După 22 ani ca jurnalist și-a regăsit drumul. Roxana Sivache pictează textile, mic mobilier și tablouri

Roxana Sivache

Cum e viața asta…câte lucruri auzi, câte ți se întâmplă și cum te lași aiurit de toate cele. Dar dacă știi să asculți și mai ales să-ți asculți sufletul ajungi pe calea ce ți-a fost hăzărită. Dacă nu, rătăcești și ajungi nemulțumit de tine, de ceilalți, ți se pare că în jurul tău e nedreptate și că alții sunt vinovați de nefericirea ta. Când ești într-o stare de profundă insatisfacție, ei bine, e cazul să schimbi ceva radical în viața ta. Da, de tine depinde! Și dacă nu auzi vocea sufletului tău, fii atent la ceilalți, căci Dumnezeu îți trimite semne, îți scoate în cale oameni care să-ți spună vorbe de duh. Așa a pățit și Roxana Sivache. Dar hai să-ți postez o poză și să-ți spun mai multe.

După ce a terminat Liceul de Arte Platice „Nicolae Tonitza” din București, Roxana a fost sfătuită să aleagă o altă viață decât cea de artist. Există preconcepția asta la noi cum că dacă ești artist nu vei avea noroc și ca tare nici bani, căci în mintea multora un artist e mult mai valoros mort, decât viu. Greșit! Dar toți greșim, nu-i așa? Ei bine, Roxana a ales jurnalismul, a făcut facultatea, deși tare drag îi mai era să picteze. A muncit mult, a scris la ziare, a fost reporter de radio, apoi reporter la TV, producător și alte cele. A colindat țara în lung și în lat făcând reportaje și anchete. Și au trecut ceva ani. În urmă cu puțin timp a stat de vorbă, înaintea unui interviu televizat cu invitatul emisiunii, pictorul român Petru Damir. I-a spus acestuia că și ea a pictat odată și că tare i-a mai plăcut, i-a povestit puțin din viața ei. La final pictorul s-a uitat la ea și i-a spus: „Dumnezeu ți-a dat un dar, dar tu l-ai ascuns. Chiar dacă nu ajungi în vârf, e bine să lucrezi cu talentul tău”.

Ei bine, vorbele spuse de pictorul Damir au răscolit-o pe Roxana ceva vreme. Nu știa ce să facă. A căutat confirmări, era neîncrezătoare, iar când a avut ocazia să stea de vorbă cu un preot, acesta parcă a mai apăsat cu cuvintele sale peste cele spuse de pictor „Tu ai ascuns talantul dat de Dumnezeu, dacă îl scoți la lumină o să fii pe drumul cel bun”. Cum lucrurile nu erau deloc grozave la locul de muncă, n-a mai așteptat ca treaba să se îngroașe, ci și-a dat demisia. N-a fost ușor, dar când a ajuns să stea acasă și-a dat seama ce are de făcut. A cumpărat toate cele necesare și s-a apucat de treabă. Da, și-a spus că vrea să înfrumusețeze casele românilor, că a văzut destule ca jurnalist, multe interioare ticsite de lucruri aiurea, luate de pe te miri unde. Și-a propus să aducă culoare și un strop de frumos în viața conaționalilor săi și s-a apucat de pictat. Mai întâi a făcut tablouri, în special peisaje. Apoi s-a trezit că pictează mic mobilier și a ajuns și la textile.

Ciudat lucru că după ce se reapucase de pictură și-a dat seama cu câtă plăcere și ușurință făcea asta, deși aproape cincispreze ani nu mai pusese mâna pe pensule. Și da, s-a simțit extraordinar de bine, știa că e pe drumul cel bun, adică pe drumul ei. Și da, uite că nimic nu e întâmplător și am dat și eu peste lucrările ei care mi-au plăcut mult, căci sunt colorate și vesele, așa cum îmi plac mie. Am întrebat-o dacă-i plac florile și mi-a spus că într-un târziu și-a dat seama că e înconjurată de panseluțe. Nu și-a propus asta, ci așa i-a venit. Apoi a realizat că-i place să picteze pe mobilă, perne, cuverturi, draperii flori și anume flori sălbatice, care se ivesc spontan, dar care sunt  LIBERE. Da, libere, așa cum ar trebui să fim și noi, nu încorsetați în prejudecăți sau în visurile altora, ci să ne vedem de calea noastră și să mergem pe ea cu încredere.

Dar să nu-ți închipui că atunci când ajungi pe drumul tău dintr-o dată totul e mai ușor. Nu, e greu, dar te simți împlinit. Și Roxana este mamă, are un băiat de 14 ani, Gabriel, are o familie și ca noi toți trebuie să facă față traiului de zi cu zi. Dar ea și-a propus ca prin munca ei de artist să ne facă viața mai frumoasă și mai colorată, așa că s-a gândit și la prețuri rezonabile. Spre exemplu, pernele le pictează după ce sunt croite, iar ele ajung la un preț cuprins între 60 și 120 de lei în funcție de complexitatea lucrării. Nici nu le spune perne, ci picturi de canapea. Mi-a plăcut asta! Și da, nu-ți face griji că se spală sau că șterg pentru că ea folosește culori speciale pentru textile. Mai degrabă ți se duce culoarea din țesătură decât pictura de pe ea.

Pictează și cuverturi și ies o minunăție cu floricele ei multicolore. Și da, la comandă pictează și draperii și perdele. Desigur îți personalziează și piese mici de mobilier. Aș vedea că ar putea lega o colaborare cu doamnele de la Artin sau cu producători români de canapele ori cei care fac draperii și perdele. E fain să ai pe cineva care-ți poate personaliza țesăturile și nu numai. Acum când știu povestea ei înțeleg de ce-mi plac obiecte făcute de ea. Este un om fericit, care s-a regăsit și ne transmite fericirea asta prin lucrurile frumoase pe care le pictează. Dacă vrei să apelezi la ea intră pe pagina ei de Facebook/Sivart.ro și ai și datele ei de contact. Până atunci te las să te bucuri de câteva dintre piese colorate pe care le semnează și pe care a avut inspirația să le fotografieze. Sper să te inspire și pe tine!