Dragos Man manufactureaza uimitoare jurnale și albume

Dragos Man

Mi-a spus că nu se consideră artist, dar numai când vezi jurnalele, cărțile de oaspeți sau albumele pe care le face n-ai cum să nu te gândești la artă. Sunt atât de frumoase încât nu-ți vine să crezi că sunt făcute de mâna omului. Dar stai să afli povestea lui Dragoș Man din Oradea, căci despre el îți scriu astăzi. Este o poveste de viață care o să te provoace să-ți urmezi visele, să faci ceea ce simți și mai ales să nu ai prejudecăți atunci când vine vorba despre meserii. Își spun din start că Dragoș nu a vrut să scriu acest articol, dar l-am convins să mă lase să-l public pentru că primesc prea multe mailuri în care oamenii mă întreabă dacă merită să-și schimbe meseria ori ba, dacă să se apuce de ceva ce le-ar face plăcere și să renunțe la slujbele care nu le aduc satisfacții. Nu pot da sfaturi în privința asta, dar pot să-ți spun despre oameni ca Dragoș. În final tu decizi ce faci. Dar hai să-ți povestesc. Ține-te tare!

Dragoș Man, după cum ți-am spus e din Oradea. În tinerețe a vrut să se facă marinar și s-a pregătit pentru școala de marină (îți dai seama că el era din celălalt capăt al țării). Dar înainte cu două săptămâni a renunțat, așa i-a venit. N-a mai avut loc la vreun liceu din orașul natal și s-a înscris la școala profesională CFR. Da, la seral. Și pe vremea aceea te puneau la muncă, așa că doi ani de zile a reparat la vagoane, a meșterit la strung, a învățat diverse ca mecanic. Apoi s-a pregătit și a dat la facultatea de arte, la sculptură. A luat 10. Dar ce să vezi? Pentru că facultatea din Oradea a avut doar trei înscriși la secția de sculptură nu s-a mai înființat în acel an, iar el a refuzat să urmeze alte arte. Așa că a ajuns la facultatea de sport. A terminat cu bine cu specializările culturism și fitness, dar a ajuns profesor la țară. Patru ani de zile s-a ocupat de copilașii dintr-un sat de lângă Oradea și i-a instruit într-o magazie, nici măcar sală de sport nu era acolo. Și cu toate acestea a avut rezultate, copii care au câștigat crosuri și alte competiții locale. Hai să mai pun o poză ca să respirăm împreună și-ți povestesc mai departe.

În timp ce era profesor, cu salariul așa de mic cum știi că au profesorii noștri, a găsit o soluție să-și mărească veniturile. Cum? Să muncească în weekend. Și-a găsit nu una, ci două slujbe – curier și instructor auto. Îți dai seama că omul ăsta nu avea viață socială, corect? În scurt timp a ajuns să câștige mult mai bine din slujbele de weekend, așa că și-a dat demisia. Dar tocmai ce a rămas mai liber că fratele lui l-a și luat asociat în firma sa de publicitate. Aici, ce să vezi? Dragoș a învățat să facă fotografii. Eu am pierdut deja șirul la câte a făcut omul acesta. Ei bine, și la agenția de publicitate, la un moment dat, a trebuit să se specializeze pe fotografie. Dar dacă tot făcea fotografii, lumea cerea și albume foto. Au angajat două doamne legătorese care să le producă. Faza este că Dragoș era așa de implicat să iasă totul bine încât s-a apucat și el de legătorie. Chiar a vrut să facă școală, dar și-a dat seama că n-are ce să învețe acolo.

L-am întrebat cum adică n-ai ce să înveți la o școală? Și mi-a spus că oamenii sunt setați ciudat. Dacă merg la o școală se așteaptă ca tot ce învață acolo să fie maximum ce se poate realiza. Or el crede că școlile îți oferă doar baza, dar tu trebuie să înveți singur și continuu ca să ajungi la alt nivel. E ca la box, știi? Începi la amatori, dar dacă vrei la profesioniști e altă mâncare de pește. Așa că a studiat singur și a început să facă el albumele foto. Pentru că e un perfecționist și pentru că n-are stare până nu-i iese ceva cum trebuie, a ajuns repede să facă lucruri mai deosebite. Plus randament. Dar avea o problemă cu fotografiatul căci îi ocupa mult timp. Așa că a luat o decizie sinucigașă, cum zice el, să facă exact ce-i place și cum îi place. Adio albume foto de duzină! În urmă cu zece ani s-a întâmplat asta și omul nostru s-a apucat de meșterit în atelierul lui.

Și să vezi șirul coincidențelor indirecte: și-a făcut singur scule pentru că a învățat despre asta la școala profesională, și-a făcut singur poze la noile obiecte manufacturate pentru că a fost fotograf, a știut ce înseamnă livrarea produselor pentru că a fost curier. Aaa! Și uitasem să-ți spun că învățase modelaj în armată de la un coleg de instrucție care era artist. Deci, cum sună asta? Eu ca mamă de băieți îți spun că tare m-aș fi întristat să-mi văd copiii cum migrează de la o slujbă la alta fără nicio legătură între ele. Dar uite cum Universul ăsta le așează pe toate și te pregătește pentru ceea ce numai sufletul tău știe. Secretul este să te lași în voia sorții, spune Dragoș, să faci ceea ce-ți vine, să-ți asculți sufletul oricât de bizar ți-ar părea. În cazul lui lucrul acesta a funcționat incredibil. A ajuns să facă exact ceea ce-i place, deși tare greu a fost la început.

Ok, s-a apucat el să facă ce-i place, dar n-avea clienți, că doar jurnalele, albumele foto sau cărțile de oaspeți măiestrite așa cum le face el cer timp, răbdare și pricepere. Plus că materialele costă! Și pentru că și-a dat seama că în Oradea nu va găsi oamenii care să-i aprecieze munca și să plătească prețul corect, a căutat peste hotare. A învățat că europenii occidentali ne privesc urât și că avem o reputație proastă ca români, așa că s-a dus mai departe peste Atlantic. Cum? Prin intermediul unor site-ul internaționale. Apoi și-a făcut blog în engleză, iar acum primește comenzi direct pe Facebook. Da, așa a ajuns să și câștige grație comenzilor din SUA, Canada și Rusia.

Ți-am povestit despre viața lui ca să înțelegi că atunci când faci ceva cu pasiune poți ajunge la măiestrie. Dar numai dacă-ți pasă, dacă te lași provocat și vrei să te autodepășești. Ce face mai exact Dragoș? Aș zice că e vorba despre legătorie de artă. Face ce-l provoci să facă. Până acum a manufacturat albume foto, jurnale, cărți de oaspeți pentru hoteluri, pensiuni, companii – toate cu niște coperți incredibile din piele, care pot avea încrustații, aplicații metalice, cristale, ceasuri, ce-ți nici nu-ți trece prin minte sau dacă știi, atunci fii sigur că primești ceea ce ai visat. Ce să-ți mai zic când ai imaginile? N-am ce să-ți mai zic.

Îmi place de Dragoș că e ferm pe poziție în privința muncii lui. El nu face pentru oricine, ci numai pentru cei care apreciază munca lui. Și nu lasă din preț. I-au trebui ani de zile să ajungă la acest nivel, muncește și se implică total pentru fiecare obiect și nu face compromisuri. Folosește cele mai bune materiale și este atent la cele mai mici detalii. Eu zic că prețul pentru obiectele pe care le face este corect. Adică la cum arată, să dai 600-500 de dolari americani ca și hotel pe o carte de oaspeți personalizată chiar mi se pare o dovadă că-ți pasă de imaginea afacerii tale. Să ai propriul tău jurnal sau cum zice Dragoș „cartea vieții tale” pentru 130 de dolari americani mi se pare o dovadă de respect personal. Ce? Tu nu meriți să ai ceva cu totul deosebit făcut numai pentru tine? La asta îți răspunzi tu, dar sunt sigură că acum, după ce ai văzut obiectele, realizezi că merită banii ăștia numai pentru frumusețea lor. Povestea de viață pe care o are Dragoș Man mi se pare fabuloasă. Concluzia? O viață avem? Colorată să fie! Intră aici pe pagina de Facebook a lui Dragoș Man și urmărește-i lucrările. Acolo ai și link-ul către magazinul lui. Și dacă nu știi ce cadou să faci cuiva sau ce ți-ai dori exact, lasă-i mână liberă și îți garantez că o să-ți placă!

Dragos Man in atelier alaturi de cainele sau Igor