Arhitectura cu totul specială a acestei case a fost recunoscută și premiată. Arhitecții de la biroul Eliott + Elliott Architecture au primit premiul de onoare în 2012 din partea AIA pentru ansamblul de vacanță ce reinterpretează tradiția locală din Searsport, un oraș din cel mai nordic stat de pe coasta de Est a Statelor Unite. Se spune că aici au ajuns și vikingi, iar peisajul natural este unul dintre cele mai frumoase de pe cuprinsul întinsei țări, cu ale sale lacuri și păduri sălbatice parcă neatinse de vreme și munții ce se revarsă în mare. Într-un loc superb, arhitecții au gândit un ansamblul de clădiri mici, de barăci de pescuit în spirit local, dar le-au reinterpretat într-o manieră contemporană. Totul pare extrem de simplu, dar eleganța și confortul actual ascund tehnologii de ultimă oră și intervenții de artizanat de mare clasă.
Casa cu ponton este susținută de stâlpi de oțel și pare că plutește deasupra peisajului, un loc ferit într-un mic golfuleț, unde stâncile de piatră lasă ca valurile apei să plescăie ritmic. Cel puțin asta e senzația când te afli la interior. Și provocare pentru arhitecți a fost mare, atât timp cât în zonă există repere arhitecturale moderne de excepție cum ar fi Fortune Rock concepută de arh. George Howe în 1937 sau clădirea școlii de meserii Haystack concepută de arh. Edward Larrabee Barnes în 1961. Dar cei de la Elliott + Elliot, o firmă mică de arhitectură din Maine ce numără șase specialiști, au proiectat totul în acord cu natura, completând clădirile de referință ale zonei cu acest ansamblu contemporan ce pare că mimează la scară mică un sat de pescuit.
Deși în total vorbim despre circa 372 metri pătrați suprafață utilă, ei sunt distribuiți în cadrul celor 3 căsuțe ce compun ansamblul. Una dintre ele este casa de oaspeți, alta este dedicată zonei de dormit (două dormitoare) și a treia este dedicată zonei de zi cu living generos și bucătărie. Arhitecții au separat practic funcțiunile și au evitat de a invada peisajul minunat cu o singură clădire impunătoare. Au păstrat aspectul umil al barăcilor de pescuit prezente în zonă și au folosit elemente din cupru și cedru alb și pentru finisajele exterioare, o esență lemnoasă rezistentă, dar care cu fiecare anotimp și cu fiecare an capătă o patină ce camuflează și mai bine corpurile construite în peisaj. Ceea ce au făcut în plus față de arhitectura locală, unde ferestre mici sunt tipice, sunt suprafețele vitrate mari, geamuri ample ce lasă peisajul să inunde interiorul.
Acoperișurile abrupte nu sunt întâmplătoare. Aici iarna se lasă cu căderi mari de zăpadă, iar pantele înclinate vin să prevină supraîncărcarea structurii de rezistență a căsuțelor. Și această structură este interesantă. Realizată din tiranți de oțel în loc de stâlpi din lemn, face ca interiorul să pară larg, aerisit și debarasat de separări. Lemnul de mahon a fost folosit pentru pereții, iar pentru podele lemnul de pin, recuperat de la o moară veche din Pennsylvania. A fost modul de evocare al arhitecților că în aceste locuri au debarcat vikingii de pe corăbiilor lor realizate din pin nordic.
La interior, în casa cu ponton dedicată zonei de zi, se remarcă șemineul deschis realizat pe comandă dintr-un bloc de granit și un coș de fum cu secțiune eliptică realizat într-un atelier local din inox lustruit. Ambele par să fie o instalație artistică, unde pământul și cerul se întâlnesc. Ansamblul denumit Pond House surprinde de altfel prin contraste – protecție și deschidere, imponderabilitate și ancorare fermă (stâlpii de oțel), refugiu în pădure și deschidere către mare. Un loc minunat și o rezolvare mai mult decât elegantă, ce chiar merita să fie premiată. Mie mi-a plăcut locul ăsta, sper să te inspire și pe tine!
Foto: Tome Crane
Like
