Superb! Fostă mănăstire transformată în hotel rustic

Un loc minunat, impregnat de serenitate și frumusețe brută, așa cum numai peisajele de munte ți le pot insufla. Nuanțe de gri, albastru și verde care se văd ca prin ceață. Dar după ce vălul negurei se lasă descoperi un loc magic, parcă uitat de lume. O casă din piatră înconjurată de grădină, o proprietate generoasă aflată la 890 de metri deasupra nivelului mării și care se întinde pe circa 92 de hectare. Ei bine, această proprietate a fost în secolul XIII mănăstirea San Victorian din ținutul Aragon. De atunci, locul de asceză al călugărilor a supraviețuit secole întregi până a devenit fermă, ca mai apoi să fie abandonat. Dar uite, doi străini, un brazilian și un britanic și-au unit forțele, au cumpărat ruinele și terenul pentru a transforma totul într-un șarman hotel rustic.

Până să-ți spun mai multe despre clădire, musai trebuie să-ți spun despre grădina de legume. Ea este una foarte veche, căci orice mănăstire se autogospodărea. Îți dai seama că această grădină a hrănit secole de-a rândul omenii care au locuit aici? Acum este sursa de unde proprietarii Mario Reis, brazilian de origine, și David Robisnson, britanic, de legumele folosite pentru prepararea meniurilor pentru turiști. Și turiștii sunt încântați, cel puțin dacă e să ne luăm după comentariile postate de aceștia pe site-urile de turism. În privința construcției, aici s-a făcut o renovare pe cinste. Proprietarii au apelat la arhitectul Javier Martínz Godin pentru a trasforma clădirea, dar păstrând stilul aragonez al zonei. Și noua clădire încorporează multe materiale recuperate, de la vechile dale ale pardoselilor, balustrada din fier a scării din hol, la tâmplăria ferestrelor, jgheaburile din cupru și hornurile de altădată.

În schimbarea destinației clădirii, s-a ținut cont și de noile funcțiuni. Astfel, în centrul clădirii, este inclus acum fostul hambar, transformat în restaurant. Unul mic și intim, unde proprietarii își răsfață oaspeții cu preparate culinare locale. Șemineurile de la interiorul casei au un aer aparte și contribuie la atmosfera specială de aici. Și desigur, fiind loc de refugiu, era firesc ca generosul teren cu grădina din jur să ofere oaspeților zone de relaxare. Astfel terasele largi, ca și balcoanele sunt prezente. În grădină există spații de ședere atât unele formale, la masă, cât și unele retrase, cu mobilier ingenios, hamacuri sau buturugi sculptate, locuri pe care le descoperi cu surprindere și încântare. Dar aici se vede atenția la detalii, deoarece fiecare colțisor amenajat la exterior este orientat către o panoramă superbă care te încarcă de energie și te face să te minunezi de frumusețea din jur.

Hotelul nu are mai mult de zece camere, dintre care două sunt apartamente, dar fiecare poartă numele unei flori, pe care ai șansa să o întâlnești în plimbările din zonă: Adelfa, Begonia, Clavel, Dahlia, Edelweis, Fuchsia, Geranio, Hyacintho, Iris, Jasmin. Și fiecare cameră este decorată altfel, deși finisajele sunt similare. Pentru amenajarea interioară, proprietarii au apelat la designerița Tania Freixenet. Ea a dorit să imprime o senzație de familiaritate, de tihnă, folosind textile plăcute, mobilă simplă, rustică, dar a reușit să creioneze o identitate fiecărei camere și să-i confere o notă de șarm. Dacă într-o cameră totul e pe tonuri de alb și crem, în alta descoperi un roșu vivace, precum numele florilor. E ca și cum proprietarii ar putea recomanda pentru oaspeții lor camera potrivită, căci pentru un cuplu aflat în luna de miere cu siguranță camera decorată în roșu este mai romantică decât una în alb.

Și dincolo de ambianță, de locul în sine, mie mi-a plăcut că aici nu sunt televizoare, iar semnalul antenelor pentru telefonie mobilă e slab. Ești anunțat despre asta. În schimb, în surdină, se aude muzică clasică, pe care o ai la dispoziție și în cameră și în restaurant. Proprietarii spun că este cu adevărat un loc de refugiu, mai ales că până ajungi la Casa de San Martin, așa cum și-au denumit hotelul, ai de parcurs vreo cinci kilometri pe un drum de țară. E ca și cum ai fi prevenit că te rupi de lume și ești pe cale să pătrunzi într-un univers al tihnei și relaxării. Mie mi-a plăcut locul acesta. Sper să te inspire și pe tine!

Sursa foto: Casa de San Martin, Toprural Flickr