A vrut casa la tara, dar nu credea c-o sa se mute aici

Ca mulți dintre noi, și proprietarul de față despre care am să-ți scriu, avea vise idilice. Își dorea o căsuță la țară tradițională, din cărămidă, un loc pentru el și soția lui unde să trăiască în liniște. Coregraf și dansator de meserie, trădind o viață la oraș, și-a exprimat și el visul ăsta odată, când era obosit după spectacole și repetiții nesfârșite. Dar știi cum e vorba aceea, ai grijă ce-ți dorești că s-ar putea să se împlinească. Anii au trecut, s-a luat cu treabă, dar când a aflat de la niște prieteni că vor să vândă casa părintească dintr-un sat aflat în apropiere visul i-a încolțit din nou în minte. A venit, a văzut dărăpănătura de casă, dar și-a zis că se poate recondiționa orice pe lumea asta așa că a cumpărat-o.

Coregraful Peter Galinski

Ceea ce nu știa și n-ar fi crezut este faptul că până să ajungă la stadiul actual, așa cum arată casa acum, îi va lua zece ani de zile. Pentru că nu doar că a cumpărat casa, dar s-a mutat la țară. Coregraful Peter Galinski, căci despre el este vorba, a avut momente de îndoială pe parcursul acestui timp. Vorbea singur și-și spunea – Ești nebun măi omule? Ce faci aici, ai apartament în oraș, ai o meserie, ești solicitat și tu vrei să te muți într-o casă unde grajdul e în cea mai bună stare? Dar își aduce aminte că într-un moment dintr-acesta de descurajare a citit un articol într-un ziar în care era prezentat un alt caz similar cu al lui, niște oameni care cumpăraseră tot o căsuță coșcovită, dar căreia îi redaseră pas cu pas strălucirea de altădată. Asta la îmbărbat pentru că și-a dat seama că nu e singurul nebun de pe lumea asta. În plus, avea dovada că se poate, deci și el trebuia să poată!

Da, acum îi admirăm casa, care vara are veranda și grădina plină de flori, dar omul nostru nu s-a oprit doar la renovatul construcției. A ajuns, chiar să crească găini de rasă. Mai are și doi cai, două capre. Nici dacă l-ar fi picat cineva cu ceară n-ar fi crezut că se va ocupa cu reproducerea păsărilor  de rasă. Și a început totul dintr-o întâmplare. Și-a zis că dacă tot s-a mutat la țară trebuie să aibă găini în curte. A cumpărat puii de la un punct de avicultură, dar cei de acolo nu aveau cocoș, or cum să fie gospodărie adevărată fără cocoș? Așa că a făcut schimb cu vecinul său – câteva găini pentru un cocoș de împrumut. Și așa s-a pus omul pe documentat și a aflat una și alta, a ajuns la expoziții specializate și acum crește rase vechi de găini pentru reproducere.

Coregraful Peter Galinski cu gaina preferata 🙂

De aia i-a luat și mult timp până să termine casa. Se luase cu pasiunea lui pentru găini și banii mergeau pentru ele. A fost o perioadă în viața lui când găinile aveau cotețul mai confortabil decât avea el casa. Dar uite că a terminat-o. Oricum, la interior se simte latura lui artistică. Totul e colorat, chiar dacă a încercat să păstreze aerul tradițional. O altă pasiunea de-a lui este să colecționeze figurine cu îngeri, pe care-i are expuși în camera mare (că nu-i zice living la țară). Cele mai multe lucruri în privința finisajelor și vopsitului le-a făcut de mână singur și ajutat ocazional de către prieteni. Și e tare mândru de asta. Se simte împlinit când vede dârele de vopsea verde cu albastru pe peretele din sufragerie.

Piese mici de mobilă le-a adus de la oraș, dar multe lucruri din casă sunt salvate de pe foc. Și la ei în Polonia, ca și la noi, țăranii au impresia că obiectele dacă se strică nu se mai pot repara. Dar cei de la oraș, sătui de mobila prea perfectă, văd în obiectele vechi de la țară bucăți din visele lor idilice. Normal că oamenii se uitau cruciș la el că le cumpăra „gunoaiele”, dar acasă el le-a reparat și transformat. Și-a făcut o căsuță cu un interior colorat, așa ca să fie vesel și când afară e iarnă și mult gri. Cu verdele și albastrul inters de la bucătărie și sufragerie are impresia că mereu e vară. Îți dai seama că mie tocmai culorile astea nebune mi-au plăcut. Dar și povestea coregrafului, ambiția lui și determinarea să nu se lase până nu-și vede visul cu ochii. Și mă amuză că-l cheamă Galinski, cea ce pentru mine sună cumva că ar ava legătură cu găinile, că doar la găină în italiană i se spune gallina:). Nimic nu e întâmplător pe lume, de asta sunt sigură! Sper să te inspire povestea lui și pe tine!