Poți să știi ce-ți rezervă viitorul dacă ești atent la dorințele tale. Da, ai grijă când spui sau gândești ceva din tot sufletul căci se împlinește. Uite Tania și Petre din Piatra Neamț obișnuiau să iasă la iarbă verde la câțiva kilometri de oraș cu cei doi fii lor și cu prietenii. De fiecare dată alegeau un loc aproape de o apă curgătoare și odată, într-unul din weekend-uri și-au întins pătura sub un alun și și-au spus că tare frumos ar fi să poată avea o casă în locul ăsta. Dar anii au trecut, copii s-au făcut mari și au plecat la facultate, în alte orașe, și n-au mai ieșit o bună bucată de timp la iarbă verde. În schimb, cam tot prin zonă aveau o casă de vacanță niște prieteni apropiați și atunci le-au spus acestora că dacă-i cunosc pe săteni ar fi interesați și ei să cumpere o bucată de teren. Stai să mai pun pozele din timpul primăverii și îți spun mai multe după aia că e tare povestea.
Și prietenii lor s-au interesat și au aflat că într-adevăr ar fi un teren de vânzare. S-au dus, l-au văzut și l-au cumpărat. Dar după ce l-au achiziționat au realizat că le este foarte cunoscut. S-au plimbat ei pe malul apei curgătoare, s-au învârtit pe-acolo, dar abia când au ajuns acasă și au scos albumele de poze au realizat că era fix terenul unde și-au pus ei dorința. Au recunoscut alunul sub care și-au proiectat visul! Ei? Să mai spui că visele nu se împlinesc! Da, nu l-au recunoscut din prima pentru că vegetația crescuse și parcă în zona asta de pădure locurile par să fie toate la fel. Dar uite că aveau dovada și tare s-au mai minunat. Oricum au luat-o de semn bun.
Acum că aveau terenul, pe care l-au cumpărat la începutul anilor ’90 la un preț mic, s-au gândit în fel și chip cum să ridice o casă. Bani grămadă nu aveau. O bună bucată de vreme veneau aici la iarbă verde, iar de data aceasta erau însoțiți și de băieți lor, Alex, acum de profesie fotograf și Romulus, un taletant pictor român (vezi site-ul lui romulusboicu.com). S-au gândit inițial să ridice o căsuță mică din lemn, cu un pod închis, la parter loc de bucătărie, loc de câteva paturi și o baie. Și așa au început, cu ceva modest și au ridicat casa singuri, cu ajutorul băieților. Apoi și-au dat seama că au nevoie și de o magazie, care ulterior a devenit bucătăria separată. Mai încolo au mărit casa cu o terasă pe încă o latură a casei și asta odată închisă a devenit loc de sufragerie, care are și loc de dormit, perfect pentru cei veniți în vizită. Timp de mai bine de 14 ani au tot muncit la ea și au investit până au ajuns în faza pe care o vezi acum. Și ei spun că tot n-au terminat-o.
Dar îți spuneam de fiul lor pictor, Romulus, și nu l-am menționat degeaba. De fiecare dată când veneau aici, părinții lui, Tania și Petre, au avut încredere în talentul și flerul lui de artist și s-au sfătuit cu el cum să amenjeze prin casă. Așa au ajuns ca la interior să integreze unul din cei trei stâlpi vechi sculptați (au cel pușin 100 de ani vechime) efectiv salvați din curtea unui sătean, care mai bine că i-a vândut lor și nu i-a pus pe foc. Tot cu ajutorul lui Romulus au realizat și scara, pe care el a conceput-o, au montat lambriurile într-un anume fel. Ce mai? Pictorul a fost în cazul de față un adevărat consilier de design, dar a și pus umărul la treabă. Spre exemplu, la acoperiș chiar a montat învelitoarea alături de tatăl său, iar fântâna au ridicat-o tot împreună. Și zău că ieșit frumos și plăcut, chiar dacă totul s-a făcut treptat în timp și s-a adăugat pe parcus una și alta.
E adevărat că la interiorul casei nu e foarte multă lumină, dar nici asta nu e întâmplător. Din motive de siguranță, adică să nu le calce hoții casa, au făcut ferestre mici ca să le poată securiza mai ușor. În plus, Tania și Petre, sunt mari iubitori de artă și pe lângă lucrările fiilor lor, mai au alte tablouri și obiecte de artă semnate de artiști din Piatra Neamț. Mobila au adus-o parțial din apartamentul lor, alta au cumpărat-o, o altă parte au făcut-o chiar ei. Dar totul e gândit pentru relaxare și să fie plăcut. Și este, mai ales că au și o sobă care în sezonul rece încălzește la fix parterul, iar restul obiectelor parcă șoptesc povești.
Chiar dacă inițial s-a dorit o casă de vacanță, acum Tania și Petre locuiesc aici. Sunt pensionari, iar la casă nu te plictisești niciodată. Grădina lor este una de vis și arată foarte frumos pe tot parcursul anului. De altfel vei vedea că ți-am postat poze cu casa și grădina lor surprinsă în fiecare anotimp. În curte au și o fântână și loc de grătar și un pavilion. Îți dai seama că majoritatea timpului și-l petrec afară, că tare frumos mai este locul ăsta. Are un aer sălbatic, așa cum ne place multora dintre noi, dar Tania are grijă de grădină și ea arată și mai colorat cu toate florile plantate de ea aici. Este chiar un loc magic și parcă le era predestinat. Vezi ce înseamnă să-ți pui dorințe? Da, ele se împlinesc, dar nu peste noapte, ci treptat și cu multă muncă. Îți doresc ca să tu să ajungi să ai casa visată într-un loc așa cum ți-o imaginezi. Dar nu uita să-ți formulezi bine dorințele, să spui exact ce vrei. Hai că te las să te bucuri de imagini. Sper să te inspire și pe tine!
Casa și grădina în peisaj de vară.
Casa și curtea în peisaj de toamnă.
Casa și curtea în peisaj de iarnă.
Sursa foto: Romulus Boicu
Superb, de-a dreptul superb, doar atat pot spune si cred ca -i suficient! Ma bucura tare faptul ca am putut admira o casa si imprejurimile ei de aici, din Romania, remarcasem faptul ca marea majoritate a prezentarilor proveneau din Polonia si ma-ncerca un sentiment de ciuda(!) ca-s atat de frumoase acolo, la ei! Multumesc, Ada si la mai multe astfel de desfatari vizuale!
Atata frumusete nu am vazut nicaieri.As da orice sa pot trai macar o zi in acel Paradis.Atat,o zi,macar o singura zi…
asa trebuie sa arate raiul. 🙂
Pentru multi dintre noi cu siguranta ca asa arata Cristina!
Scuza-ma, Adela,te-am apelat cu „Ada”!
Nicio problema Mari, stiu si eu cum e cand te grabesti 😉 Si eu mai gresesc. Oameni suntem 🙂
Superb!!
De acord cu tine Brindusa!
Doamne asa o arata si raiul?oamenii acestia sunt binecuvantati,bucuria e ca pot rivaliza cu orice tara,regiune sau zona de poveste;felicitari tie ,ca -i gasesti si ne povestesti despre ei.
Mariana, cateodata subiectele ma gasesc pe mine, dar stii cum se zice frumos la frumos trage 🙂 Nu degeaba ne-am adunat atatia oameni pasionati de frumos aici pe blog 🙂
Doamne, ce frumooos !!! nu ma mai saturam privind gradina. si casa , parca e dintr-o poveste .
Da o poveste reala Ghiuli! Si mie mi-a placut la nebunie!
Superb! Ce idee minunata ai avut, pentru a ne incepe dimineata cu sufletul incarcat de frumusetea naturii si a unei case mirific integrata ei!
Te imbratisez Ramona! Ma bucur ca ti-a placut! Inimioare multe, multe catre tine!
Asa visez si eu, sa am o asemenea casa spre sfarsitul vietii. Din pacate, acum nu putem. Foarte frumos si multumim pentru toate aceste imagini frumoase, Adela draga.
O sa puteti Briela! Construieste visul ca sa fii pregatita!
Uneori, se întâmplă chiar fără să întâlneşti „alunul” 🙂 , doar pentru că trebuie să se întâmple !… în 1994, o vecină m-a luat cu ea, să ducem mâncare paznicului ce-l avea la vie ; viţa de vie fusese culeasă de hoţi în mai multe rânduri pe timp de noapte şi de aceea au pus pază, noaptea. Plecăm noi, amândouă, pe înserat şi mă trezesc dându-mă jos din maşină, într-o atmosferă de vis ; cer înstelat, aer curat, ciripit de păsări … Am fost fascinată, deşi mare lucru nu vedeam(se înnoptase). Pe drumul de întoarcere, i-am mărturisit că am avut senzaţia, acolo, la ea la vie, că e raiul pe pământ. Ea mi-a spus că este pământ de vânzare. Am intrat în casă şi i-am spus soţului meu : „cumpărăm pământ !” . A fost sceptic şi s-a culcat liniştit, considerând că este o „toană” feminină de moment. NU am putut să dorm ; abia aşteptam să se lumineze, să-l duc la faţa locului, să se lămurească …. Am cumpărat pământ ! De 20 ani, avem unde să ieşim la aer curat, să fim în comuniune cu natura, să lucrăm…. Anul acesta, s-a pensionat şi soţul meu ! Ne mutăm pe timp de vară în casa de vacanţă ; iarna trebuie să revenim, deoarece în micul nostru Eden, nu avem utilităţi….. , dar avem cireşi înfloriţi ! 🙂
Ce poveste pe cinste ne-ai spus Vivien! Multumesc pentru asta! Tare curioasa as fi cum arata casuta voastra. Sunt sigura ca e foarte frumoasa! Bravo tie ca ti-ai ascultat sufletul 🙂
O superba imbinare intre natura si arta. Un loc unde poti medita in liniste si unde te poti refugia de vicisitudinile cotidiene. Superb…o spune un jurnalist si arhitect !
Buna Vicentio! As vrea sa aflu mai multe despre activitatea ta 🙂 M-ai facut curioasa. Poate imi scri un mail pe adresa adelaparvu@gmail.com 🙂
Ca-n povesti…. Minunat loc, minunata casuta…
O casuta si un loc de vis! E un mic coltisor de rai <3
Cat de mult bun gust au oamenii astia, si cand ma gandesc ca totul este facut cu mainile lor, cum au stiut sa puna in valoare fiecare lucrusor…Bravo lor!
Sa stii ca da! Petre Boicu a muncit foarte mult aici, a pus mult suflet si se vede!
Ma bucur foarte mult ca sunt si in Romania astfel de locuri „sfintite” de oameni. Perla coroanei…. „stalpul” din mijlocul casei intregit de soba si acareturile adiacente. Nimic de jur imprejur nu denota opulenta, gust indoielnic sau kitsch si mai ales realizezi caracterul si frumusetea sufleteasca a celor ce locuiesc acolo
Asa este Marius! Si eu spun la fel ca ma bucur ca locuiesc in aceasta tara frumoasa, care are oameni foarte frumosi, dar mai ales muncitori!
foarte foarte, foarte frumoasa!!
Doar pe Valea Tarcaului gasesti asemenea frumusete!!!
Sigur or mai fi si alte zone frumoase Mihaela 😉
Omul sfinteste locul… eu una cred ca Raiul este chiar aici pe Pamant, nu trebuie sa asteptam sa-l parasim, pt. a ajunge in Rai. Sunt oameni care stiu sa si-l cladeasca cu rabdare,pasiune,perseverenta pentru ca il vad deja cu ochii mintii si al sufletului.Daca am sti din vreme ce are valoare si ce nu in viata noastra, am fi cu totii in locul in care il consideram a fi doar un vis. Dar asa e viata,sa fim sanatosi,sa invatam de la cei care au vrut si au stiut sa invete sa Poata, sa Creeze si sa Viseze! mi-a placut enorm si mi-a ramas la suflet povestea lor.
Asa este!
Doamne cat e de frumos!!!!!!!!!!!!!
Părerea mea este dintre cele mai bune. Colț de rai, nu degeaba se zice că „Omul sfințește locul”. E dovada clară că puțină imaginație, locul și binențeles resursele materiale suficiente pot da naștere unui astfel de loc. Mă gândesc că principalii beneficiari de pe urma unui atare loc vor fi nepoții, a căror copilărie va sta departe de PC și Facebook cu așa minunății la orizont, Locul ăsta poate naște minți luminate de poeți sau artiști plastici, că inspirație e cu carul. Felicitări, Adela pentru articol și modul expunerii, și felicitări proprietarilor. Să le dea Dumnezeu sănătate să se poată bucura de realizări!
frumos, frumos, frumos. as vrea sa ii vizitez. e lung drumul pina la ei insa mi-ar face mare placer intr-o vacanta. poate ne facem vecini daca mai e loc pe acolo. aveti o adresa? multumesc.
Buna Nick, ma feresc sa dau adrese, dar poti sa trimiti un mail pe adresa de mail de aici de la contact http://romulusboicu.com/contact.html
prietenii vostri ar putea sa primeasca vizitatori din Iasi inainte de Paste, sa impartaseasca din experienta lor si sa bem un ceai din florile culese de Doamna casei de prin imprejurimi?
Daca DA , astept mesaj pe adresa mea de email genoveva.salvaras@gmail.com
Genoveva am sa intreb si am sa-i rog sa-ti raspunda pe mail 🙂
deci Paradisul exista!
Da si e la noi in tara 🙂 Deci, da se poate Doina!
As sta in cort „peste drum” macar 1 saptamana, doar ca sa admir aceasta oglindire a Edenului. De fiecare data tresar de bucurie cand vad asemenea constructii, dar in acelasi timp ma incearca usoare sentimente de invidie; dar in sens pozitiv, deoarece ele se transforma în dorinta puternica de a-mi construi propriul loc de vis, asemanator acestuia. Fiecare cu visul lui, nu?! Pasionat din adolescenta de asemenea constructii (de la 14 ani pana la terminarea studiilor in fiecare vacanta am lucrat in constructii si amenajari), in fiecare an ce trece imi trec pe lista o multime de idei despre cum ar trebui sa arate casa mea din inima padurii; si ea exista acolo undeva in schitele mele imaginare, isi modifica aspectul usor cu fiecare idee aparuta pe parcurs si sper ca in viitor sa devina realitate. Iar exemplul sotilor Tania si Petre imi intaresc convingerea ca in timp dorintele devin realitate, cu ambitie si munca. Profesia imi ofera, printre altele, imensa oportunitate de a intra in foarte multe case, si de a „culege” idei pt visul meu. Deja am „pus ochii” pe o zona virgina din muntii Buzaului, am inceput sa imi notez cateva schite, idei, stochez in pc cat mai multe poze; bine ar fi sa ma pot detasa in timp de tot ceea ce inseamna tehnologie moderna total nefolositoare in asemenea locuri, dar si daunatoare naturii. Sper insa ca pana in ziua in care totul va deveni realitate pt mine, asemenea proiecte sa nu devina moft, trend pt cei care vor o casa in padure fara sa bata un cui macar; ma rog insa zilnic sa mai avem in Romania paduri si zone virgine in care visele sa devina realitate. Felicitari pentru articol si multumes (si nu cred ca gresesc daca spun asta in numele tuturor iubitorilor de natura si frumos) pentru descoperirea si publicarea acestor minuni, dorinte devenite realitate. Toate cele bune!
P.S. : nici daca as avea chiar maine finantele necesare cladirii unui asemenea colt de rai nu as putea face totul in cateva luni. Ci asemenea acestei familii, as pune lemn cu lemn, as bate cui dupa cui, as planta floare dupa floare, pana in ziua in care mainile nu vor mai putea lucra. 🙂 Inca zambesc, impresionat de aceste imagini!
Ma bucur ca-ti place Andrei!
Andrei iti doresc sa ti se indeplineasca visul! Si da, sunt de acord cu tine ca noi care avem o tara minunata, ar merita sa ne bucuram de frumusetea ei la modul acesta, sa avem case oamenesti in locuri de vis pe care sa le ingrijim, sa le facem si mai frumoase!
gradina edenului.superb!
Foarte frumos!De fiecare data o admiram cand trecem pe la poarta in drum spre casuta noastra.Mos Vasile
se autorizeaza locuinte in extravilan ?
Salut Salut !
Se poate face Furumos in Romania! Locuiesc in Stockholm si ma inspir si de la casele suedezilor.Primind de la parinit conacul ce a luat comunisti am ramas uimit de arhitectura de vie de tot.Bucataria simpla cu Test de paine barnele originale din tavan,o sa renovez bineentles ma inspir si de aiici,,o sa aduc pomi fruktiferi de aici din Suedia,Rubinola un mar cu cele mai multe vitamine si rezistent la boli si daunatori deci Ecologic va fi totul,mure,voi face vin Cabernet,Chardonnay…ce fericit sunt 🙂 iul meu o sa mosteneasca conacul…
Abia astept Sebastian sa-l faci frumos si sa-l prezint pe blog 🙂 Succes!
nu stiu daca stiti… insa alunul este magic cu adevarat.V-o spun verificat din doua surse, bunica mea era nascuta sub influenta acestui arbore si era si ea magica, apoi odata am cuboscut o tanti de la tara ce il utiliza pt dezlegari de farmece reale, eficiente. Asa ca visul sub alun nu e un vis oarecare, chiar au reusit sa comunice cu ellementalull arborelui de aun, se pare ca si el i-a placut si de aceea i-a si ajutat. Dar pt a intelege mai bine cum functioneaza puterea magiei a splendidei creatii vegetale alun, ar trebui sa ne spuna cati ani au trecut pana elementallul alunului a reusit sa ii ajute. Asa vom intellege cum sa stim exact cand vrem sa urgentam o dorinta/vis… sa callculam exact nr de vise sub diversi alluni…si nu numai… deci sa cream o echipa de elementali care sa inteteasca/completeze efortul singuraticului ellemental al alunullui….pt a ne realiza mai repede visele frumoase ca acestea….
Adela, scumpa unde se afla casa? in ce regiunea? Fantastice locuri, am vrea si noi sa mergem in zona cu familia. Multumesc!
E in zona Valle del Tietar Livia, vezi aici mai multe date despre zona http://www.valledeltietar.net/
Nu e in Romania?
este de vis…ma chinui si eu sa imi conving sotul si fetele sa avem asa ceva …si nu prea pot…este superb…bravo lor ..ma intreb daca se mmai vinde teren pe acolo….m-ar interesa si pe mine…300-400mp. ar fii ok.. viata intr-un asemenea loc este frumoasa…si merita traita,..bravo lor…sim sper si eu la asa ceva …
Foarte frumos, un vis devenit realitate!
Un colt de rai mirific!
Cat de frumos, cat de multa liniste si caldura poate sa inspire! ma bucur tare mult pentru ei, mai ales pentru ca povestea lor se aseamana cu cea a parintilor mei, si ei si-au construit o casuta, muncind la ea toata viata si la fel, si ei spun ca inca nu au terminat-o. 🙂 Ce loc minunat pe care sa-l numesti ‘acasa’….
Omul sfinteste locul!
Dumnezeiesc! Cat mi-ar placea si mie sa am o casuta!
Cam pe unde e situata mai exact casa? Si eu sint din piatra neamt.