“E timpul să mai și trăim”, spun Mihaela și Tibi Ghiță, care au salvat două case vechi din Criț și le-au deschis oaspeților

În 2007 Mihaela Ghiță era director de bancă în Brașov, cu 16 ani experiență în domeniu. Era o perioadă când băncile o duceau grozav, iar să deții o funcție de conducere însemna să fii un om realizat. Dar Mihaela, după o excursie în satul Criț, în nordul județului Brașov, aproape de Sighișoara, alături de soțul ei Tibi, a luat o decizie radicală. A spus : “E timpul să mai și trăim” și întoarsă la bancă și-a dat demisia. Au găsit o casă veche în sat și imediat s-au gândit că ar merita să fie salvată, iar ei ar putea să trăiască mai departe dacă ar deschide-o ca pensiune. Desigur, colegii, prietenii și rudele n-au înțeles nimic, dar important a fost că Tibi a fost alături de ea. Și el, de formație inginer în domeniul aviației, dar cu firmă de publicitate și-a închis afacerea și s-a alăturat soției lui în acest vis nebunesc, dar frumos. Și-au schimbat radical viața și nu le-a fost teamă deloc. Pentru că timpul curge altfel la Criț, curge în ritmul vieții, aia pe care majoritatea dintre noi nici n-apucă s-o guste, darămite să și-o imagineze.

Mihaela și Tibi Ghiță

Dintotdeauna le-au plăcut lucrurile vechi și parfumul rustic. Ani de-a rândul au colecționat obiecte și le-au avut în locuința din Brașov. Dar când au dat peste gospodăria veche din Criț au realizat că locul lor va fi acolo. Mihaela a visat la o viață tihnită, la o curte plin cu zorele așa cum avea și bunica ei, care a locuit într-un sat aproape de Alba-Iulia, un loc unde și-a petrecut vacanțele și unde s-a îmbibat de mirosurile de la țară, cel puțin câte trei luni în fiecare an de școală, până târziu, când era în clasa a douăsprezecea. Tibi, pasionat de artă, fotografie și restaurare a visat și el să aibă ocazia de-a face cu propriile mâini ceva pentru a păstra farmecul caselor de altădată. Își amintește că în facultate, la inginerie aerospațială, avea un profesor care le spunea studenților că “un avion dacă nu e frumos nu zboară”. Și da, el și-a dorit să zboare în timp, pe aripile unei case țărănești căreia să-i redea șarmul tradițional de odinioară.

Culmea ironiei este că atunci când au cumpărat prima casă în satul Criț lucrările au trebuit să fie unele de reîntoarcere la tradițional pentru că proprietarii deja schimbaseră ferestrele vechi de lemn cu unele noi de termopan și modenizaseră prea mult casa. Mihaela spune că mulți oameni de la țară își doresc să fie la modă, să fie în pas cu lumea de la oraș, dar nu realizează că prin astfel de adăugiri alterează nu doar imaginea satelor, ci și calitatea ambientului interior. Tibi a făcut și cursuri de restaurare la Brașov, pe durata demarării șantierului, și a ajuns ca multe lucruri să le facă singur sau împreună cu Mihaela, cum ar fi pavatul curții cu piatră sau să zugrăvească singuri. Au avut parte de experiențe nedorite cu meșteri care vroiau să finiseze impecabil totul, când ei vroiau să redea texturile imperfecte așa cum existau inițial. S-au documentat, au făcut rost de imagini, de poze, au aflat istoria caselor, istoria satului pentru ca încet, dar sigur să ajungă să aibă pensiunea pe care o vezi. S-au zbătut să facă rost și de țiglă veche, să găsească meșteri care să le facă sobe ca altădată, să mascheze țevi care inevitabil erau prezente.

Partea bună este că au reușit! Deși inițial prima casă au crezut că o vor termina de restaurat într-o vară, le-a luat aproape un an și jumătate. Dar la final a ieșit tare frumos. Au amenajat și grădina, unde în partea din spate, au plantat legume pe care acum le folosesc pentru prepararea mâncărurilor. Și mâncarea este una făcută de Mihaela, care a recuperat o parte din rețetele bunicii sale și le folosește acum cu mare drag. Anul trecut, în 2013, au mai cumpărat o casă, dar de data aceasta le-a fost mai ușor pentru că aveau experiență. Totul a decurs mai repede și mai lipsit de probleme, căci atunci când deja știi de ce urmează să te lovești, știi și cum să abordezi provocările.

Mihaela spune că cel mai mare pericol în ziua de azi este să ne pierdem satele în urma unei false modernizări. Casele tradiționale par să fie îngropate după termopane neinspirat alese și înecate cu vopseluri și tencuieli de fațade absolut stridente și nelalocul lor, sub straturile cărora sunt îngropate vechi istorii și detalii ornamentale prețioase. Bucuria lor cea mai mare a fost să constate că după ce s-au mutat în sat și vecinii au început să facă ca și ei. Primul lucru a fost că au schimbat culoarea caselor lor și au ales nuanțe mai omenești, cum le zice Mihaela. Dar ea crede că este și o problemă a autorităților locale, care nu oferă nicio îndrumare și sunt prea permisive. Anul trecut au reușit să ia legătura cu cei de la direcția de patrimoniu, care au venit și au lipit pe gardurile sătenilor informații și instrucțiuni cu ce e voie să se facă și ce nu. De ce? Pentru că multe astfel de case țărănești sunt incluse pe lista clădirilor de patrimoniu, dar foarte puțini săteni știu despre asta.

În tot ce fac Mihaela și Tibi încearcă să conserve frumosul și autenticul satului transilvănean Criț. Uite așa cu cele două case parte a pensiunii lor și cu pasiunea lui Tibi pentru fotografie și istorie, pasiune pe care și-o face publică și pe un site dedicat satului. În rest, se bucură de viață, muncesc în grădină, gătesc pentru oaspeți, își beau cafeaua dimineața cu cocoșii, iar ziua mai merg la cumpărături prin sat, descoperind de fiecare dată câte un detaliu, imortalizând clipe din timpul care curge alene pe ulițele colbuite.

Sunt optimiști că românii vor realiza cât de valoros este traiul simplu, independent, tihnit, cu mâncare făcută cu răbdare pe plită, cu plăcerea unui foc în sobă, cu cerul înstelat pe timp de noapte, cu anotimpurile care se succed firesc și nu cu repeziciune între două concedii ca pentru majoritatea dintre noi. Da, vine o vreme în viață când după multă muncă, după carieră, după bani acumulați și copii ajunși mari și la casele lor trebuie să mai și trăim. Acum de noi depinde cum. Mihaela și Ghiță au ales să trăiască în Casa cu Zorele, zorele ca la bunica ei în gospodărie. Merită să guști și tu din felia asta de pace și să-ți faci planurile de viitor. “E timpul să mai și trăim” îmi sună repetitiv, ca un ecou în urechi, în minte, în suflet…Uite aici site-ul lor casa-cu-zorele.ro, pagina lor de Facebook și numărul lor de telefon 0744.687.557. Sper să te inspire și pe tine!

Mai jos, ți-am postat un scurt promo filmat în care apar Mihaela și Tibi, dar suficient de lung cât să surprinzi atmosfera și să te convingi că mai sunt și emisiuni faine la posturile noastre tv, cum a fost și cea a lui Răzvan Exarhu.