A crescut la țară alături de părinți și sora ei, dar așa cum se întâmplă deseori, părinții au împins-o către oraș. A lucrat ani de zile ca director de achiziții al unei firme mari și a bătut țara în lung și în lat. Este vegetariană și iubește animalele, dar n-a avut niciodată timp pentru pisicile și câinii pe care i-ar fi dorit aproape. Și într-una dintre călătoriile de afaceri a trecut printr-un sat la marginea căruia a văzut o troiță cu Fecioara Maria și în spatele ei o casă de cărămidă. Cu coada ochiului a întrezărit și o pisică. Atunci a știut că locul acesta trebuie să fie al ei. Și așa s-a și întâmplat. Monica, o poloneză tânără și frumoasă, a cumpărat casa de cărămidă și a amenajat-o în timp. După ce a terminat-o, cam în trei ani de zile, a hotărât să se mute definitiv acolo.
Monica spune că ea niciodată nu și-a dorit să meargă la oraș. A crescut într-un sat de munte și căldura sobei, mirosul pajiștilor, aerul tare erau înrădăcinate în ea. A fost nefericită cu viața urbană. Practic ce făcea toată ziua? Muncea mult și cu banii câștigați plătea încoace și încolo tot felul de lucruri pe care nu le-a vrut, de la chirie, la întreținere, la mâncarea pe care nu apuca să și-o facă singură. Dar părinții ei au crezut că un loc de muncă și o carieră o s-o facă fericită și împlinită, să nu ajungă ca și ei să se chinuiască în gospodărie. Ei nu și-ar fi putut închipui că poți trăi la țară fără să ai o gospodărie tipică și că-ți poți câștiga existența fiind fericit. S-au înșelat, ca mulți părinți de la noi, care nu-și ascultă copiii când aceștia le spun că ei vor să rămână în satul natal.
Dar din ce câștigă acum Monica? Ei bine, salvarea ei a fost livada de meri de lângă casă și pe care o folosește pentru specialitățile ei vegetariene. De la banala plăcintă cu mere, la sosuri și mâncăruri gustoase, merele s-au dovedit a fi sursa perfectă de venit. Cum așa? Păi toți prietenii veniți în vizită și care o compătimeau că stă singură cu câinele și pisicile ei se lingeau pe degetele de câte ori veneau la ea. Așa i-a venit ideea să-și deschidă o casă de oaspeți pe care a denumit-o după numele satului Moniowka. Nu-i poți spune pensiune, dar casa este suficient de mare pentru a găzdui două familii. Și-a făcut un site (moniowka.pl), s-a folosit de experiența de la fostul loc de muncă și s-a promovat, iar acum are mereu casa plină. Nu vrea să facă avere, ci doar să se bucure de natură, de aroma fructelor și legumelor crescute de ea în grădină, de peisajul frumos, de viață! Nu mai vrea să fie hăituită și să alerge pentru ce?
Casa? Frumoasă foc! Desigur că bucătăria e generoasă, că doar aici gătește și pentru oaspeți, iar livingul suficient de spațios pentru a lumea venită în vacanță să se simtă bine. Totul este amenajat de ea, așa cum și-a dorit dintotdeauna. Simplu, rustic, dar funcțional. A instalat calorifere în casă, ca să fie cald, mai ales iarna când gerurile sunt aspre în partea asta. Bârnele de lemn la vedere, zugrăveala albă și mobila atât cât trebuie, dar solidă și confortabilă. Restul obiectelor ori făcute de ea, ori cumpărate de prin zonă. E tare fericită acum și uite, că nu e nici singură, căci ușa casei ei este mereu deschisă. Și s-a gândit și la trasee turistice în zonă pentru oaspeții ei, a cumpărat biciclete, a vorbit cu alții de prin zonă, iar cine merge la ea chiar evadează și se relaxează. Mie tare mult mi-a plăcut povestea ei, sper să te inspire și pe tine!
Sursa foto: Moniowka
Frumos de tot. Dar o singura persoana face atita treaba? Probabil mai are 1-2 angajati. 🙂
E casa ei, nu e mare. Si la tara gasesti oricand pe cineva care sa te ajute la curatenie sau la cules de mere 🙂
Mai fetelor mai…..pai asta-i toata frumusetea vietii de la tara,cu munca colea in gradina ,mai vine Ion sa te ajute…..!si pina la urma toate bune
Seamana putin cu povestea vietii mele 🙂
Superb, o inteleg perfect!!
Nu inteleg un lucru! Casuta e in Polonia?
Da, Lorena, e in Polonia 🙂
Imi place la nebunie, aproape ca este visul meu si sper intr-o zi sa mi-l implinesc. Trebuie sa ai si curaj si bani si voina si putinta pentru a face afacerea vietii tale, asa cum a facut ea. Bravo ei! 🙂
Sa te ajute Dumnezeu Claudia! Si cand o sa ai casuta visata, sa nu uiti sa-mi trimiti poze 🙂
Este superba casa Monicai. Si eu mi-as dori asa ceva. Totusi a ajuns aici tocmai pentru ca a mers la oras, a facut scoala, a lucrat la o firma mare intr-o pozitie importnata si din toata experiata asta a reusit sa-si puna pe picioare casa si mica afacare, pentru ca iti trebuie si ceva din ce sa traiesti. Vorba aia cu banii nu aduc fericierea, stiu si eu e putin desueta, pentru ca asta e realitatea avem nevoie de bani, nu sume colosale, dar ata cat sa ne permita sa facem ce vrem. Pentru ca daca ar fi ramas la ea in sat ar fi ramas si ea sa munceasca cu greu intr-o gospodarie. Cred ca morala povestii ar fi mai degraba ca trebuie sa pleci si sa explori lumea ca sa poti sa te intoci si sa-ti creezi o viata mai fercita, imbunatatita.
Andreia cred ca ai dreptate. Da, cu siguranta nu ar fi ajuns sa-si fac mica afacere fara experienta dintr-o firma mare. Si mai cred ca e bine sa ai bani, mai ales cand stii ce sa faci cu ei. Eu cred ca banii pot aduce fericirea, daca fericirea inseamna pentru tine sa-i vezi si pe ceilalti impliniti si fericiti, sa construiesti ceva, sa-i investesti si sa creezi locuri de munca, spre exemplu. Iti multumesc pentru opinie!
ai dreptate! imi inchipui ca nu a fost deloc ieftina toata povestea asta! toate mobilele si renovarea-asa cum arata acum….
si eu cred, ca un om de la tara, obisnuit, chiar fermier cu vechime, nu isi poate cumpara casa si amenaja (in romania, zic).
SI nici sa isi cumpere/decoreze tot ce a facut acolo: gresia aia magnifica pe jos, lemnul masiv din barne, soba integrata, conectare la apa/canalizare etc.
Cu investitia facuta, ea are acum un venit ce ii permite sa supravietuiasca si sa se bucure zilnic. Nu stiu insa daca ar face fata la o refacere completa a acoperisului (lucrare care se efectueaza periodic la o casa).
Partea pozitiva a lucrurilor: f. multi romani, plecati in strainatate, care au un ban pus deoparte, (nu mult, ma gandesc la 10-20 de salarii straineze) isi pot permite sa faca asta. Evident, si cu multa munca personala in procesul de renovare.
Doar din livada de mere nu cred ca se poate descurca o familie, e nevoie si de ceva animale (pt a acoperi macar ocnsumul intern)
De acord in totalitate .In plus viata la oras i-a deschis si gustul pentru frumos si o alta viziune de viata .Bravo ei.
Da, Aurelia si eu cred ca cineva care creste intr-un anumit mediu, fara sa cunoasca altele, n-are cum sa evolueze. Te ajuta sa faci comparatii, dar mai ales sa inveti 🙂
Frumos.
An excellent combination of traditional and modern.
I love it!
Thank you for showing us.
Felicitarile mele, foarte frumos, sanatate si sa va bucurati pe deplin de ea 🙂
Reblogged this on Marius Cruceru and commented:
Frumos vis de împlinit după 50 de ani! Să visăm … așadar!
[…] să fac prea multe comentarii, las aici un link cu un articol frumos despre o poloneză care a trăit în oraș și a avut “tupeul” să […]
A dat Bucureştiul pe Sibiu
Citeste mai mult: adevarul.ro/locale/sibiu/sibiu-elena-lucescu-doamna-fier-pensiune-1_50acb48a7c42d5a663889460/index.html
http://adevarul.ro/locale/sibiu/sibiu-elena-lucescu-doamna-fier-pensiune-1_50acb48a7c42d5a663889460/index.html
un alt exemplu…
Ce frumusete!
Plăcerea traiului la țară este trend-ul zilelor noastre. Sperăm să redescoperim tradițiile noastre culturale, la care din păcate am renunțat nejustificat.
Superb! Un exemplu demn de urmat. Noi am facut deja acest pas si suntem foarte fericiti. Din Bucuresti ne-am mutat intr-un frumos sat de munte (Polovragi), unde ne-am construit singuri o casuta. Avem doi ani de cand am fost primiti cu caldura de oamenii minunati din aceste locuri, Am schimbat laptele pasteurizat la cutie cu laptele direct de la vacuta, avem o mica livada de pruni din care am obtinut o frumoasa productie de gem si tuica, am cules mure si afine pentru dulceata, iar aproape in fiecare duminica alergam pe munti. Colegi, rude, prieteni vin la noi in fiecare weekend si parca nu vor sa mai plece. Pentru mai multe detalii vizionati http://mantec8.wix.com/casuta-din-lunca
Multumim Doamna Adela pentru aceasta postare. Va rog sa-mi permiteti sa expun imagini cu aceasta frumoasa casa in pagina mea de FB cat si pe grupul „Case traditionale si case rustice”, bineanteles cu mentionarea sursei. Va multumesc anticipat! ing. Marian Ban
Cu mare drag Marian! Ma bucur ca-ti place!
Foarte frumoasa casa splendita..
Ma bucur ca-ti place Catalin. Si pe mine m-a uns pe suflet <3
Ce tare! Asa vreau shi eu! Liber, ca atunci cind eram in casa bunicilo..shi…fericit.departe de viatza plictisita pe care a avut-o Monica la inceput.banii sunt un capriciu.
Shi niciodata zimbeshti ….ce prostie!
E o poveste frumoasa si dulce, ca un borcan cu gem facut de bunica, din care abia astepti sa mananci pe paine de casa. Sa ne bucuram de reusita aproapelui nostru. Odihna a vietuirii, placere a privirii.
M-A LASAT FARA CUVINTE ……FOARTE FAINNNNN ….!!!!!!!
Da, si ai vazut ca e asa simplu, dar placut Livia. Ma bucur ca ti-a placut!
este superba va inteleg gustul, si eu stau la tara. Grinzile din tavan le am la fel numai aranjamentul interior difera. Casa am cumparat-o acum 20 de ani, este un sat similar, iar casa are forma si mod de constructie similare ca cele prezentate la voi in poze. M-am mutat la tara dupa ce mi-am vindut apartamentul de la oras. Este altceva alta viata, e liniste, aer curat, cad padurile pe noi, nu tu gaze, nu inghesuiala, nu betoane insa mult oxigen, ai o mica s-au mai mare gradina, un ou proaspat, o gaina, o rata o curca etc…etc…etc. Fructe din belsug. Insa fara munca nu o sa ai nimic niciodata. Eu stau in Transilvania, mai precis in jud. Sibiu-satul Richis. Mult noroc in viata si sarbatori linistite! Doamne ajuta!
Buna Iosif! M-ai facut tare curioasa sa-ti vad casa. Daca poti si vrei poate imi trimit poze pe mailul [email protected]. Multumesc pentru comentariul tau! Le dai incredere oamenilor ca s epoate sa traiesti fericit la tara 🙂
Ce este mai frumos, sa te scoli in cintatul cocosilor sau sa mergi in gradina sa-ti sapi ceapa, sa-ti pui rosii, sa-ti semeni zarzavaturi si in jurul tau cinta fel si fel de pasari. Mincarea mi-o gatesc intr-o soba de caramizi, incalzita cu lemne. Mirosul de lemn de acatar este super. Ori unde te uiti si te duci e liniste si pace, insa la tara iti trebue un venit sa ai omica afacere sau sa ai un serviciu, altfel nu rezisti. Cu alimentatia e mai usor ca la oras, deoarece tot ce consumi ai in gradina sau in cotet. Si totul e curat fara e-uri.
Am uitat ceva ce-i mai de folos binecuvintarea domnului nostru Iisus Hristos al Tatalui Ceresc si a Maici Domnului, fara ajutorul carora or cit vrei nu vei obtine nimic sau nu va dura. Nu fac propaganda, sint ortodox. Spun din experienta. Doamne ajuta!
Vaai, ce frumos!! Toate pozele sunt superbe si povestea… bravo ei!! Locul arata minunat… mai ca as lasa tot acum, in cautarea unui asemenea loc…
Este frumos Diana, dar sigur nu arata asa inainte sa cumpere casa 🙂 Dar si pe mine m-a inspirat povestea ei. Mi-a demonstrat ca se poate!
Superb!
Este ceea ceviseaza oraseanul cu bun simt care are inca legaturi cu sufletesti cu satul, cu valorile lui. Cel de la tara nu mai vrea mobila aia ponosita, dulapul ala vechi de farfuriic are a fost recopsit din povestea asta! Vrea parchet laminat si mobila de pal….
Si noi ne-am mutat din Bucuresti la tara, de ceva vreme, am dat viata din apartament pe o viata la gradina..si ce minunat! Aici lumea renunta la mobila de genul celei din poveste, noi am strans-o si am curatat-o, pentru ei nu mai are valoare. O masa cu picior desfacut, un scaun curbat, pot deveni minunatii, dar numai in ochii celui care nu are dorinta de a fugi de la sat. Am ornat o nisa cu borcane cu doua galerii gasite la gunoi, gravate! Am recuperata chiar si un peretar um se coseau pe vremuri in Ardeal, cu o pilda inaltatoare pentru gospodina! Se poate, dar e nevoie sa ai drag de asemenea lucruri si sa le respecti. Noi ne simtim minunat de cand am parasit orasul pentru natura, pisici, caini …..aici timpul se masoara altfel.
Va urmaresc postarile de ceva vreme, e o adevarata placere, lucruri frumoase, de suflet!
Buna Corina! Aaaa…pai iti dai seama ca vreau sa aflu mai multe si iti dai seama ca sunt curioasa cu arata casa ta! Povestea insa ma da pe spate!
proza…proza…proza… in romania…fara bani,mirosi a…prost,de la o posta….
Nu cred asta Vasilica! Cred insa ca oamenii, mai ales in comunitati mici, se pot ajuta unii pe altii.
Eu doresc sa donez , o casa batraneasca in jud OLT, la 12 km de BALS , in schimbul ingrijirii mamei mele , care are 87 ani!!!!!!!
Casa e batraneasca , cu 4 camere , inca o camera in curte, fantana , obor-de pasari, gradina de zarzavat si vie , 1400 m, p.
Astept sa-mi scrieti la [email protected].
Angela, cred ca anuntul tau ar avea mai mare impact daca ai trimite si poze cu casuta batraneasca 🙂 Poti sa mi le trimiti pe adresa mea de mail [email protected] sau le poti posta pe pagina mea de Facebook ca sa le vada lumea 🙂
Ofer teren 4500 mp, casa batraneasca, in jud. Mehedinti la cca 20 km de Drobeta Turnu Severin, zona deal, unui cuplu de pensionari pentru activitati pretabile in zona rurala. Posibilitati livada pomi fructiferi, zona ideala pentru stupi, gradina zarzavaturi si cresterea de animale si pasari de curte! Trebuiesc facute anumite investitii initial marunte pentru locuit dar per ansamblu pentru cineva care doreste sa scape de agitatia orasului si sa incerce viata la tara fara a cumpara o proprietate cred ca este rezonabil! Cristian Tel: 0723381375
Frumos , e putin spus , felicitari pentru curaj. Nu este usor sa te rupi de oras, mai ales daca esti nascut acolo. Am inteles ca ea este nascuta la tara , e normal sa- i placa mediul in care s- a nascut. In urma cu cateva luni si noi , eu si sotul meu am lasat orasul ,pentru o casa la periferie , e mult spus la tara. Am locuit in Bucuresti de cand ma stiu(am stat intr-o zona buna si tot la curte), eram tare mandra , copil fiind, de faptul ca sunt din capitala, acum insa sunt dezamagita de schimbarea pe care a suferit-o. Sunt multe lucruri bune , dar lipsa de verdeata si „chinga” in care se traieste acolo , ne-a determinat sa ne mutam. Stam la 15 km de capiatla , asa ca nu pot spune ca stam la tara, dar avem curte si fiind langa padure si aer mai curat.Avem vecini , pe care nu-i cunosc inca, si care sunt veniti tot din Bucuresti.
Sunt si lucruri care nu-mi plac , dar daca pun in balanta , e mult mai bine .
Eu sunt pentru incurajarea celor care vor sa se mute din oras.
Foarte frumoasa povestea si casa prezentate. Ca faci in schimb daca vei sa te muti la tara si ai un copil de 3-4 anisori? Nu stiu cum e viata rurala din Polonia, dar nu am imagine prea buna despre oportunitatile de educatie/asistenta medicala din peisajul rural din RO. As fi extrem de incantat daca imaginea mea este distorsionata si realitatea nu este atat de sumbra. Nu cred ca e o idee buna sa te muti la 25-30 km de cea mai apropiata policlinica, si aia cu peretii scorojiti (vezi cum arata unele spitale din BUC).
Superb.