Case tradiționale românești, case de poveste

Dacă-ți dorești o casă frumoasă și nu ai nicio idee de unde să începi cu inspirația sau ce să-i spui arhitectului tău vizavi de preferințele tale, îți spun că te vei lămuri foarte ușor după ce faci o vizită la un muzeu al satului românesc. Azi am decis să-ți prezint câteva dintre bijuteriile arhitecturale pe care le-am descoperit în acest an la Muzeul Viticulturii și Pomiculturii din Golești, județul Argeș, la 10 kilometri distanță de Pitești. Un loc minunat, cu un colectiv de specialiști minunați, care te vor lămuri asupra simbolurilor ce se ascund dincolo de ornamentele și detaliile decorative sculptate în lemn în stil tradițional românesc. Și sunt sigură, că în oricare parte a țării te-ai afla, ai foarte aproape de tine un muzeu cu superbe case tradiționale de care se îngrijesc oameni dedicați, oameni de la care poți învăța și afla multe. Iar un lucru esențial pe care îl vei învăța este că o casă nu o faci doar pentru tine, ci și pentru comunitatea din care faci parte.

Dacă interiorul casei te privește, nu uita că exteriorul casei este privit. Efortul tău de a ridica o casă poate fi mai mult decât acela de-a asigura o locuință familiei tale. Acest efort poate vorbi peste timp despre tine, despre moștenirea pe care ai lăsat-o în urma ta tuturor celorlalți. Așa cum la muzeele satelor ne lăsăm fascinați de casele ridicate de oamenii dinaintea noastră, de țărăni gospodari, meșteri talentați sau oameni cu aplecare către frumos, așa pot și casele noastre deveni peste timp grăitoare despre cine am fost și ce am lăsat în urma noastră. Da, lucrurile se năruie, sunt sortite pieirii, dar cele care sunt cu adevărat frumoase sunt îngrijite, restaurate și transmise mai departe, măcar pentru câteva veacuri de acum încolo.

Casele tradiționale de la Golești sunt adunate de peste tot din țară și refăcute, montate ca într-un sat de odinioară, cu biserica în centrul complexului, de jur împrejurul ei fiind ulițele care leagă gospodăriile. Sunt case de poveste pentru că fiecare are istoria ei, dar mai ales fiecare dintre aceste construcții are simbolurile ei. Țăranii nu se plictiseau de casele lor pentru că fiecare lucru avea rostul lui și simbolistica lui. Când investești cu semnificație poarta, prispa, acoperișul, motivele decorative ale cerdacului, ale tâmplăriei, nu ai cum să te plictisești de ele. Am aflat de la istoricul Claudiu Tița Nicolescu că, spre exemplu, poarta nu era doar o delimitare a proprietății, ci avea și rolul de a-ți oferi informații despre proprietari, apoi avea simboluri de protecție a casei (cum sunt și cele de pe coama acoperișului). Prispa, cerdacul era obligatoriu nu doar din punct de vedere funcțional, ci era considerat o trecere între lumea de afară și cea a familiei, un loc de curățire, de tranziție.

Deci, dacă vrei să te regăsești, dacă vrei cu adevărat să ai o casă frumoasă, indiferent de stilul pe care-l dorești, te îndrum să mergi la un muzeu al satului și să fii suficient de curios să afli de ce se făceau odinioară casele într-un anume fel, de ce alegeau anumite detalii decorative și care era semnificația lor. Ai să descoperi proporții armonioase, linii plăcute ochiului, ornamente frumoase care-ți vor plăcea pentru că ele sunt rezultatul a sute de ani de iscusință, dar și înțelepciune. De asemenea vei vedea cum se comportă în timp lemnul, piatra, lutul, ceramica și care sunt acele materiale care trec testul vremii și vremurilor.

Tradițional nu înseamnă vechi sau depășit de modă, ci experiență acumulată în timp, un timp pe care nu-l avem într-o viață de om. Ar fi păcat să nu pornim de la această moștenire adunată în sute de ani pentru a o continua în stilul nostru, adaptat vremurilor noastre, învățând despre nevoile reale pe care le avem (câte camere, ce suprafețe), despre cine suntem, de unde ne tragem, încotro vrem să ne îndreptăm, dar mai ales ce lăsăm în urma noastră. Chiar mă întrebam: câte din casele actuale pe care le-am văzut ar rezista timpului, ar fi luate ca model pentru un viitor muzeu, ce ar spune ele despre oamenii care suntem astăzi și ce lucruri ar învăța generațiile viitoare de la noi? Te provoc să meditezi de Ziua Națională nu doar la faptul că ești din România, ci la moștenirea pe care o lași tuturor oamenilor care vor trăi pe aceste locuri în viitor. Te las să te bucuri de imaginile surprinse în Muzeul de la Golești. Sper să te inspire și pe tine!