Mi-a plăcut mult modul cum este organizată această locuință, dar mai ales texturile și nuanțe finisajelor. O combinație între vechi și nou reușită, mai ales că scopul final a fost confortul contemporan al proprietarilor. Dar ce mult contează ca o clădire veche să fie păstrată, măcar parțial și ambientul să vorbească și despre istoria ei. Dintr-o dată caracterul casei este unul mai accentuat, în ciuda deschiderilor între spații și a mobilării actuale. Este un loft din Lyon, care măsoară circa 101 metri pătrați, dintre care 96 utili, amenajat la primul etaj al unei clădiri vechi. Beneficiază și de un mezanin, loc pentru camera copiilor, dormitor și un interesant dressing care comunică cu zona de toaletare din baie (adică fără wc). Dar dincolo de organizare, mi-a atras atenția personalitatea casei și combinația cromatică folosită aici. Hai să-ți spun mai multe.
Sunt trei culori predominante aici într-un contrast reușit: nuanța cărămizie a pietrei și cea de stejar a plafonului din lemn alăturate unui gri colorat în albastru. Totul frumos jucat pe un fundal neutru de alb și negru, non culori care vin să aducă lumina și umbră în ambient, să armonizeze totul. Dacă zidurile placate cu piatră sunt frumos întrerupte de zone cu alb, grinzile metalice și tâmplăria interioară sunt negre, ca tușe ce vin să sublinieze arhitectura casei. Totul este deschis, comunică liber la nivelul zonei de zi, cu bucătăria deschisă către living și locul de luat masa, unde parchetul vechi a fost recondiționat și finisat deschis. Parchetul este însă întrerupt la nivelul bucătăriei de plăci de gresie cu model patchwork cu un mobilier alb și blaturi negre, ansamblul masiv fiind încadrat într-o structură fixă de gips-carton vospită în gri colorat albastru, care maschează instalațiile (tubulatura hotei, instalația de apă, cea electrică).
În ciuda înălțimii generoase și a ferestrelor ample, locuința îți dă o senzație de căldură și intimitate, grație materialelor folosite pentru finisaj, dar și datorită țesăturilor. Acestea sunt prezente atât ca tapițerii, cât și ca draperii, dar care nu încadrează ferestrele, ci ascund elemente care nu se potrivesc (ușa bucătăriei) ori delimitează încăperi la care nu te-ai aștepta, cum ar fi baia de la parter. Aceasta, situată aproape de o altă ușă, ar fi fost greu de accesat având o ușă interioară, așa că designerița care a amenajat totul a prevăzut o simplă draperie albă. Apoi, tipul de covor din zona de living, unul mai pufos, alături de blănuri artificiale și perne confortabile dau acea senzație de cămin cald și plăcut.
La mezanin, un etaj mult mai scund față de zona de zi, dormitoarele sunt alături de zone de birou, de lucru, care beneficiază de lumină naturală din plin. Pentru a nu fi sufocat și întunecat, dar totuși delimitat, unul dintre dormitoare este separat cu tâmplărie metalică și geamuri transparente de zona de studiu. La fel, ferestrele interioare sunt și către parter, ceea ce face ca personalitatea dormitorului să existe în ciuda dimensiunilor lui mult mai restrânse.
Ceea ce mi-a plăcut foarte mult este dressingul cuplat cu zona de toaletă de la mezanin, o idee excelentă și practică totodată. Soluția a fost adoptată din lipsa ventilației naturale, respectiv datorită prezenței ferestrelor doar pe anumite laturi ale vechii clădiri. Astfel, în loc de a fi complet separată, dar neventilată natural, baia cu locul de duș și de lavoar comunică direct cu dressingul. Pericolul umezirii hainelor este înlăturat tocmai datorită prezenței ferestrei generoase, dar și a modului cum e organizată baia, cu locul de duș izolat într-o cabină construită. O locuință spectaculoasă din care cu siguranță îți rămâne în minte combinația de culori, texturile materialelor și stilul acesta industrial care dintr-o dată pare aici mult mai cald, grație arcadelor din piatră, a plafonului din lemn masiv și a combinațiilor de texturi armonios trasate între vechi și nou. Sper să te inspire și pe tine!
Foto: Alexandre Montagne
Nu ar trebui incurajate amenajarile care sunt periculoase pentru locuitori.. sa fim sinceri, se poate cadea usor de la supanta aia si se poate chiar muri dintr-o astfel de cazatura nedorite.. O amenajare nu e doar culoare si trend.. in primul rand trebuie sa fie siguranta.. apoi confort.. abea apoi ambianta..
Crustina,să nu-mi scrii că eşti aceeaşi cu cea care face economii la ciorap, după motto-ul tău atât de personal că viaţa merită trăită doar cu teama unui cataclism natural sau a unei devalorizări monetare…
Aici nu e vorba de cataclism.. aici e vorba de legislatia in vigoare azi in toata europa.. sincer, greselile facute la Colectiv sunt tot din categoria asta.. ignorarea catorva lucruri simple pe principiul „sa nu fim tocmai noi fatalistii de serviciu!”
.. si nu imi spune ca e locuinta.. ca din start iti spun ca o locuinta nu e destinata doar proprietarului.. sunt prieteni, iubiti, iubite, poate servitori, etc care sunt supusi riscurilor asumate de proprietar.. deasemenea pot fi chiriasi.. pur si simplu exista riscuri care nu trebuie asumate..
Exista norme de siguranta in locuinte personale, bineinteles. Am mai vazut amenajari in care balustrada lipsea si am intrebat cum, de ce a fost permisa o astfel de amenajare. Si culmea facute de „designeri”, care ar trebui sa cunoasca normele. Una este ce isi doreste proprietarul si alta ce are voie sa faca, chiar si in locuinta proprie. Am vazut lipsa balustradelor si in case in care locuiesc copii.
Altfel, apartamentul este amenajat foarte ingenios si are o impartire interesanta, imi place acel fost semineu sau bolta de caramida din demisol. Bineinteles ca si baia se putea separa de dressing chiar prin solutia peretelui/ usii cu geam pe care au implementat-o la dormitorul acela, dar probabil asa si-au dorit ei. Solutia cu dressingul de trecere in baie nu e noua este foarte comuna chiar, lipsa usii este neobisnuita aici. Nu cred in aerisirea prin geam atunci cand ai aburi intr-o incapere de baie, dupa ce faci dus in cabina lasi aburul inauntru, nu aerisesti? Dar hey, au hainele date la abur 🙂
Da sunt interesante aceste combinatii.