Da, cred cu tărie că e foarte important să visezi. Primul pas în a-ți face viața mai frumoasă e să ai un vis, acel vis numai al tău și să ajungi să-i descoperi toate detaliile, toate dedesubturile. Știi că e vorba aia să ai grijă la gânduri, vorbe și fapte, dar ordinea contează, căci nicio faptă nu se împlinește dacă nu este alimentată de un gând. Și poți să-i spui și vis, dacă vrei. Mintea omului e un univers în sine de care avem foarte puțină grijă. Dar ceea ce gândești, ce visezi prinde viață, așa că ai grijă să fie ceva frumos. De aceea îți spun aici pe blog despre poveștile frumoase pentru că de noi depinde totul, iar oamenii despre care-ți scriu sunt exemple de minți care construiesc frumosul. Da, nu sunt vedete, nu sunt nu-știu-ce personalități, dar sunt cei care ne inspiră și ne dau curaj.
De data aceasta am ales să-ți vorbesc despre Eva și visul ei devenit realitate. Este marketing manager la o firmă din Polonia și locuiește la Lublin. Are 34 de ani și ani mult curaj (am întrebat-o în ce zodie este și mi-a spus că e Scorpion :), deci femeie hotărâtă). În urmă cu zece ani a cumpărat un teren într-un sat aproape de granița cu Ucraina. Asta s-a întâmplat după ce a făcut niște excursii în zonă și s-a îndrăgostit pur și simplu de regiune. Așa cum ni se întâmplă și nouă, nu prea ne cunoaștem țara, căci cine o bate în lung și-n lat? Ei bine așa a pățit și ea. Își dorea ceva la țară, dar nu se gândea neapărat în partea asta de țară, dar după ce a văzut-o a știut ce vrea.
Da, a vrut, dar n-a putut din prima. A muncit din greu și muncește în continuare. A fost impresionată de faptul că mulți oameni de zonă renunțau la casele lor vechi din lemn, așa cum se întâmplă și la noi în Maramureș. Așa că și-a propus să salveze ce poate și să-și facă locul visat. Dar ce a visat? Să aibă un refugiu tradițional unde să organizeze spectacole (partenerul ei este actor) a visat să se rupă de tot de oraș și să ducă o viață tihnită, fără stres și iluzii deșarte. Și-a dorit să revitalizeze în conștiința oamenilor locului cât de frumoase și pitorești sunt casele vechi. Da, a pornit cu un vis și timp de zece ani de zile de când a cumpărat proprietatea a pus bani deoparte. Mi-a spus că nici nu s-a gândit la credite, căci altfel ajungi să muncești pentru bănci. Mai bine te zbați singur sau te împrumuți de la prieteni decât să te bagi la un credit. A fost foarte hotărâtă la capitolul ăsta.
Și a cumpărat case vechi. Tot ce vezi pe proprietatea ei sunt acum case din bârne de lemn, tradiționale, relocate din altă parte. Da, spune că a costat, nu mi-a spus cât, dar banii au fost strânși în timp. De fapt și acum asta face, strânge cât poate lucrând ca marketing manager. Va veni și timpul când se va putea rupe de tot, căci asta își dorește. În weekend e prezentă acolo, în rest pensiunea este în grija unor localnici care au fost angajați de către Eva și care cu această investiție a revitalizat satul. Nu doar că organizează acolo mici evenimente culturale și aduce lumea de la oraș către pensiunea ei, dar și țăranii au prilejul să-și vândă din produsele pe care le fac. Au deventi mai mândri de satul lor, căci turiștii le calcă acum ulițele satului.
A fost ușor? Nu, n-a fost ușor spune Eva, dar a meritat fiecare clipă. Nici acum n-a finalizat, dar așa e cu orice în viață, nu poți spune că tragi linie la ceva și e gata. După ce a cumpărat casele, de amenajarea interioară s-a ocupat singură. Chiar și de așezarea caselor tot ea a avut grijă. Spune că tot proiectul l-a făcut conform visului ei. Chiar și modificările aduse la case, cum ar fi fereastra rotundă, un alt vis de-al ei, sau ușile cu ferestre largi din zona de sufragerie și bucătărie de la casa situată central pe proprietate. Mare ei bucurie este că lumea se trezește și că nu mai pune pe foc vechiturile. Eva și prietenul ei spune că n-au avut nicio jenă să recupereze de la gunoi multe obiecte, de la piese de mobilă la simple scânduri aflate în stare bună. Nici nu-și poate închipui cum oamenii se pot debarasa atât de ușor de obiecte lucrate de mână. Acum, de când face ea asta, sătenii au început să fie mai atenți. Se miră, dar cert este că nu mai aruncă lucruri.
Ceea ce a încântat-o pe Eva în satul acesta este puzderia de berze care se adună aici. Multe case au cuiburi și chiar ea încearcă să le încurajeze să-și facă cuib pe una dintre căsuțele ei. Când te uiți la berze îți dau un sentiment de libertate, realizezi că totul în natură este extraordinar de bine organizat, că uite, păsările astea nu-și fac griji, ci se lasă în voia sorții care le-a fost hăzărită. E o lecție pe care puțini dintre noi o prețuim. Suntem mereu cu gândul la ceea ce nu se poate, în loc să acceptăm ceea ce este și cum este și să ne vedem de gândurile bune, frumoase și să acționăm conform lor. Ne e frică, frică de a ne pierdem slujba, că n-o să reușim, că n-avem una ș-alta, că n-avem bani, că n-avem de mâncare, că nu ne-am plătit ratele. D-astea. Dar Eva a ales să vadă ce are și să-și materializeze visul.
A deschis pensiunea, chiar dacă nu e așa cum își dorește, ca să mai amortizeze din costuri și, da, investește încă tot ce câștigă pentru și mai mult confort și pentru evenimente. Ea crede că un vis adevărat e ală de-l vezi cu ochii, chiar dacă ești pus la încercare pentru el. Se luptă și acum cu cariile de lemn, iar acoperișul unei dintre căsuțe a ars. Dar s-a lăsat? Nu, a mers mai departe. Și-a spus că fiecare nenorocire nu e decât un test, dă examene ca să demonstreze că asta și-a dorit cu adevărat. Ea vede partea plină a paharului și de aia reușește, căci nimic în viață nu e perfect, cu atât mai puțin noi. Așa că cu încredere și curaj n-ai decât o direcție: înainte! Uite, aici e site-ul pensiunii ei siedliskosobibor.pl și aici pagina ei de facebook. Poate o să vrei să mergi la ea vreodată. Mi-a plăcut locul ăsta, mi-a plăcut povestea ei. Sper să te inspire și pe tine!
Ewa Szeloch, proprietara pensiunii
Sursa foto: Michael Skoripski, Weranda Country/ Siedlisko Sobibor 2
Fara ultima poza si fara text, as fi pus pariu ca bucatica asta de rai se afla in Romania.
Stilul este foarte asemanator si majoritatea obiectelor le gasim si la noi.
Si ca o femeie tanara sa aiba idei atat de bune, vise atat de frumoase, ambitie, perseverenta si o putere imensa de a duce lucrurile la bun sfarsit, este intradevar impresionant.
Foarte frumos!
Multumim!
Pai de aia am si ales s-o prezint Ana-Maria pentru ca si mie mi se pare ca seamana foarte mult cu ceea ce avem noi 🙂
Atatea idei bune Adela. Nici nu stiu de unde sa incep. Cert este ca acum cu electricitatea putem degaja peretii, usile , ferestrele si putem „lasa sa se faca lumina inauntru ” 😉 si totul se transforma ca prin minune. Cred ca asta este Modernitatea = Lumina
De acord cu tine Mona!
superba!!
Si mie mi-a placut mult Daniela. Ma bucur daca te inspira!
Totusi, pensiunea nu-i 100% rustica.
Becurile se pot inlocui cu lumanari mari, iar bateriile de baie cu cate o cana si galeata cu apa rece/calda.
In rest, e ok.
Ei bine, la capitolul asta sunt de parere ca e bine sa te folosesti de tehnologie Deny, ca de aia traim in secolul XXI. E mai sigur 🙂 Rustic, rustic, dar sa la capitolul dotari si electrocasnice as vedea sa fie de secol XXI. Mai evolueaza si stilurile astea, nu stau pe loc 🙂
Bine, zis!!!
Pai da nu Oana? De ce sa nu ne folosim de tehnologie? Aspectul poate fi rustic, dar functionalitatea trebuie sa fie moderna. Nu mai poti da inapoi cu standardele de confort.
Adela, multumesc mult pentru efortul si timpul tau acorda „frumosului”. Toate articolele tale, ma inspira, ma fac sa visez mai mult, ma ajuta sa ma simpt mai aproape de casa de Europa.(traiesc si muncesc in Canada)
Felicitariiiii …sa stii ca astept cu nerabdare fiecare poza, sfat si bunadispozitie pe care le transmiti.
Ce ma bucur Simona! Iti multumesc pentru cuvintele frumoase! Uite, gratie Internetului distantele se estompeaza si ne gasim mai usor unii de altii. N-am fost plecata niciodata prea multa vreme din tara si nu-mi pot da seama ce inseamna cu adevarat dor, dar daca reusesc sa ti-l mai domolesc pe al tau putin atunci ma declar fericita!
Pe mine ma inspira toate postarile tale, Adela! Studiez atent fiecare detaliu care apare in poze. Toate sunt exemple de ambitie si perseverenta in indeplinirea viselor. Cred ca cel mai important e sa apara scanteia si sa crezi ca poti sa o faci sa arda cu adevarat cu toate resursele pe care le ai.
Foarte impresionant ceea ce a reusit sa faca aceasta tanara. Traditie si liniste!
E superb. Un colț de Rai! Te liniștesc și te relaxează numai imaginile dar dacă mai si stai acolo?
Absolut suuuuuperb!❤