Fabuloase sobe pictate, adevărate opere de artă!

Trebuie să recunosc faptul că îmi plac tare mult sobele pictate. Așa că sunt mereu în căutarea celor mai deosebite modele. Și uite așa, în documentările pe care le-am făcut, am dat peste o colecție absolut răvășitoare de sobe vechi din Elveția. Sunt parte a patrimoniului muzeal din Țara Cantoanelor. Nu-mi găsesc cuvintele cât de uluitoare pot fi. Când am aflat și povestea lor, relatată pe scurt pe site-ul Museului de Istorie din Basel, am realizat cât de apreciați erau meșterii vremii și ce tradiție fabuloasă are Europa în manufacturarea de sobe din teracotă. Oare cum arătau casele oamenilor bogați de la jumătatea secolului al XVIII lea, dacă sobele lor erau atât de minunate? Uite, ai să găsești mai jos o scurtă descriere a fiecărei sobe, dar și indicii în ce muzeu le poți vedea. Dacă mergi în vacanță în Elveția și ai o pasiune pentru sobe, ca mine, măcar vei afla unde le găsești ca să le vezi de-aproape. Chiar sunt curioasă ce părere o să ai și tu despre ele.

Semnată și datată 1759 soba a fost făcută la Zurich de către Leonhard Locher. Este din faianță pictată. Măsoară 315 cm înălțime, 93 cm lățime și 144 cm adâncime. Museum für Wohnkultur

Semnată și datată 1759 soba a fost făcută la Zurich de către Leonhard Locher. Leonhard Locher (1695-1766) a fost președintele breslei olarilor și ceramiștilor din Zurich. El a manufacturat mai multe sobe pentru clădiri din Basel în perioada anilor 1750. Specialitatea lui era pictura Camaieu, adică albastru cobalt pe fond alb. Acest stil a oferit o alternativă mai elegantă la culorile folosite până atunci pentru sobele din Strasbourg sau a celor de la fabrica Frisching din Berna. Chiar dacă picturile în maniera vederilor Rococo nu sunt chiat stilul lui Locher, mâna lui este vizibilă pe pilaștrii decorați cu ghirlandele de flori. Soba provine din locuința privată a unui bogat producător de panglici de mătase, pe numele lui Martin Bachofen Heitz (1727-1824). Acesta a fost interesat de artă și a investit mult în opere de artă deosebite, ajungând să aibă o colecție proprie cunoscută ca Bachofensche Gemälde – and Kunstsammlung.

Sobă din Thiengen probabil de la 1682 sau 1687, manufacturată la Winterthur în atelierul de ceramică Abraham Pfau. Înălțime 285 cm. Museum für Geschichte

Sobă din Thiengen. Majoritatea marilor sobe turn făcute în Elveția, în cantoanele C16 și C 18, pentru artistocrație și clasa de mijloc au fost produse în Winterhur la atelierele Pfau și Graf. Sobele elvețiene erau pictate cu scene alegorice, istorice și sau cu teme inspirate din Vechiul și Noul Testament. În cazul de față, soba este decorată cu scene din mitologia greacă combinate cu reprezentări ale celor șapte minuni ale lumii. Astfel de sobe, cu tematică clară, prezentau și inscripții explicative. În jurul sobei se creau astfel subiecte interesante de conversație, arătând preocupările culturale, dar și bogația proprietarilor. Splendită!

Sobă Elgg manufacturată de ceramistul Hans Othmar Vogler(?) și pictată de David Sulzer I(?), probabil la 1735(?). Măsoară 329 cm înălțime, 101 cm lățime și 132 cm adâncime. Museum für Wohnkultur

Sobă Elgg manufacturată de ceramistul Hans Othmar Vogler. Soba provine din Zurich și chiar dacă pare a fi o sobă tipică din Winterhur, cu picturi decorative tipice, la fel ca și forma elegantă cu turn, ea este atribuită celor doi meșteri care s-au desprins de tradiția veche și și-au fondat propriul atelier: olarul Hans Othmar Vogler și pictorul David Sulzer I. Ceramistul s-a specializat la Winterhur, dar în 1717 și-a fondat propriul atelier în Elgg, iar pictorul a lucrat în ultima parte a vieții lui alături de fiul său David II. Pentru pictarea sobei, David s-a inspirat din ilustrațiile făcute de Christoph Weigel pentru Noul Testament și publicate la Nuremberg în 1712. Ștampilele de pe plilaștrii sunt făcute după ilustrațiile lui Matthäus Merian the Elder. Lucrările acestui artist, denumite Merian Bible, publicate de Christoph Murer în 1625, au fost sursa multor scene pictate pe sobele tradiționale făcute în Winterhur. Turnul este decorat cu scene alegorice reprezentând Virtuțiile, dar sursa lor nu este cunoscută.

Sobă din Strasbourg, probabil din atelierul lui Fransois-Paul Acker sau Johann Wilhelm Lanz, și decorată probabil de către Paul Hannong, pe la 1755-1760. Măsoară 310 cm înălțime, 117 cm lățime și 65 cm adâncime. Museum für Wohnkultur

Sobă din Strasbourg, probabil din atelierul lui Fransois-Paul Acker sau Johann Wilhelm Lanz. Această sobă de teracotă a aparținut primarului orașului Basel, Johannes Ryhiner, și este concepută ca o piesă rafinată de mobilier. Este deosebită pentru că are deschidere în partea din față, cu uși mici, perforate, din alamă. Sobele pe vreme aceea erau, în general, mărite în partea din spate, având legătură cu bucătăria sau cu holul casei. Probabil această sobă stătea pe un perete exterior, dar nus e știe exact. Decorațiunile cu flori similare stilului rococo sunt pictate liber cu tușe rapide și se regăsesc pe un serviciu de masă făcut între anii 1754-1760 pentru Cardinalul Rohan. De asemenea, același motiv decorativ mai este întâlnit și pe o altă sobă expusă acum în Musée des Arts Décoratifs de la Strasbourg. Pictorul nu a fost identificat, deși există similitudini de stil cu pictura florală a lui Emanuel Jakob Frisching, care a lucrat la fabrica de sobe din Berna între 1760-1776.

Sobă din Strasbourg, manufacturată probabil de către François-Paul Acker și decorată în atelierul lui Paul Hannong, la jumătatea secolului 18. Măsoară 290 cm înălțime, 96 cm lățime și 118 cm adâncime. Museum für Wohnkultur

Sobă din Strasbourg, manufacturată probabil de către François-Paul Acker. Este una dintre cele mai frumoase sobe manufacturate în Strasbourg, care au supraviețuit timpului. A aparținut primarului orașului Basel, Johannes Ryhiner, și este atributită ateleirului Acker/ Hannong datorită similarităților în privința designului cu alte sobe făcute de același atelier. Cel mai bine seamănă cu sobele realizate pentru Residenz din Würzburg, care sunt sigur făcute la Strasbourg în 1764. Picturile decorative sunt așa de bine executate încât maschează toate elementele de legătură ale sobei, aceasta apărând ca fiind dintr-o singură bucată. Culoarea folosită pentru decorul acestei sobe este una prețioasă pourpre de Cassius, obținută din amestec de aur și staniu. Pictorul nu a fost identificat, dar se cunosc sursele de inspirație ale scenelor cu idile pastorale și personificări ale anotimpurilor. Acestea sunt gravurile lui Jacques-Philippe Lebas și Joseph Parrocel. Focarului este decorat cu peisaje, scene pastorale și jocuri pentru copii și sunt inspirate de gravurile semnate de Nicolas de Larmessin IV (după Nicolas Lancret) și Pierre Avelin (după François Boucher). Motive similare au fost, de asemenea, folosite pentru o sobă făcută în Berna pentru Wildtsches Haus.

Soba Muri este semnată și datată 1773, manufacturată de ceramistul Michael Leontius Küchler și pictată de Caspar Wold. Măsoară (fără decorul superior) 320 cm înălțime, 210 cm lungime și 117 cm adâncime. Museum für Wohnkultur

Detaliu de pe soba Muri

Soba Muri este semnată și datată 1773, manufacturată de ceramistul Michael Leontius Küchler și pictată de Caspar Wold. Această sobă impresionantă a fost inițial făcută pentru mănăstirea benedictină din Muri. Ceramistul care a făcut-o și datat-o, Michael Leontie Michler, s-a stabilit în Muri la 1750 și a realizat mai multe sobe în regiunea Elveției centrale, fiind promovat, cum s-ar zice ăn ziua de azi, de către abația din zonă. O sobă similară, datată 1770, s-a aflat în sala consiliului primăriei Muri și a fost achiziționată la vremea aceea pentru considerabila sumă de 321 de guldeni și 3 de lire sterline. Ca să vă faceți o idee și să comparați suma e de precizat că hanul din Muri a fost vândut pentru 3225 guldeni în 1747, deci zece la sută din valoarea unui han era doar soba. Cahlele sobei sunt mici și sunt decorate ca o carte ce se desfășoară secvențial.

Sobă din Strasbourg din cahle, probabil realizată în atelierul lui François-Paul Acker și decorată la Paul Hannong Manufactory în 1748–1753. Soba are dimensiunile H 316 cm, lățime 115 cm și adâncime 162 cm.

Sobă din Strasbourg din cahle, probabil realizată în atelierul lui François-Paul Acker și decorată la  Paul Hannong Manufactory în 1748–1753. Această sobă în stil Rococo provine din Strasbourg și combină forma simplă de cutie cu elemente decorative pompoase. A fost recuperată din clădirea Württemberger Hof, care a fost unul dintre marile palate ale orașului Strasbourg și unde mult timp a fost sediul judecătoriei. În 1935 pe locul vechiului palat a fost ridicat noul Muzeu de Artă. Florile de pe suprafața sobei sunt copiate după cele create de Jacques Bailly (1629–1679) și Jean-Baptiste Monnoyer (1636–1699). Unele flori au fost pur și simplu copiate pe hârtie și apoi alăturate pentru a forma buchetele prezente aici. S-a făcut o ștampilă cu aceste aranjamente florale, s-a aplicat pe cahle, ulterior fiind pictate conform modelului rezultat. Minunat!

Sursa foto: Historisches Museum Basel