O să-ți placă această casă superbă din comuna Ştefeşti, judeţul Prahova, care pe mine m-a impresionat prin arhitectura sa ţărănească. Arată extraordinar de bine în peisajul deluros al locului. Când am dat cu ochii de ea mi-am spus: uite, așa ar trebui să arate multe case de la noi. Da, știam că sunt acasă, în România. Nu exista niciun dubiu! Și da, am fost fericită la gândul că pot să-ți arăt ce înseamnă să-ți faci o casă nouă după un model tradițional de la Muzeul Satului din București. Familia Tudorache, care o locuieşte, un cuplu matur cu copii mari şi căsătoriţi, are afaceri în domeniul construcţiilor. Deşi au experienţă în a construi locuinţe şi clădiri de birouri moderne, când au cumpărat acest teren minunat, cu dealuri molcome de la poalele munţilor Grohotişu, pe valea râului Vărbilău, au simţiti nevoia să respecte locul şi să ridice o casă ţărănească în care îşi doresc să se retragă la pensie. Modelul? După unul de la Muzeul Satului, o reinterpretare făcută de arh. Doina Petrescu de la biroul Doct din Târgovişte după arhitectura rurală muntenească. Provocările? De secol XXI. Dar hai să vezi fotografiile făcute de Andrei Băltărețu de la Imago Creative.
Dar ce le-a venit soților Tudorache? De ce și-au făcut o astfel de casă? Domnul Tudorache spune că asta este casa lui de suflet. La oraș au o vilă modernă, dar nu se simte așa de bine ca aici. După nenumărate lucrări moderne a realizat că are nevoie de ceva românesc, are nevoie să se regăsească și pentru că-l atrăgeau genul acesta de case de la Muzeul Satului și-a spus că e cazul să-și facă una. Domnul Tudorache e familist convins. Abia așteaptă să devină bunic și când a făcut casa asta și-a spus că aici e locul unde o să-și crească nepoții. Înclin să o cred că are și o superstiție legată de proprietate, ca și cum odată finalizate construcțiile ar trebui să apară și nepoții. Domnul Tudorache spune că sunt mari diferențe între vila de la oraș și casa asta cu arhitectură tradițională și nu se referă la modul de construcție sau de amenajare interioară. El spune că oamenii se comportă altfel, că familia e mai unită, că stau unul în sufletul celuilalt cu drag, că sunt mai afectuoși și mai relaxați. La oraș, de multe ori nu-și vedea copiii, chiar dacă erau acasă, la etaj. Aici, chiar dacă sunt două construcții, casa și anexa, adică bucătăria de vară, iar spațiile exterioare sunt mult mai generoase, parcă se caută unul pe altul să stea aproape.
Când au cumpărat terenul au găsit acolo și o casă veche din lemn. I-ar fi plăcut s-o fi recondiționat. Din păcate n-a fost cu putință pentru că materialele erau în mare parte degradate. Dar totuși a salvat câteva bârne, una chiar intactă, veche de peste 100 de ani și a folosit-o în noua casa. Într-un fel simte că a dus istoria locului mai departe, că cei care au muncit la casa veche n-au făcut-o degeaba și că prin înglobarea bârnei vechi în noua casă duce tradiția mai departe. Proprietatea este generoasă și superb întreținută. N-ai să vezi nimic de la stradă pentru că domnul Tudorache a schimbat locul casei. N-a ridicat-o pe fundația celei vechi, ci a căutat ca noua construcție să fie perfect încadrată în peisaj. Și ce loc i-a găsit! Absolut magnific! Casa este construită în pantă, iar de pe veranda ei se vede un peisaj de vis. În spatele ei este bucătăria de vară, de fapt o căsuță cu terasă pe mijloc încadrată de două camere de dormit, fiecare cu baie. Vegetația, copacii sunt maturi, dealurile se văd minunat indiferent de anotimp, iar seara, când e liniște auzi ropotul apei din vale.
Visul unei case ţărăneşti ca odinioară este greu de îndeplinit. Deşi arată impecabil şi e locul perfect unde să-ţi petreci weekend-urile, vacanţele şi mai ales sărbătorile, tipul astă de casă e tare preţenţioasă. Materialele vechi se găsesc greu, de la bârnele masive din stejar bine uscate pentru structură şi până la şindrila din lemn ce formează acoperişul. Dar cel mai greu găseşti meşterii care să ţi-o ridice. Totul trebuie făcut la mână şi cu mare pricepere. Ori în ziua de azi orice meşter din construcţii s-a învăţat să folosească uneltele de ultimă generaţie şi să se lase obsedat de linii, unghiuri şi suprafeţe perfecte, trase la boloboc. Domnul Tudorache a făcut acest compromis de-a avea pereții drepți, deși și-ar fi dorit să recreeze aspectul neregulat al tencuielilor de odinioară. Dar aici a avut de întâmpinat nu doar problema cu meșterii, ci și cerinețele soției, care spune că e mai ușor să întreții o casă cu suprafețe drepte.
Și da, problema cu meșterii care să știu să lucreze tradițional există. Dacă şi proprietarul care e constructor a căutat tot felul de meşteri specializaţi aproape doi ani de zile, timp în care a reuşit să ridice casa, te poți aștepta să nu-și fie ușor nici ție. A căutat în special meșteri care să poată să facă acoperișul, de la manufacturare la montaj. Dar provocările nu se opresc nici după ce casa e gata. Odată finalizată, casa are nevoie de întreţinere regulată. Când am ajuns eu acolo, tocmai turnau smoală pe acoperişul celor două construcții (procedeu care a costat cu tot cu materiale 16000 lei!). Acest strat de smoală asigură impermeabilizarea lemnului, tratament ce se face din doi în doi ani. Şi trebuie turnată cu grijă, ca să nu se scurgă pe burlane, să nu murdărească pavajele din jur sau zidurile. Ei bine, de asta își dorea doamna Tudorache pereți drepți.
Ok, e greu să construieşti o astfel de casă, e greu să o întreţii, dar satisfacțiile sunt imense. Cert este că orice clădire ai avea trebuie să ai grijă de ea. Ori familia Tudorache știe asta mai bine decât noi, mai ales că toți membri ei lucrează în construcții. Ei spun că e mai bine să întreții o casă, decât să o lași până în stadiul în care ai nevoie de reparații majore. De aceea au grijă și de elementele din lemn, dar și de piatra ce îmbracă soclul casei și pivnița. Da, de fapt pivnița este loc de cramă și de locul perfect pentru murături, gemuri și alte bunătăți făcute de doamna Tudorache. Casa fiind în pantă și din zona asta de pivniță, dacă lași ușa deschisă, se vede tare frumos în vale, acolo unde e și poarta, una cu o formă ce reinterpretează un model țărănesc. Da, în vale există și un iaz unde domnul Tudorache speră să se bălăcească cu nepoții lui, dar până atunci s-au trezit cu pești, broaște, și alte vietăți. Nu-l deranjează, din contră, spune că asta demonstrează că e un loc viu.
Zidurile casei sunt groase, conform rețetei tradiționale ca să spună așa, tocmai pentru a asigura un confort ambiental plăcut la interior, fără să fi fost nevoie să pună materiale izolante moderne. De aceea casa pare mare privită din exterior, dar când ajungi să vezi camerele, constați că sunt mici și intime. Dar e exact cât au nevoie. Într-un fel de aia au și suplimentat locurile de dormit cu anexa din spatele casei, ce include bucătăria de vară. Pe lângă copii lor, soții Tudorache primesc deseori și oaspeți. Dar la interiorul camerelor vara e răcoare, iar iarna e cald și bine, că doar ştiau ţăranii noştri să construiască mult mai eco decât acum. În plus, aerul de la interior este foarte plăcut, prietenos şi are mirosul acela nostalgic de lemn mocnit în foc. Sobele de teracotă de la interior sunt alimentate cu lemne şi sunt folosite şi pentru gătit (pentru o cafea, un ceai :)), iar camerele mici sunt perfecte pentru ca familia să stea cu adevărat laolaltă.
Deşi are doar două dormitoare, dispuse de o parte și alta a camerei principale, părinţii şi copiii preferă să stea împreună în serile reci, la gura sobei într-o singură cameră, cea care este legată de bucătărie. De aceea ai să vezi că sunt două paturi. Și interiorul l-au decorat și mobilat cât mai aproape de tradițional. Ai să vezi cuverturi și covoare țesute de Rozica Miclescu și mobilă simplă, făcută la noi în țară. Au ales și uși din lemn, e adevărat moderne, dar modelul lor se potrivește aici. Prezenţa bucătăriei şi a unei băi sunt singurele „compromisuri” în a respecta întru totul tiparul gospodăriei tradiţionale munteneşti şi este absolut de înţeles acest lucru. Nimeni în ziua de azi n-ar aprecia şarmul unui wc în curte, mai ales când îţi faci casă nouă, fie ea şi de vacanţă. Stilurile evoluează și ele. Dacă e să faci o casa după un model de la Muzeul Satului, asta nu înseamnă că-l copiezi, ci îl adaptezi contextului și vremurilor, așa cum face și arhitecta Liliana Chiaburu. Mi-a plăcut la nebunie și veranda casei, deși e un soi de terasă, fiind la etaj, deasupra pivniței. Senzațională priveliște se vede de aici.
Casele astea ţărăneşti erau mici, dar zău că sufletul lor era mare, numai dacă te gândeşti că forţau, prin dimensiuni ca oamenii care le locuiau să fie până la urmă mai apropiați Și mai există un aspect important: resursele. Da, una e să încălzești o cameră mare cu lemne și alta e să faci focul într-una mai modestă. Consumi mai puțin și ai parte și de confort. Azi se fac vile. Mari, cu scări interioare. Copiii sunt la un etaj, părinţii la altul. Trec zile întregi şi ei nu simt că ar locui în aceeaşi casă. Casa asta însă e locul preferat al tuturor din familia Tudorache, şi a celor tineri şi a seniorilor. E locul în care se simt ca o adevărată familie, locul unde legăturile de sânge se reînnoadă cu fiecare nouă întâlnire. Vrei şi tu o casă după un modelul tradiţional? Dacă n-ai timp să vizitezi Muzeul Satului din Bucureşti sau din judeţul tău, uite aici baza de date ETNOMON realizată de muzeografii români. Familia Tudorache a construit casa asta mai la începutul anilor 2000, dar acum o să-ți fie mai ușor să dai de meșteri, să găsești materiale și să ai și control asupra costurilor. Mă bucur că există arhitecţi şi constructori care se încăpăţânească să păstreze spiritul românesc şi prin arhitectură, prin fidelitatea faţă de tehnicile vechi de construire. Avem o țară frumoasă, ce bine că locuim în ea! Familia Tudorache este un exemplu pentru noi toți că se poate! Da, se poate să reinterpretezi tradiția și să ai casa mult visată cu un confort sporit, dar cu arhitectură tradițională! Sper să te inspire și pe tine!
Sursa foto: Andrei Băltărețu/ Imago Creative Studio
felicitari,arhitectei,beneficiarului si mai ales dumneavoastra pentru aceasta splendida munca de informare si prezentare a unor realizari despre care nu aveam cum sa aflam ;astept mereu noutati,multumim
Ma bucur ca va place!
Minunata, absolut impresionant! Am vazut casa din varful dealului care se vede in imagini dar niciodata nu am vazut-o asa de aproape ca acum. Am ramas fara cuvinte, este un colt de rai.
Ma bucur ca am avut ocazia sa ti-o arat si de-aproape 🙂 Si mie imi place la nebunie!
Mai putin cabina de dus
superba!!!
[…] bun pentru noi. Iar modul de amenajare interioară este foarte apropiat de ceea ce simțim ca fiind tradițional. Sper să te inspire și pe tine ! Și dacă vrei să afli unde ai putea găsi lucruri similare, nu […]
[…] și gândeam ce grozav ar arăta și la noi ceva similar. Știi că am și prezentat o casă făcută prin Prahova, după modelul uneia de la Muzeul Țăranului. Da, e clar că trebuie să modernizezi o locuință […]
[…] ca să facă un experiment. Designerii să creeze obiecte practice, iar artizani să le decoreze tradițional. Știi ce a ieșit? O colecție frumoasă denumită […]
[…] De ce îți ziceam că e mai mult decât o pensiune? Pentru că aici, pe lângă bucătăria tradițională, foc de lemne, vizite prin zonele turistice ale Maramureșului, se organizează tabere artistice naționale și internaționale. Și nu doar de olărit, ci și de pictură și fotografie. Și taberele sunt și pentru copii și pentru adulți. Iar în timpul ăsta, soții Leș au casa și sufletul deschise. S-au străduit să aranjeze totul cât mai aproape de spiritul Maramureșului pentru că unul din ofurile artistului sunt construcțiile noi care invadează zona și care nu mai au de-a face cu tradiția. Așa că încearcă să compenseze cât poate și el. Și asta în plus față de pensiune și atelierul lui. A cumpărat case vechi, de pe la 1800, una dintre ele deja conservată și restaurată, denumită Casa minerească, unde își dorește pe viitor să organizeze taberele de creație. De ce? Ca să ofere copiilor și adulților repere de tradiție, de arhitectură țărănească autentică. […]
[…] la trăirile artiștilor materializate în picturile de pe pereți sau în bolovanii sculptați din fața cramei, la soarele jucăuș ce încălzea doar bucăți de dealuri, la pământul plin de minerale și […]
[…] personal pe doamna Rozica Miclescu când am fotografiat o casă cu arhitectură tradițională din Prahova. Și ce mă bucur că am reîntâlnit-o și la Târgul Național pentru Artizanat și […]
[…] cresc păsări de curte și animale, deși îți dai seama că aici zeci de ani de zile a fost o gospodărie țărănească în toată regula. Și fundația din piatră a fost nou construită. Ioana spune că multe lucruri […]
ma ancanta
Ma bucur pentru intoarcerea la traditie.Ma bucur ca se simte romaneste
ca prefera bunul gust .
nota 9 pt ca acoperisul cu lemn e o servitute sa tot repari la el; mai bine tabla; poate pune si un sistem solar de incalzit apa; si mai dihai un sistem fotovoltaic de 2 kw off grid; astept sa prezentati si case cu asemenea instalatii pt sec 21 cand se vor termina comb fosili
minunata casa,desi nu e pt toate buzunarele..
nemurirea s-a nascut la tara
Superbe ambele case (cam greu mi-am dat seama ca sunt 2, dar imi place mult cea mica, anexa cred…). Felicitari proprietarilor din toata inima! Si tie pentru articol, pentru ca prezinti realitatea – intr-adevar nu stam bine la capitolul „mesteri”, dar macar asa, incet-incet (sau repede, de ce nu?) reincep sa apara!
este absolut superb!
Superbe case! As dori sa stiu cu ce sunt incalzite baile?
Frumoasa casa, respecta traditia noastra. Pivnita este grozava, foarte spatioasa si bine impartita. Masuta din pridvorul casei arata foarte bine, oare cine produce astfel de mobilier in tara? Le-as cumpara parintilor mei o masuta cu bancute ca aceasta. Adela, stii ceva? Multumesc anticipat.
Arhiectul este Liliana Chiaburu ? Parca e genul dansei.
Adela, am scris in text cine e arhitectul 🙂
Foarte interesant, felicitari pentru toti cei care tin la traditia noastra Romaneasca in constructii . Multumim Adela ! Pentru efortul si profesionalismul de care dati dovada.
Felicitări si arhitectilor si proprietarilor! Ma bucur că ca muzeul nostru a devenit model pentru constructiile din sat , fie ele si case de vacantă.Poate vor fi mai multi care vor renunta la vilele cu turnulete în vavoarea acesto constructii si frumoase şi foate practice.
Superb…, eu as sta in casa mica…, si peisajul e minunat….parca simt mirosul ierbii…si vantul…
Casa este superba iar doamna arhitect Liliana Chiaburu este nepretuita. Are atatea modele dragute incat nu stii pe care sa le alegi. Modelele dansei se potrivesc perfect cu materialele specific romanesti, cu sobele de teracota si grinzile frumos sculptate din lemn, ca sa nu mai vorbim de acoperisul generos.
O adevarata oaza de relaxare♥
[…] Domnul Tudorache spune că sunt mari diferențe între vila de la oraș și casa asta cu arhitectură tradițională și nu se referă la modul de construcție sau de amenajare interioară. El spune că oamenii se comportă altfel, că familia e mai unită, că stau unul în sufletul celuilalt cu drag, că sunt mai afectuoși și mai relaxați. La oraș, de multe ori nu-și vedea copiii, chiar dacă erau acasă, la etaj, scrie Adela Pârvu. […]
[…] Domnul Tudorache spune că sunt mari diferențe între vila de la oraș și casa asta cu arhitectură tradițională și nu se referă la modul de construcție sau de amenajare interioară. El spune că oamenii se comportă altfel, că familia e mai unită, că stau unul în sufletul celuilalt cu drag, că sunt mai afectuoși și mai relaxați. La oraș, de multe ori nu-și vedea copiii, chiar dacă erau acasă, la etaj, scrie Adela Pârvu. […]
Superb, este ceva de vis. Este ce am facut si eu in ’98 interiorul doar din pacate. Domnule Tudorache felicitari.
[…] Domnul Tudorache spune că sunt mari diferențe între vila de la oraș și casa asta cu arhitectură tradițională și nu se referă la modul de construcție sau de amenajare interioară. El spune că oamenii se comportă altfel, că familia e mai unită, că stau unul în sufletul celuilalt cu drag, că sunt mai afectuoși și mai relaxați. La oraș, de multe ori nu-și vedea copiii, chiar dacă erau acasă, la etaj, scrie Adela Pârvu. […]
SUPERBA MINUNATA FRUMOASA
Felicitari, este superba !
Felicitari proprietarilor, felicitari realizatorilor articolului!
Da, chiar este o casa superba Viorica. Si sunt sigura ca exista mai multe astfel de minunatii la noi, dar le descoperim noi pe toate, rand pe rand 🙂
pur si simplu superba! bravo familiei ca s-a angrenat la un asemenea proiect si mai ales ca l-a dus la bun sfarsit!
Sentimentul deosebit de uman de reunire a familiei este minunat atat in articol, cat si in viziunea proprietarului senior….. Frumoasa realizare de suflet.
Imi place f.mult.Eu sunt din zona Dobrogei si imi doresc o casa specific dobrogeana!!dar si asta im iplace f.mult!!!!Daca aveti o casa dobrogeana astept poze.Multumesc.
Buna Maria! Da, poti sa vezi cateva aici http://adelaparvu.com/2013/11/06/mihai-cubanit-zidarul-care-face-case-din-piatra/
Cat a costat ?
superb
foarte frumos!!!
[…] nu-și dau seama cum și-ar putea moderniza o casă de genul acesta sau cum ar putea-o păstra, eventual să facă alta, dar măcar în același stil. Uite, sunt arhitecți ca Liliana Chiaburu sau Raluca Suru care i-ar putea ajuta. Poate că sunt eu […]
[…] fost mirarea să aflu că în ciuda aspectului ei de construcție veche renovată este de fapt o casă nou construită. Secretul? Proprietarii ei și-au dorit un loc romantic, unul care să evoce parfumul de […]
[…] betona-o toată. E adevărat că această casă beneficiază de un teren generos, numai spun de peisajele din jur, dar cam asta e ideea când te muți la curte, să te bucuri măcar de un petec de grădină și […]
Absolut superb!
Imi cer scuze, este vorba de doamna arhitect Doina Petrescu.
[…] la o casă cu aspect rustic ar fi bine să știi exact ce fel de stil îți place. Indiferent de zonă sau de țară, casele rustice au înglobate finisaje și elemente de construcție din materiale […]
[…] știi ce? Mă bucur că există arhitecți precum Adrian Păun care ne pot ajuta să avem căsuța tradițională mult visată, dar cu tot confortul de secol XXI. Mai mult, Adrian Păun are și un blog unde publică articole […]
[…] adică elementele ei se marchează direct în lemn, nu se face cu vopsea. De asemenea, am aflat că șindrila sau dranița, cum îi zice în Bucovina, se face din lemn de brad recoltat în ianuarie, când lemnul are seva […]
[…] caselor a fost gândită pentru prezența unor spații ample, deschise către exterior. Desigur, șindrila ce le îmbracă a fost materialul omniprezent pentru ele, de unde și denumirea stilului, […]
[…] avut mari probleme. Arhitecții noștri din păcate nu studiază în facultăți prea multe despre construcțiile tradiționale. Multe meserii practicate de meșterii de la țară s-au pierdut, iar cei care au rămas au cereri […]
Superba casa! Respect pentru propietari! Am si eu o mare rugaminte, sunt in cautarea unui arhitect si inginer care reconditioneaza case vechi. Anul trecut am cumparat un teren in Prahova cu o casa veche de 100 de ani pe care mi-as dori sa o recondintionez casa cu, camerele pe care le am si sa extind un pic, si poate sa mansardeze podul dar sa pastreze traditia zonei si a casei vechi.
Imi puteti recomanda vreun arhitect profesionist, cam care sunt costurile?
Tare mult as dori sa pastrez traditia locului dar modernizat cu baie si bucatarie si extra camere.
Sa fie cu bun gust, cald si primitor, obligatoriu sa pastreze traditia strabuna a zonei.
Daca ma puteti ajuta, contactati-ma pe email [email protected]
Va multumesc si felicitari propietarilor iubitori de tara, traditie si nu in ultimul rand demni de a nu pierde identitatea noastra.
Sa auzim numai de bine,
Iulia
[…] mi-a venit să cred că doi tineri cum sunt Alina și Ciprian pot opta pentru a-și construit o casă în stil tradițional, că mai există atâta pasiune pentru detalii pe care foarte greu le poți rezolva din cauza […]
[…] și o altă viață dincolo de oraș. Și în demersul lor au reușit să prelungească viața unei case din zona Prahovei, iar despre asta vreau eu să-ți povestesc astăzi, spunându-ți din start că n-aș fi putut […]
Superb… , visez sa locuiesc intr-o asemenea casa … Felicitari proprietarilor si celor carora i.au ajutat sa isi indeplineasca visul… !!!
[…] asta? Te schimbă? Cu siguranță că muntenii au un alt fel de a privi viața, dar cred că și o casă de vacanță, deci una în care locuiești temporar, îți oferă altă perspectivă asupra naturii. Când vezi […]
[…] iasă pe sufletul lor. Mai exact au căutat idei în reviste de amenajări interioare, cărți și muzee tradiționale circa trei ani de zile pentru că-și doreau ca această casă să aibă atât un aer tradițional, […]
[…] contemporan. E greu să împaci o poveste rurală cu stilul de viață urban, dar pentru o casă de vacanță, unde calitatea timpului contează merită efortul. A durat doi ani de zile ca această casă cu un […]
[…] ca atare și-a așternut dorințele în scris. Apoi a trecut ceva timp, dar după o vizită la un muzeu al satului unde a văzut construcții vechi tradiționale pe lemn a știut exact cum își dorește să arate […]
[…] Da, îmi plac mult casele care au o istorie, fie că sunt din lemn, fie că sunt ridicate din cărămidă. De data aceasta am ales să-ți prezint o casă rustică ce era adăpostită în curtea unui muzeu în aer liber ca exemplu de fermă țărănească. Pentru că muzeul n-a mai avut fonduri pentru conservarea casei au scos-o la licitație de unde au achiziționat-o actualii proprietari. Mari iubitori de rustic, de natură și de tradiție, proprietarii au reușit să adapteze vechea fermă pentru a o folosi ca și casă de vacanță la munte. Este o casă țărănească norvegiană, iar la interior vei descoperi un decor ce îmbină tradiția cu stilul actual scandinav (vezi un exemplu de casă construită la noi după un model de la Muzeul Satului AICI). […]
[…] de zi și o baie, iar la mansardă patru dormitoare și o baie. Practic, arhitectul a reinterpretat arhitectura tradițională din zona […]
[…] de-a asigura o locuință familiei tale. Acest efort poate vorbi peste timp despre tine, despre moștenirea pe care ai lăsat-o în urma ta tuturor celorlalți. Așa cum la muzeele satelor ne lăsăm fascinați de casele ridicate de […]
Cand ai bani, poti face aproape orice asa ca povestea ca materialele traditionale sunt greu de gasit e doar poveste .