Să ai 98 de ani și să-ți decorezi casa la interior cu roșu, nu e de colo. La noi știi că sunt prejudecăți în privința culorilor asociate cu vârsta. Cu cât îmbătrânești cu atât e cutuma asta că ar trebui să fii mai rezervat în privința nuanțelor alese. Dar omul de față n-are treabă cu d-astea. Este artist și ca orice fire creativă e și normal să nu-i pese ce zice lumea. Casa pe care și-a făcut-o la bătrânețe și care-i servește și ca atelier a ridicat-o după s-a documentat temeinic. A făcut-o după principii vechi, doar că în loc de fundația cu pământ a ales să facă una cu pietre. Nu s-a abținut să-și decoreze nici exteriorul casei, deși a ales să nu intervină cu nuanța lui preferată, ci să facă mici desene în ton cu lemnul, un material din care de peste 40 de ani a creat minunate sculpturi și totemuri. Henry Musiałowicz a ales însă ca la interior energia și vitalitatea roșului să fie prezente în obiecte și în lucrările lui de pictură, grafică, design textil. A știut cum să dozeze totul pentru ca această culoare caldă să nu devină obositoare. Doar e artist, nu?
Normal că mi-a plăcut în special bucătăria, unde am dat peste soba artistică, peste polonicele roșii și obiectele frumoase pe care nu ți le închipui că ar putea fi folosite. Îți lasă impresia că sunt așa expuse ca să dea bine. Dar când ajungi în camera de zi înțelegi că acest artist chiar iubește lucrurile frumoase și mai ales culoarea roșie. Este prezentă peste tot, mai ales prin țesături, prin accente subtile, dar de fiecare dată te surprinde cât de bine poate să arate în contextul unei case din lemn. Mi-a plăcut și șemineul modelat chiar de către artist. De altfel, și majoritatea pieselor de mobilier le-a realizat chiar el, că doar lemnul este materialul său preferat. De la canapele la mobila de bucătărie, dar și câteva uși interioare sunt meșterite chiar de către sculptor. Și plăcile de teracotă din bucătărie au fost pictate de el. Oricum, încă de la exterior n-ai niciun dubiu că e vorba despre casa unui artist. Hai să vezi câteva crâmpeie din atmosfera acestui loc. Sper să te inspire și pe tine!
Sursa foto: Jacek Kucharczyk/ Weranda Country
Rosu si negru, pe fondul alb al zugravelii este cea mai potrivita combinatie si confera un aer medieval incaperii. As adauga fier forjat si corpuri de iluminat cu becuri lumanare. Este contradictia permanenta dintre viata si moarte, dintre tristetea ce nu s-a ivit inca si bucuria ce sta sa apuna. Cand eram copil, mama mea, arhitect, spunea despre cineva care avea o locuinta frumoasa ca are o casa de ”ii e si frica sa moara”. Cred ca toti oamenii ar trebui sa aspire care asa ceva, ca inainte de marea trecere sa-si faca un cuib care sa-i reprezinte cu adevarat.
Ce frumos ai spus Razvan!
Culoarea cred ca nu are nici o legatura cu varsta.Din articol inteleg ca este un artist platic(sculptor).Culorile sunt alese cu grija,bine dozate.
sa ne dorim ca tot mai multi sa fie inconjurati de frumos si bun gust , de civilizatie-aici includ mai ales curatenia-
Felicitari pentru tot ce scrii si multumesc.
Incantator, multimea de obicte vechi, unele de decor, altele uzuale dau o imagine de casa veche bine ingrijita si ordonata, in ton cu varsta venerabila a artistului a carui dorinta de viata este exprimata in petele de culoare.Pana si ulucile de la gard sunt sculptate. Felicitari si multumiri pentru articolele minunate.