Superbe covoare, tapiserii si cuverturi traditionale tesute de Rozica Miclescu

Rozica Miclescu la Targul National pentru Artizanat si Mestesuguri, Romexpo 2013

Am mai avut ocazia să o cunosc personal pe doamna Rozica Miclescu când am fotografiat o casă cu arhitectură tradițională din Prahova. Și ce mă bucur că am reîntâlnit-o și la Târgul Național pentru Artizanat și Meșteșuguri, unde am făcut și poze. Dar cel mai fericită sunt că am ocazia să-ți scriu povestea acestei doamne curajoase, care din dragoste pentru frumos și pentru micul oraș de adopție a făcut tot ce i-a stat în putință să salveze tradiția locului. Și asta a însemnat mult și pentru femeile de acolo, care rămăseseră fără serviciu. Doamne ce o să-ți mai placă povestea asta!  Fii pe fază! Până atunci îți spun că imaginile frumoase sunt dintr-o casă de vacanță de pe Valea Prahovei amenajată în stil rustic de designerul Carmen Croitoru și unde vei vedea țesături făcute la Carpet Rosart, denumirea atelierului Rozicăi Miclescu. Celelalte imagini sunt mai nereușite și îmi aparțin :).

Rozica Miclescu este un artist, fără îndoială, n-ai crede nici o secundă câtă dârzenie zace în ea pentru că e sensibilă și vorbește cu blândețe. A crescut la țară și spune că a avut o copilărie minunată. S-a jucat și a muncit alături de părinți, dar fără să simtă că era vreo corvoadă. Zice că i-au rămas neșterse din minte culorile florilor, dealurilor, pădurilor și că iarna i se părea un mister ce cuprindea întregul sat. Și în timp ce copiii ieșeau la săniuș, mamele și bunicile se întreceau în țesături și cusături, iar cele mici n-aveau voie că era treabă serioasă. Doar la etapa de pregătire a firelor de lână pentru lucru erau îngăduite. Bunica ei îi spunea deseori că meseria se fură și că se se uite la mâinile ei ca să învețe, dar Rozica își aduce aminte că era imposibil asta deoarece lucra foarte repede. Așa că a intrat de câteva ori pe furiș să lucreze și ea, dar a stricat marginile și s-a ales cu bombăneli: ,,Ai intrat aici afurisit-o să-mi strici lucrul? Pune mână și învață carte, lasă țesutul că cine are carte are parte! Zestre ți-oi face eu…”, zicea bunica. Vezi, ți-am spus eu că avem o problemă de mentalitate. De ce-or crede bunicile și mamele noastre de la țară că viața la sat nu ne poate împlini? Hai să-ți spun mai departe pentru că Rozica nu s-a lăsat!

Acest vis de a învăța să țeasă s-a îndeplinit însă abia la Liceul din Urlați, unde, în primii ani, Rozica a făcut practică la atelier. Aici a avut-o ca profesor pe doamna Elena Stănescu, o adevărată maestră, care le-a învățat pe elevele ei toate tipurile de țesături pentru covoare manuale, inclusiv dantele pentru franjurii de la capete. Și, maestra țesea în gherghef alături de liceene, în timp ce le spunea poezii sau le cânta romanțe. Rozica își aduce aminte că orele de atelier erau adevărate șezători. După terminarea liceului a continuat la Ploiești Școala Populară de Artă, secția de pictură. A vrut să afle cât mai multe despre culori, despre modul de combinare al acestora, despre miracolul fuziunii, contrastul și efectul lor pe pânză, dar impactul lor asupra emoțiilor oamenilor.

După terminarea școlii s-a mutat la Vălenii de Munte, unde s-a căsătorit și unde a lucrat ca și desenator creator timp de 10 ani de zile într-un atelier de covoare. I-a plăcut orașul și s-a simții încă de la început ca acasă. “Acest mic orășel așezat la poalele munților, cu peisaje magnifice, este ca o oază. Mustește de liniște, aer curat, este ferit de vicisitudinile naturii, iar oamenii se cunosc între ei și se respectă.” Puteam spune eu mai frumos decât doamna Miclescu? Dar ceea ce n-am știut și am aflat de la ea este că Nicolae Iorga a înființat, la începutul anilor 1900, la Vălenii de Munte Școala de Arte și Meserii, unde câteva distinse maestre au pregătit serii întregi de eleve, devenind și ele la rândul lor foarte bune meseriașe. Așa s-a dezvoltat tradiția în ceramică, țesături și broderie. Și pentru că Regele României și Familia Regală erau oaspeți de seamă, mereu bine primiți la reședința savantului Nicolae Iorga, școala a fost numită ,, Regina Maria”, iar în acea perioadă femeile școlite aici chiar lucrau pentru Regină. Ce frumos! Nu-i așa?

Deci, te-ai prins că la Vălenii de Munte e vorba despre tradiție și mândrie în arta meșteșugărească. Dar uite că a anii au trecut, în perioada comunistă se făcea producție aici pentru străini. După revoluția din 89, mai exact în 1992, totul s-a cam dus de râpă. Dar pe fondul acestei tradiții și bazându-se pe experiența ei de desenator creator, dar mai ales ca și țesătoare, Rozica Miclescu a trecut la acțiune. N-a vrut ca femeile țesătoare din zonă să se piardă, căci doar rămăseseră fără locuri de muncă, așa că a înființat o societate privată. A cumpărat 10 gherghefe de țesut de la închisoarea Mislea, a achiziționat lână și bumbac, a închiriat un spațiu și s-a apucat de treabă. Cu ce bani? Numai ea știe ce a vândut din casă, cum s-a rugat să plătească după ce primește comenzi. Ce mai? S-a descurcat. Toți o vedeau așa de hotărâtă, plus că într-un oraș mic toți sunt mai îngăduitori. A angajat pentru început doar patru femei, dar comenzile au început crească așa că a continuat să angajeze și să califice personal tot timpul. La un moment dat, a ajuns să lucreze cu 150 de femei. Covoarele erau cerute la export mai ales în America, apoi și Franța, Anglia și chiar în Turcia. Dar, deși ți-ai dori ca ăsta să fie finalul, din păcate nu chiar așa. A urmat o perioadă grea…

După dezastrul din America în 2001, exportul s-a prăbușit încet, dar sigur. A urmat și exodul femeilor în alte țări pentru a-și căuta de lucru. Numărul țesătoarelor a scăzut, în timp ce taxele la stat au tot crescut. A fost greu să facă față, dar nu s-a lăsat. A continuat să lucreze alături de femeile care au mai rămas și care s-au perfecționat continuu. Au înțeles că nu pot rezista pe piață decât dacă lucrează împreună și dacă vor face treabă profesionistă. Uite ce spune Rozica Miclescu “Colegele mele sunt la fel de pasionate de această meserie ca și mine, mai ales că salariul nu a fost niciodată pe măsura eforturilor și a dificultăților acestei meserii. Am lucrat împreună enorm de multe covoare și tapiserii. Și am acceptat teme de la cele tradiționale până la cele total neașteptate, dar pentru fiecare comandă am urmărit să oferim calitate.”

Rozica Miclescu își aduce aminte că au lucrat covoare cu flori, frunze, fructe, legume, elemente marine, fluturi, păsări, oameni și animale, motive geometrice. Chiar și cu extratereștri! Deși preferă și recomandă întotdeauna formele clasice, a lucrat covoare rotunde, pătrate, dreptunghiulare, ovale, octogonale, hexagonale sau în formă de stea. Dar știi că deși par tradiționale, covoarele și tapițeriile făcute de Rozica Miclescu sunt deosebite. De ce? Pentru că sunt adaptate după cele tradiționale, dar trecute prin prisma ei, prin desen și culoare, care sunt creații proprii. Chiar și când i s-a cerut să facp replici după modelele aduse de client întotdeauna le-a dat o tușă personalizată. Pentru fiecare client găsește o soluție și creează modelele de covoare originale, care vin foarte bine în casa clientului, dar care în altă parte n-ar avea ce căuta.

Acum Rozica Miclescu se bucură de popularitate și este invitată la toate manifestările și expozițiile importante legate de arta tradițională atât în țară, cât și în străinătate. Are și proiecte noi și anume să deschidă un muzeu în Vălenii de Munte pentru a păstra tradiția zonei. Muncește în continuare mult și are comenzi din străinătate, dar încep să crească simțitor și cele din țară. E adevărat că prețul covoarelor și tapiseriilor ei nu este la îndemâna tuturor, dar și timpul și priceperea ei sunt valoroase. Plus că are colegele, zece la număr, pe care dorește să le răsplătească cum trebuie. Ceea ce face ea chiar este deosebit, așa că prețul de 150-250 de euro pe metru pătrat cred că este cel corect. Țesăturile ei vor rezista mult timp de acum înainte și dacă vei cumpăra ceva de la ea, poți să ai siguranța că le vei lăsa moștenire! O felicit din tot sufletul și îmi doresc să văd în cât mai multe case de la noi țesăturile frumoase pe care le face. Sper că ți-a plăcut povestea ei și că te-a inspirat să-ți urmezi visul!

Date contact Rozica Miclescu: tel. 0244.280.661, mobil: 0722.788.121, mail: emiclescu@yahoo.com. Adresa atelierului CARPET ROSART, Str. Mihai Eminescu, Nr. 26 , Vălenii de Munte, Jud.Prahova.