Mi-a plăcut amenajarea acestei grădini pentru că seamănă cu multe de la noi ca și dimensiune și poziționare, adică înconjurată de vecini. Cu toate că are dimensiuni modeste, este foarte variată prin materialele folosite, traseele gândite și grupurile de plante. În plus este și o grădină care provoacă simțurile, pe lângă o imagine plăcută aici se aude și susurul apei, iar nasul îți este gâdilat de la mirosul reavăn și proaspăt al pâmântului și ierbii la parfumul florilor. Deși gardul nu este deloc spectaculos, dimpotrivă este unul banal, el nu deranjează pentru că e din lemn, cu un design simplu, iar atenția îți este captată de amenajarea din centrul spațiului verde. Totul a fost conceput aici de peisagiștii de la Paradise Restored, care au venit cu idei ingenioase. Hai să-ți spun mai multe.
Chiar în centrul grădinii s-a realizat un loc de refugiu pavat cu piatră, perfect pentru a lua masa în aer liber. Mici denivelări ale terenului măresc suprafața grădinii și oferă loc pentru grupuri de plante care sparg imaginea unei simple curți de formă dreptunghiulară. O mică fântână arteziană, alimentează aleea ce imită albia unui pârâu și care are și rolul de a iriga grădina. Apoi alte trasee, pe lângă gard și pe lângă casă vin să extindă experiența explorării naturii. Într-un colț al grădinii se află o pergolă, un alt loc de refugiu perfect pentru a citi o carte sau a medita. Este o amenajare recentă, așa că și vegetația este puțin dezvoltată, dar cu siguranță pe parcursul anilor totul va fi deveni mai bogat și mai spectaculos. Mie mi-a plăcut ideea și modul de amenajare pentru că implică și o întreținere relativ ușoară spațiului verde, dar oferă încântare atât de pe terasa casei, cât și de la mansarda acesteia. Nu mai spun că se vede frumos și de la vecini. Sper să te inspire și pe tine!
Sursa foto: Paradise Restored
FRUMOS !
Ma bucur ca-ti place Elena!
Este foarte frumos,dar avand in vedere ca la noi vara este foarte cald,as vrea sa vad mai multi pomi care sa faca umbra,o simpla umbrela nu este suficient.
Dupa cum spuneam gradina asta e recent amenajata Anisoara 🙂 In zona din centrul este un pomisor acolo care peste ani sigur le va oferi umbra necesara 🙂
Tot ce vedem este foarte frumos. Dar te-ai gandit sa prezinti case, gradini, interioare si pentru familii cu un venit cat de cat „modest” . Sau aceste familii nu sunt in acceptate aria ta de activitatea . Am observant ca-ti displace cand cineva nu este de accord cu tine . Exemplu Anisoara.
La orice comentariu al ei esti putin ironica.
Buna Nelu! Cred ca ai sa gasesti multe idei pentru familii cu venituri modeste, asa cum suntem mai toti. Cat priveste ironia, asta e o interpretare subiectiva din partea ta Nelu. Mie imi sunteti dragi toti cei care comentati si imi prinde tare bine sa aflu opiniile voastre.
Vazand fiecare „coltisor” in parte, am avut senzatia ca gradina este mult mai mare. Potecuta aceea din pietre, de langa casa, mi s-a parut asa, simbolica, precum un drum in viata. Intr-adevar, o incantare!
Ce frumos ai spus Cristina! Da, chiar asa ca un drum in viata 🙂
Ah! Deosebit de frumos! Multumesc!
Cu drag Eugenia! Ma bucur ca ti-a placut 🙂
Foarte frumos ,o gradina bine gandita si ingrijita
Salut Adela ca tot vine primavara as vrea sa te rog sa publici mai multe articole cu amenajarea gradinilor.Multumesc frumos.
O saptamina plina de culoare!
Buna Marika! Gand la gand cu bucurie, caci mi-am propus sa fac asta. Dar sa fii pe faza si cu articolele despre case pentru ca vei vedea case cu gradini frumoase, chiar daca primele imagini vor fi cu interioare 🙂
Foarte frumos, ce mi se pare greu este cum sa potrivesti intr-o gradina florile, arbustii, plantele in general. Este o arta. Insa oricine se poate inspira din acest articol, caci pana la urma ideea este cea care conteaza. Plantele se inmultesc singure, cand raresc florile in curte mai dau din ele si pe la prieteni sau vecini, se poate aranja o gradina si cu putini bani dar trebuie sa ai idee cu sa o faci. Aici ajuta articolul asta si toate articolele de acest gen, care isi doresc sa dezvolte imaginatia si sa educe oamenii. Unde mai pui ca este si gratuit. O saptamana insorita la toata lumea.
Ce ma bucur ca ai surprins toate detaliile Dana, mult mai multe decat am scris eu in articol 🙂 Clar o sa mai postez idei de genul acesta si sper ca tot mai multe de la noi din tara 🙂
Opinia mea este ca fotografiile au fost facute imediat ce gradinarii au spalat si ultima piatra inainte de a iesi din curte si au valoare pur publicitara si spun asta pt. ca nimeni nu isi imagineaza cum va arata gradina dupa 2 ani cand plantele vor ajunge la maturitatea deplina si isi vor atinge marimea maxima dincolo de care cer insistent lucrari de taiere de intretinere.
Eu cred ca este prea incarcata atat cu plante cat si cu piatra sub diferitele ei marimi. Si totul pleaca de la insistentele proprieterilor care de fiecare data vor cat mai mult desi spatiul nu e mare si incapacitatea peisagistului de a rezista acestora dar si sarcinilor trasate de un sef care insista sa vanda cat mai multa marfa. Iar peisagistul e si indecis si a pornit de la forma unei gradini de casa in care punctul central este terasa unde se petrece majoritatea timpului daca dpdv meteorologic e posibil la care a adaugat accente de gradina de munte (giardino roccioso) aducand cateva tone de piatra. Desi trebuia sa insiste pe crearea impresiei de spatiu vast deschis a esuat prin neamplasarea plantelor in sistem amfiteatru dpdv al inaltimii si prin ascunderea unor plante de talie mica in spatele unora de talie medie nu a facut decat sa divida spatiul (si asa restrans) in altele mai mici.
In prima poza ma nemultumeste acea alee cu piatra de râu care prin diversele marimi si culori folosite imi creeaza imaginea unui parau secat in care lipseste doar o iguana si in stanga jos o planta de rubarba ca creste ca si brusturele si desi este o planta medicinala dar la banii platiti primesti un brusture. Adica, come on, un brusture?!!! A, era sa uit, a restrans suprafata terasei cu masa, scaunele si umbrela pentru ce, pentru ceva ce se vrea, ce? un izvor, un gheizer sau mai rau o arteziana?
In a doua poza sunt uimit doar amplasarea plantelor de tuia asa de aproape gardul de lemn, un gradinar trebuind sa stie ca ea nu suporta caldura reflectata de gard dar si ca are nevoie de un spatiu de 40 cm liber in jur pentru a ramane verde pe toata circumferinta coroanei.
In a treia fotografie am observat ca au folosit ca si strat de protectie impotriva ierbii infestante coaja de rasinoase. Proasta alegere deoarece odata ce se usuca sub actiunea soarelui devine foarte usoara si este aruncata pe gazon de fiecare data cand bate vantul ca sa nu mai spun de cosmarul curatarii frunzelor uscate.
In a sasea poza nu am inteles rolul acelei insule cu legume de langa sezlong; are un zid din piatra special fețuita care imi da impresia ca au pus un gradinar sa faca munca unui zidar. Hai, poate trebuia sa acopere vreo cisterna cu apa pentru irigatie dar zidul e dezolant!
In a saptea si a opta fotografie apare o pergola care indeplineste rolul unei arcade dupa plantele agatatoare pe care le sustine; o arcada de obicei face o trecere catre ceva si acel ceva nu exista ea fiind amplasata exact deasupra unei scoliere de roca destul de inalte ca sa constituie un pericol pentru un copil. Si langa gardul din stanga pergolei se vede o planta de tuia care confirma ceea ce spuneam despre spatiul necesar ei. Aleea cu lespezi dintre scoliera si gard e facuta fara a tine cont de cat de mult se dezvolta plantele acelea de stuf care nu stiu cum se cheama stiintific si care vor deranja ori de cate ori se trece pe acolo cand ele vor fi ajuns la maturitate vegetativa.
In pozele a noua si a doisprezecea se confirma ca dinspre vecini gradina se vede bine.
In a zecea fotografie nimic de spus despre tentativa de izvor/gheizer care ar trebui sa aiba un sistem de colectare a apei, apa sa nu stropeasca lespezile care in timp se vor pata de la calcarul din apa.
In a unsprezecea poza imi plac mult fotoliile metalice si masa imbracate in impletitura de plastic rezistente la apa, raze UV, si variatii de temperatura.
Gradina aceea e plina de plante dar in afara de niste Hemerocallis ‘Stella de Oro’ si una ce pare a fi o Primula nu vad altele care sa fie valoroase pentru florile sau mirosul oferit ci doar pentru varietatea coloristica a frunzelor si pentru ca sunt permanent verzi. Adica, serios, la pretul platit care va asigur este destul de mare nu datorita materialelor folosite ci mai degraba a timpului de lucru necesar pentru executie ma aleg cu o curte plina cu tufe si cateva tone de bolovani si aceia alesi ca sa fie nu ca sa serveasca la intensificarea emotiei simtite la vederea unei flori. Singura planta mai pretioasa acolo este acel Acer Japonicum. Nu tu un trandafir, un Hipericum, un Hibiscus, un Solanum, o iasomie, un Gelsomino jasminoides, o Lonicera Japonica.
Si dumneata te entuziasmezi cand vezi o gradina mai ordonata decat dezastrele ce se vad de obicei pe la noi. Ei, hai, mai trageti sufletul un pic si mai cautati.
Multumesc pentru opiniile tale Tudor, desi sunt rautacioase. Daca ai amenajat vreo gradina sunt nerabdatoare sa o public ca sa ne arati cum se face ca la carte 🙂
Cat timp irosit ca sa scrie niste rautati. Cred ca oricine isi amenajeaza o gradina are in vedere si faptul ca trebuie sa o intretina, si fac pariu ca o fac cu placere. Nimic nu este batut in cuie, poti face modificari pe parcurs. Dar ce usor este sa ii comentam si sa ii criticam pe altii. Numai cine nu s-a implicat in proiecte de genul asta nu apreciaza munca altora, in general oameni care stau in case gata sa cada pe ei au de adus comentarii vis a vis de altii care muncesc.
Mimi noi suntem ocupate cu frumosul:) Acum chiar sunt curioasa daca Tudor, in cazul in care-l cheama asa, chiar a amenajat vreo gradina. S-ar putea sa descoperim o latura constructiva, deci sa-i dam credit mai ales ca a investit atata energie sa scrie ditamai comentariul 🙂
Cu scuzele de rigoare si inalturand tenta ironica, sunt intr-u totul de acord cu tine! Mi se pare o aglomeratie de pietre! Si intr-adevar, culesul frunzelor uscate va fi un „punishment” ! Cred ca s-a vrut realizarea unei gradini cu specific japonez dar sincer … nu prea s-a reusit! Asa cum ai spus, acum arata aranjat dar pe urma…… Eu nu mi-as dori-o! E doar o opinie!!!
Foarte frumos!cochet!
Gusturile nu se discuta, masa din centrul curtii langa rondul cu flori unde este si un artar rosu nu sunt rele. Pietrele sunt discutabile, formeaza ele o alee sau proprietarii intentioneaza sa traga apa pe acolo? Poate sunt japonezi si au o pasiune pentru pietre, eu as fi adaugat o trambulina 🙂
Tudor, ar fi nemaipomenit daca ne-ai da cateva directii in legatura cu amenajarea unei gradini. Exista o logica, o matematica, o regula dupa care expertii se ghideaza atunci cand decoreaza o curte? Ai un web site cu firma ta? Poate te contactam pentru un design de gradina.
Am „n” exemple de bucureşteni avuţi, care au făcut investiţii majore în vile cu un etaj şi mansardă, dar nu se îngrijesc de grădini. Adela, tocmai pentru antescriitori ca Nelu şi Tudor am tot insistat de-a lungul timpului să publici articole despre amenajarea balconului/ logiei. Pentru cei „cu venituri modeste”, care îşi pot procura gura de oxigen, în aşa manieră încât să aibă şi spaţiu de depozitare şi de uscat rufăria. La obiect: Nelule, răsaduri fel de fel găseşti la începutul primăverii în toate pieţele agroalimentare, la producătorii de rând, pasionaţi de horticultură. Se fac schimburi de seminţe şi răsaduri între vecini, în comunitate (cel puţin, tatăl meu aşa procedează). Soluţii sunt, Nelule, trebuie doar să laşi blogul şi să ieşi în lume, să comunici cu oamenii, cu români de-ai tăi! Haide, că ţi-am scris fără ironie şi nu uita: soluţiile costă, ale mele-s gratis. Zile bune să aveţi, cu sau fără pleavă de pinacee pe gazon!
O gradina foarte frumoasa! Pt ingrijirea ei, sunt convinsa ca au in continuare oameni specializati sa faca asta. Mi-ar place sa vad gradini amenajate si pt familii cu copii.
Cit de greu si cind ROMANUL va gindi in alt mod. Majoritatea dintre noi vedem in gradina din fata casei, rosi, castraveti, morcovi, ceapa, varza,etc,etc.Va spun o povestioara si ma opresc. In 1985 un prieten fugit in Germania in 1979 si-a adus sotia din Romania de Craciun. Toate bune si frumoase, veni primavara, ce surpriza-i facu sotia….Facu in gradina casei straturi si pusa ceapa, morcovi..etc,etc Cind veni sotul si vazu o puse sa strice straturile ca in cursul saptamini va veni o firma ce se ocupa cu amenajari exterioare. Ce credeti ca sa intimplat? Pastele la facut in tara iar prin Germania nu a mai calcat pina in 1995 cind au plecat definitiv.