Am oftat mult până să mă apuc să scriu articolul ăsta, pierzându-mă în imaginile pe care le-am văzut și revăzut de zeci de ori. Nu știu alții cum sunt, dar mie tare mult îmi plac construcțiile din lemn cu arhitectură contemporană. De ce am oftat? Pentru că e incredibil de frumos locul ăsta! Am oftat de plăcere, de bucurie pentru că sunt oameni care au bani și care știu ce să facă cu ei. Am oftat pentru că am văzut atelierul de pictură și mi-am dat seama ce repede trece timpul și cât de puțin ne rezervăm din el pentru noi, pentru sufletul nostru, pentru preocupările noastre creative. Aici, în aceste case din lemn sunt adăpostite și două ateliere – unul de pictură și altul pentru yoga.
Dar ca să ajungă la acest uimitor rezultat la construcția caselor, mai exact la extinderea unei case, cu anexe pentru atelierul de pictură și spațiul pentru yoga, au contribuit patru echipe de oameni: cei care au conceput proiectul – biroul de arhitectură Feldman Architecture, firma de construcții JP Builders, echipa peisagistului Jori Hook, care a realizat și acoperișurile verzi, și firma de ingineri geotehnici Miller Pacific Engineering Group. Rezultatul pare atât de firesc, elegant, încât nu te-ai fi gândit că e nevoie de atâția specialiști la un loc pentru două case din lemn (Mill Valley Cabins). Dar ele sunt perfect integrate în peisajul natural. Proprietarii și-au dorit ca pentru ridicarea atelierelor lor intervenția asupra naturii să fie minimală, iar costrucțiile să fie adaptate terenului și nu invers. De aceea, cele două case sunt situate la nivele diferite, fiecare beneficiind de o panoramă unică.
Prima construcție, aflată mai sus, la care a fost adăugat atelierul de pictură, măsoară în total 500 de metri pătrați. Mai jos, se află cea de-a doua construcție ce adăpostește sala de yoga ce măsoară în total 300 de metri pătrați. Și pentru că de sus se vedea acoperișul cabanei din vale, au hotărât să-l îmbrace cu plante. Grădina a fost dorită și pentru că proprietarii sunt pasionați de grădinărit, dar nu au dorit transformarea mediului pădurii doar ca aibă ei unde grădinări, așa că acoperișul le oferă prilejul perfect să lucreze în aer liber și să se îngrijească de plante. Un proiect materializat foarte frumos și un peisaj uimitor surprinse de fotograful Joe Fletcher. Te las să te bucuri de imagini și să oftezi în voie :).
Nu mi-as distruge acoperisul casei cu asa ceva. Gradinita trebuie udata ca sa se dezvolte. Unde se scurge toata apa aceea? In plus muschiul de pe casa care apare datorita umiditatii este daunator acoperisului, mai ales ca este si intr-o zona impadurita care tine racoare si umbra. Vorbesc din experienta personala, prefer un pom deasupra casei decat patrunjel.
Orice casa de vacanta intr-un loc linistit este binevenita. Totusi a trai izolat te expune la pericole. De cate ori trec printr-o padure si vad o caza izolata, mi-e teama. Acolo se poate ascunde orice si oricine, plus ca ursuletii si alte animale salbatice pot sa te viziteze cand nu te astepti (varza de pe acoperis ar fi un punct de atractie pentru ei).
Ziua este placut, dar noaptea nu ai curaj sa iesi afara.
Interesant, ciudat, inedit, placut, dar, penrtu ca exista un dar, nu mi-ar placea sa locuiesc in asa ceva mai mult de trei sau cinci zile. Adica sa vin in vizita ca la o pensiune sau cam asa ceva… cam excentrica ideea, parerea mea.
Construim intr-un asemenea peisaj pentru ca ne place ce vedem in jur, iar reciproca ar trebui sa fie obligatoriu valabila : si naturii ar trebui sa-i placa ce vede cand se uita la noi … 🙂
Ce frumos ai spus Astrid! Ai perfecta dreptate!