cu prima ocazie, o voi vizita.
Bine ca ai aflat acum Antonia!
Felicitari proprietarului, dar mai ales Dvs, pentru ca săpați după aceste frumuseți și le promovați! Deosebite postările Dvs!
E ceva extraordinar!!!!! E ceva ce reprezinta Romania si e pacat sa nu continuam sa pastram ceea ce avem.
Iuliana nu mai spune asa. Uite aici dovada ca sunt oameni care continua sa pastreze traditia!
Adela, stiu ca ma abat un pic de la subiectul pe care il abordezi tu dar lemnul este foarte pretios si doresc sa aduc la cunostinta romanilor acest reportaj care m-a intristat foarte mult . http://www.youtube.com/watch?v=du7zuk4ExTo.Multumesc !
BUCOVINA BINECUVINTATA
… mi-e sufletul plin …de Basm Bucovinean!
… aici in “ Casa Bunicilor” din Manastirea Humorului, la inceput a fost Bunicul!
… Bunicul Bucovinean-Mihai Iacob- ne-a masurat timpul in povesti cu tilc si voie buna, rasfatindu-ne in rastimpuri cu Bunatati Bucovinene!
Cu cinstita si rotunda admiratie,
Corina si Lucian
Noi in aprilie de pasti vom fi oaspetii acestei minunate pensiuni si va spun sincer abia astept. O sa revin cu pareri la intoarcere.
Multumesc Monica! Abia astept sa-mi spui parerea dupa sejurul vostru acolo.
Am fost anul trecut in vara acolo. Este cea mai frumoasa pensiune la care am fost. Recomand in special celor cu copii mici, eu cred ca mai bine de atat nu poti gasi. Spaitiu foarte mare, animalute, poteca prin padure, un mic iaz unde se poate pescui de agrement, loc de joaca, oamenii f primitori, mancare f buna.
Buna Adela! am promis ca o sa revin cu pareri dupa vacanta de paste, petrecuta la bunicul nostru Domnul Iacob,Nu am decat pareri bune, este un loc de vis, sotului meu care de origine este Italian, i-a placut foarte mult si a fost surprins in mod placut. Bucovina este un loc special, si in fiecare an o sa revenim sa descoperim impreuna noi locuri minunate din tara noastra. Salutari si toate cele bune!
Buna Adela, urmaresc cu mare drag si interes articolele tale si acum as avea nevoie de sfatul tau…in cautarea mea pe internet, am dat peste acest articol minunat si as vrea sa stiu ce acte am nevoie sau daca pot aduce lemnul de la o sura veche care sta in gradina bunicii mele din Gura Humorului, in Constanta unde am cumparat o casa veche pe care vreau sa o reconditionez cu acel lemn vechi… Inima mea e impartita in doua cu tatal bucovinean si mama dobrogeanca…vreau sa le dau sansa copiiilor mei sa creasca intr-o casa care a adus doua lumi la un loc…insa sotul meu e un pic sceptic ca voi avea temeiul legal sa fac asa ceva… Deci daca ma poti ajuta cu un sfat in privinta transportului si daca pot aduce legal acel lemn in Constanta ?
Mi-aș dori să vin la voi, am nevoie de o oază de liniște să mai pot scrie.După 60 ani de serviciu, aș merita să-mi fac un dar mie însumi. 40 ani ca medic și 20 ani ca director de școală sanitară post liceală. Sunt medic și scriitor, mai sunt lucidă, mai pot creea,. Iubesc natura, mă impresionează tot ce e frumos. Nu deranjez pe nimeni, nu cer nimic dela nimeni.Nu sunt lăsată în pace să-mi văd de activitățile mele.Voi sunteți soluția mea. Studiez problema.
M-ați impresionat, felicitări pentru curajul, forța psihică și fizică de a realiza aceste bijuterii de suflet. A-ți realizat cu prisosință cele 3 deziderate – omul se consideră realizat dacă în cursul vieții a dat naștere unui prunc, a construit o casă și a sădit un pom. Felicitări, vă doresc sănătate, viață îndelungată, să vă bucurați de tot ce a-ți înfăptuit.Vă îmbrățișez cu drag.Larisa.
Buna ziua doamna…
Citind blogul dumneavoastra te-am hotarit sa facem ceva cu o casa veche din judetul Bihor….din pacate nu este situsta intr- o zona turistica
Poate ne dati citeva idei ..vremurile sa pastram structural din chirpici …poate stiti un mester din aceasta zona pentru reconditionare …
Dumnezeu sa va dea sanatate sa impartasiti dragostea pentru frumos mai departe! Felicitari!