Câtă răbdare și determinare pot avea unii oameni pentru a lua la pigulit fiecare vechitură care le cade în mână și câtă imaginație să combine totul, să aleagă fără ezitare nuanțe de vopsea, să treacă la treabă și să nu aibă frică de eșec. Dorota Brodzik, căci de ea îți scriu azi, n-are temeri, dar are furii creative. Împreună cu unul dintre fii ei gestionează un magazin de decorațiuni interioare și de asemenea este decorator. Mereu cu grijă pentru mica ei afacere și pentru clienți, s-a trezit într-o dimineață că nu mai putea deschide ușa căsuței de grădină, pe care ajunsese, fără să realizeze, că o folosea mai mult ca depozitare. Acel moment a fost decisiv pentru ea și și-a spus: până aici! Gata, trebuie să mă ocup și de ceea ce e în jurul meu. Și a trecut la treabă. Dar hai să-ți spun mai multe.
A deschis cu greu ușa, s-a uitat în jur și a văzut haos. Știi vorba aia cu grămada cere vârf? Ei bine, ea a fost vârful pentru că s-a așezat peste obiectele ticsite acolo, a privit în jur și a visat cu ochii deschiși. Și-a readus aminte ce-și dorea să facă inițial aici, adică acea căsuță unde ea să-și găsească liniștea, să se poată retrage cu ai ei, să gătească cu plăcere, să se tolănească fără nicio grijă cu o carte în mână sau să retușeze obiecte vechi. Ajunsă la maturitate, cu trei copii deja mari, pentru Dorota a venit momentul să aibă grijă la calitatea timpului. Și pentru că tot îi plac vechiturile a demarat proiectul de renovare al căsuței care măsoară 50 de mp tot cu vechituri. Dar ce poveste frumoasă pot spune toate lucrurie astea împreună!
Da, visa la ziduri albe, așa că le-a făcut ca atare, dar ceea ce mi s-a părut interesant a fost cu pardoseala. Depistase câteva clădiri în demolare aproape de ea și cumpărase cărămidă veche, dar nu știa unde o va folosi. O vizită, un castel, o excursie, amintiri aproape uitate i-au redeșteptat imaginația. Acolo văzute o pardoseală din cărămidă, așa că a folosit-o și ea a fel. Visase la arcade, ei bine nu le putea avea peste tot, dar la bucătărie a eliminat ușa și a decupat zidul refăcând intrarea cu o arcadă în ton cu pardoseala, adică tot cărămizi. A luat fiecare spațiu în parte și i-a hotărât destinația. În dormitorul matrimonial își dorise un pat Louis XIV, ei bine avea unul prăpădit, dar cu noi straturi de vopsea și reparații la nivelul tapițeriei a rezolvat problema. Evident și cu o saltea nouă. Ușile? Cărăse multe uși vechi deși nu știa ce va face cu ele, se gândea la placări, la decorări, dar le-a asamblat aici într-una culisantă care separă dormitorul mic. O rozetă ciobită din ipsos? Da, perfectă pentru tavanul din bucătărie, vopsită în alb și loc de pornire pentru un corp de iluminat cu aspect vintage.
Mobila? Veche, desigur, dar ce schimbare, mai ales la bucătărie unde straturi noi de griuri blânde transformă total aspectul. Grinzi vechi și bucăți mari de lemn vechi salvate de la demolări și-au găsit locul ca blaturi de mobilă. Unul la bucătărie, altul la baie. Nu, n-a deranjat-o că aveau urme, că erau cioplite manual, din contră! Ăsta era tot farmecul lor. De altfel nu și-a dorit nimic perfect, ci s-a lăsat purtată de valul inspirației și a improvizat. De aceea aragazul este acompaniat de două cutii din lemn suprapuse ca o mică etajeră, la baie blatul de lemn e așezat pe cărămizi, iar cădița de duș montată cu faianță în spate, dar cu draperie, fără panouri de sticlă. În loc de etajeră cromată pentru baie, pe un colț, a montat un oblon vechi ca suport pentru cele necesare.
Pentru unii de aruncat pentru alții de valorificat, cam așa e treaba cu obiectele și lucrurile vechi. Și da, atunci când vine vorba să le dai o nouă viață acestor obiecte, de fapt le prelungești povestea. Ce poveste? Cea care rezonează cu a ta sau povestea pe care urmează să o spui despre tine ori cea pe care ți-ai propus să o trăiești. Dorota și-a găsit ritmul epic și a și-a dat voie să creeze așa cum a simțit, așa cum i-a venit. Da, nu e nimic perfect, dar asta o și destinde, căci în căsuța ei nu se simte judecată și nu judecă, ci doar se bucură de fiecare moment. A deschis cu greu ușa căsuței la început, dar acum o face nu doar cu lejeritate, ci cu bucurie că poate să-ți împărtășească povestea mai departe. Sper să te inspire și pe tine!
Adela si mie imi plac vechiturile dar de sunt la noi asa de scumpe?cel putin eu nu mai gasesc chilipiruri desi caut.Toate produsele sunt foarte scumpe de parca le-ai cumpara noi!Atunci care mai este notiunea de vechitura sau chilipir?
Foarte frumoasa, dar eu as sparge monotonia culorilor cu cateva accente colorate, ici, colo. Dar e o casa in care as putea locui cu mare placere 🙂
Minunat pentru cei care se pricep! As dori sa adresez tuturor o intrebare: cum se repara, reconditioneaza o oglinda de cristal (sau de geam gros vechi, deoarece nu sunt sigura daca este cristal in conformitate cu specificatiile europene in curs)? Unde sa caut si pe cine, daca vi se intampla sa stiti? Multumesc frumos pentru ajutor.
Foarte foarte frumos !Apreciez preocuparea pentru lucruri vechi ,parfumate de istorie si povesti si munca depusa pentru scoaterea lor la lumina.Eu am <> un simplu fier de calacat si n-a fost deloc simplu.Foarte frumos si <> din bucatarie,cred ca sunt placi din ciment finisate manual.
O casuta cu mult ” charm”. Sabway tile, caramida rosie, farm sink si obiecte de mobila frumoase si interesante si mai ales, la locul potrivit.
Cata atenție la detalii! Foarte autentic. Nimic în plus. Toate sunt la locul lor. O casa cu multa personalitate. S-a muncit foarte mult la ea. Cred ca își merita locul pe acest minunat blog :).
Masa din bucatarie este superba!!!!!!Nu stiti pe unde s-ar putea gasi asa ceva?…