Îți face poftă de viață interiorul ăsta rustic colorat

Știi de ce-mi plac tare mult culorile? Pentru că le văd ca lumina descompusă printr-o prismă. Da, pentru mine lumina înseamnă culori vii, așa cum le vezi într-un curcubeu după o ploaie binefăcătoare. Ei bine, când descopăr locuințe colorate ele îmi fac poftă de viață pentru că-mi amintesc de lumină. Și lumina este cea de la soare, dar și cea din noi. Nu degeaba se spune că există oameni luminoși. Ai văzut vreun astfel de om care să fie trist și înnegurat? Eu nu. Îmi închipui că cei care-și fac casele colorate sunt cei care celebrează viața, se bucură de ea, iar acest interior este un exemplu grăitor. Unde mai pui că este și o casă rustică, una veche recondiționată cu pereți din piatră și bârne de lemn ce-și arată vârsta și parcă-ți spun că nimic nu e nou pe lumea asta, dar că așteaptă să fie redescoperit.

Și dacă te uiți cu atenție vei observa că multe dintre culorile prezente aici sunt mai mult pete într-o mare de alb. Plafonul jos, bârnele și stâlpii din lemn sunt toate vopsite în alb. Și piesele de mobilă mai mari sunt albe. E ca și cum întunericul ar fi alungat din casa asta pentru a lăsa loc culorilor să vibreze. Culori frumoase ce-ți bucură privirea, fie că e vorba de o pătură pe canapea, de abajurului lămpilor, de covoarele ce îmbracă pardoselile sau de perdelele ce încadrează micile ferestre. Și apoi descoperi tot soiul de idei simple, de la bancheta din sufragerie pe care ai vedea-o mai mult în grădină, până la bucătăria cu mobilier zidit pe care ai impresia că-l poți face și tu la tine acasă, cu propriile mâini. Senzația asta de manufactură ne face bine, pare accesibilă și tangibilă. Lucrurile și finisajele nu sunt strălucitoare, nu sunt perfecte și asta ne oferă o senzație de calm, de relaxare. Nu ne impune formalism, din contră ne face să ne acceptăm așa cum suntem cu bune și cu rele. Într-o casă rustică ne dăm seama că nimic nu este perfect pe lumea asta, și cu toate astea lumea este incredibil de frumoasă, de organizată și armonioasă.

Știu că te roade curiozitatea să afli unde este casa asta, așa că am să-ți spun că e în însorita Spanie, într-un sat situat aproape de Parcul Național Duraton. Proprietarii s-au îndrăgostit de casa asta veche, unde Eugenia Mateo, designer de interior și partenera sa Sonia Rodriguez, specialist în antichități, au creionat decorul visat de ei. Cele două doamne și-au unit forțele și au deschis La Europea, un atelier prin care recondiționează obiectele vechi pe care le integrează în amenajări cu totul deosebite. Și reușesc să dea viață proiectelor pe care proprietarii le verbalizează, dar pe care nu le-ar putea materializa la fel de frumos cum fac ele. Uite, aici spre exemplu, pe lângă decorul în sine sunt și niște rezolvări de ambient ingenioase. Casa joasă avea nevoie de lumină la interior, ca atare intrarea este realizată cu o tâmplărie ce înglobează geamuri mari. La fel și ușile interioare au geamuri, tot pentru a lăsa lumina să pătrundă la interior. Iar pentru senzația de spațiu au degajat parterul, l-au deschis pentru ca totul să fie la vedere și să pară mai generos, dar și să ofere suficient loc pentru toți cei din familia care locuiește aici. Și este foarte reușit modul cum au reușit să îmbine mobilă modernă, cu lămpi industriale și piese antichizate.

Știi, pare că aici pe acest blog vorbesc doar despre lucruri vremelnice, despre culori, case, obiecte. Dar eu văd în fiecare lucru efortul, pasiunea, străduința altor oameni. Obiectele nu apar ca prin magie, ci se muncește pentru ele. Când vorbesc despre o casă mă gândesc imediat la nenumărații oameni care au făcut visul cuiva posibil, de la cei care fabrică mobilierul, la meșterii care montează tâmplăria, de la cei care țes covoare la cei care repară instalațiile, de la cei care fac electrocasnice la cei care scriu cărțile așezate frumos pe rafturi, de la designerii care fac proiectul și aleargă după obiecte la proprietarii care au încredere și fac efortul financiar pentru ca visul să fie materializat. Modul cum obiectele sunt  reunite, îmbinate, alăturate ne dă un indiciu asupra personalității oamenilor care locuiesc în aceea casă, iar noi ne identificăm sau nu cu ei, întrevedem în ceea ce au realizat și o parte din visele noastre. O casă este precum un curcubeu. Acum depinde de fiecare cât de strălucitor și complet este. Mie casa asta mi se pare tare frumoasă, mi-a dat multe idei și îmi insuflă poftă de viață. Sper să te inspire și pe tine!

Sursa foto: designeri de interior Sonia Rodríguez și Eugenia Mateo/ Micasa