Aveam eu de mult timp chestia asta cu rețeta magică pentru ambientul unei case adevărate. Cum care rețetă? Cea enunțată în titlu – ceva nou, ceva vechi, ceva original. Pentru că o locuință nici n-ar trebui să poată fi încadrată exact în vreun stil de amenajare, iar cea de față este exemplară din acest punct de vedere. E adevărat că greu mai poți obține așa ceva, deoarece atunci când ai ceva vechi, tentația este să asortezi obiectelor deținute ceva și pe cele care dorești să le cumperi noi. Dar poți combina lucrurile într-un mod ingenios. Spre exemplu, poți avea mobilă veche, dar căreia să-I schimbi tapițeria, poți avea cărți și tablouri moștenite, dar noi să fie corpurile de iluminat, perdelele. Sau poți avea mobilă veche, cum sunt scaunele, dar le pui în jurul unei mese noi. Contrastul acesta de vechi și nou vorbește despre tine, despre recenta istorie a familiei tale.
Și cum rămâne cu originalul? Ei bine, în privința a ceea ceva original lucrurile sunt mai simple decât te-ai fi așteptat. Desenele copiilor sau lucrurile făcute de tine adaugă acea tușă unică și irepetabilă casei tale. Nu mai vorbesc despre faptul că oricum atunci când alături lucruri diferite, personalizarea constă tocmai în combinația creată. Și care e avantajul unei astfel de rețete? Că nu te mai stresezi și te simți bine alături de lucruri dragi ție, dar fără să trăiești cu frustrarea că nu ți-ai cumpărat ceva nou. În plus, poți să ai siguranța că locuința ta nu va semăna cu alta nici măcar din greșeală.
Ceea ce-mi place mult în această casă este livingul. Îmi plac culorile, lipsa seturilor, evident prezența cărților și a tablourilor, dar mai ales faptul că totul este practic și funcțional pentru o familie cu doi copii. Fiecare se poate simți bine, are loc să se desfășoare fără să incomodeze pe celălalt. Poate că bucătăria și baia pentru mine sunt prea albe :), dar arată bine și sunt perfect funcționale. În plus, fiind încăperi mai mici, dar înalte, albul ajută ca ele să fie percepute ca spații aerisite și luminoase. Îmi mai plac dormitoarele cu mochetă plăcută și mai ales patul matrimonial cu tăblia pe post de spațiu de expunere a desenelor copiilor. Eee? Ce-ți ziceam de ceva original? Vezi aici se aplică. Mi-a plăcut mult locuința, sper să te inspire și pe tine.
Sursa foto: Micasa
1
Imi plac masutele tip cufar. Sau cuferele tip masuta? 🙂
Nici eu nu agreez atita spatiu alb, dar nu pot sa spun ca nu arata bine.
Da, asta e si parerea mea 🙂
Adela, jur ca nu pot sa cred ca o casa in care sa fie atata alb este locuita de doi copii si un numar incert de adulti – nu conteaza numarul de adulti. Sau, este posibil doar in cazul in care copiii vin in week-end de la bunici. Sau copiii au timpul ocupat la maxim si vin acasa doar pentru nani.
In alta ordine de idei este cam prea mult alb pentru gustul meu dar totusi, nu pare atat de obositor si de „spital like” pentru ca sunt destul de multe accente de culoare alese cu multa grija si originalitate.
Sincer, asa ma gandeam si eu cand am vazut bucataria si baia, dar oamenii astia sigur au menajera 🙂