Trebuie să-ți spun că mi-a fost rușine că nu știam de cea mai veche cafenea din București, mai ales că am trecut de atâtea ori pe lângă ea când mergeam în Centrul Vechi la showroomul European Heritage. Apoi nu mi-a venit să cred că nu știam de ea, când am aflat că designerii care au conceput amenajarea sunt Sebastian și Wanda Bârlică, oameni talentați și dragi mie. În fine, încerc să previn să pățești și tu la fel ca mine. Îți dai seama că, dacă-ți vine vreun prieten din alt oraș sau de peste hotare, aici e locul perfect pentru a ieși în oraș. Dar hai să-ți spun de ce e special acest loc. Clădirea a fost ridicată în 1781 și atestată 1812 și a avut de la început destinația de cafenea, ceea ce e absolut remarcabil. De secole în locul acesta a fost local public. Era parte a vechii Curți Domnești și pe vremea aceea a aparținut unui turc, că doar ei făceau cea mai bună cafea în partea asta de Europă.
Noii proprietari, când au apelat la designerii Sebastian și Wanda Bârlică și-au dorit ca o parte a cafenelei să fie restaurant italian și se gândeau la o reamenajare în stil mediteranean. Dar aici au intervenit talentații designeri, că nu degeaba îmi sunt dragi. Nu au refuzat și nici nu au protestat cererii clientului lor, ci s-au pus pe documentare. Așa au găsit o legătură istorică și estetică între influența otomană de la Istanbul care s-a resimțit din plin în secolul XVIII la București și influența bizantină de la Constantinopol către spațiul mediteranean al Italiei. Te-ai prins? Istanbul, Constantinopol? Același oraș, alte vremuri, dar o cultură care a semănat în două părți diferite ale continentului nostru influențe similare.
Orice design reușit începe cu o documentare serioasă și asta au și făcut Serbastian și Wanda care au apelat și la Dr. Arch. Anca Brătuleanu specialist în arhitectura de patrimoniu. După ce au adunat o grămadă de informații au realizat un concept cu tema “urmele trecutului”, unde să se regăsească elemente decorative bizantine, în special la nivelul pardoselilor mozaicate, mobila să aibă patină, pereții decorați cu picturi murale. Chiar și sticlele și paharele ce decorează barul, în ciuda faptului că sunt moderne, par a fi topite, deformate de trecerea timpului, ca și cum ar fi fost uitate în cuptor. Și da, sunt din sticlă și sunt făcute de artistul Daniel Divricean. Iar pentru ca ideile designerilor să prindă contur ei au avut o echipă întreagă de oameni talentați de la restauratorul de artă Iulian Olteanu la pictorii Adrian Lulciuc, Dumitru Holban și Mircea Nechita.
Alaturi de Viorel Neașcu – Bucătar-Șef la Cafeneaua Veche (zis și Păpuș, Marele Bucătar)
Și uite așa, cu multă documentare, idei și muncă s-a obținut ambientul cu totul special de la Cafeneaua Veche. Mi-a povestit Păpuș, pe numele lui real Viorel Neacșu, Bucătar-Șef aici, cum toată pardoseala a fost făcută manual, cum o parte din piesele de mobilă sunt vechi, autentice de acum 100 de ani. Și poate a avut senzația că nu-l cred, așa că mi-a oferit o cafea într-o ceașcă parte a unui serviciu de porțelan vechi, adică acel porțelan delicat, subțire și pictat manual care e translucid. Dar nu m-am putut abține să nu-l întreb cum de se servește mâncare într-un loc căruia îi spune Cafeneaua Veche. Eram pe terasă de-afară, s-a întors și mi-a indicat logo-ul discret din fier pe care scria Vecchio. Adică într-o parte ar fi restaurant și în alta cafenea. Dar nu-ți dai seama din prima pentru că spațiul de la interior e unitar.
Și oricum numele de Cafeneaua Veche trebuia păstrat, conform directivelor Primăriei. E și o placă pe clădire că doar e valoroasă. Dar mâncarea trebuia să existe, mai ales că Păpuș este foarte pasionat de asta. A început cu gătitul, când era mic, pe la opt nouă ani, doar ca s-o impresioneze pe mama lui. Apoi a gătit pentru prieteni când mergeau la mare sau la munte. Și uite așa a ajuns să-și dea seama că ăsta e lucrul care-l face cel mai fericit – să prepare mâncare bună pentru alții. Mi-a spus că cea mai mare satisfacție o are când farfuriile sunt goale. I s-a întâmplat și să-l cheme clienții la masă și el să fie speriat că s-a întâmplat ceva, dar îl chemaseră ca să-l cunoască și să-l aplaude. A fost copleșit! Cu atât mai mult cu cât erau străini și e greu să fii pe placul cuiva care vine dintr-o altă cultură, obișnuit cu alte gusturi și arome. Spune că șef e doar așa ca titulatură, dar ei sunt toți o familie și gătesc cu pasiune și responsabilitate. Într-un loc cu tradiție în București, ei vor să ducă mai departe nu doar renumele de cea mai veche cafenea, ci și de locul unde se mănâncă bine. Măcar cel mai bine din Centrul Vechi :). Dar pentru asta trebuie să gustăm ce ne pregătesc ei acolo, nu? Dacă mergi la Cafeneaua Veche să-mi spui cum ți s-a părut. Mie mi-a plăcut. Poate ne întâlnim pe-acolo 🙂
Sunt fericita pentru locul acesta minunat,face parte din tineretea unora dintre noi;il vom refrecventa negresit,insa talentul acestor oameni de arta este uluitor ,ce tara avem !