Ce om frumos! Paul Eugen Hemmerth este sas, născut și crescut la Mediaș. N-aș putea să-ți spun că e doar producător tv, globetrotter, că lucrează în turism sau că face fotografii și filme documentare. Omul acesta este din categoria connecting people pentru că el știe întotdeauna pe cineva, undeva care ți-ar putea fi de folos. În 1980 a plecat în Germania, după ce ai lui primiseră „hârtiile mari”, așa cum erau denumite documentele de emigrare pe vremea aia. Își aduce aminte că în Mediaș erau cineva, ajunși în Germania erau o familie ca oricare alta, însă una care trebuia să o ia de la zero. Avea 14 ani când au plecat, dar după ce s-au stabilit în Germania, cu fiecare ocazie ivită n-a ezitat să revină în România. De ce? „N-am cum să-ți explic, dar de fiecare dată când ajungeam pe aeroportul din București pentru mine mirosea acasă”. Da, Paul spune că s-a simțit ca un puiet de arbore dezrădăcinat când a plecat. Acum se simte ca un arbore care și-a găsit în sfârșit locul și că îi place să-și simtă din nou rădăcinile cum își croiesc locul în pământul proprietății sale de la Richiș, în nordul județului Sibiu. De ce la Richiș? Hai să-ți spun mai multe.
În 1997 a venit în Transilvania și și-a întâlnit verii din Mediaș. I se făcuse atât de dor de locurile natale încât a hotărât să cumpere o casă aici. Dar n-a fost să fie în oraș, ci la Richiș, un sat ce aparține de comuna Biertan, un loc de care a aflat de la rudele sale. Acolo mai erau câteva familii de sași și câteva case administrate pentru sașii deja plecați, ca și familia sa, în Sudul Germaniei. Deși e o poveste lungă și cu mult tâlc, eu am să ți-o scurtez și îți spun că n-a bătut palma cu cine se tocmise inițial, dar că i-a venit să facă o plimbare prin sat. Așa a dat de casa pe care a simțit că i se potrivește. Când a intrat în curtea ei și-a spus în sinea lui: asta este! Gospodăria țărănească l-a fascinat pentru că odată cu organizarea ei a înțeles și spiritul sașilor. El a crescut la oraș, dar aici și-a dat seama că sașii au ridicat toate casele și satele ca pe mici cetăți, ca niște enclave, de unde și spiritul lor puțin mai rigid, mai introvertit. Dar el nu este deloc așa, din contră! Este un om expansiv, un aventurier care călătorește peste tot prin lume și uite că a ajuns să atragă și lumea către el. La Richiș.
Casa pe care o vezi și-a făcut-o pentru el și a reparat-o și recondiționat-o cu meșterii din sat. Nu și-a dorit modernizare, ci să păstreze cât mai fidel imaginea gospodăriilor de altădată. Aici și-au găsit locul și obiectele aduse de el de prin călătorii. Lucrează ca ghid, face și producții tv, documentare pentru posturile Arte, ZDF, documentare prin care promovează foarte mult și România. Desigur că majoritatea acestor producții vorbesc despre România pentru germani sau francezi și surprind frumusețea Transilvaniei, a Maramureșului. Acum pregătește un documentar despre Delta Dunării și caută familii de pescari autentice. Omul acesta nu știu când are timp să le facă pe toate, dar le face. Și pentru că e pe drumuri mai tot timpul a decis să-și deschidă casa și pentru turiști. De ce? Pentru ca să simtă și ei cum miroase România. Cei mai mulți vin din Germania, Spania, Franța, Israel, dar vin și români dornici să simtă parfumul unui loc săsesc.
Cred că ți-ai dat seama că nu trăiește din închirierea casei lui, casă pe care oricum o oferă pentru cel puțin trei nopți, că altfel nu se merită deranjul pentru alte așternuturi sau alte lucruri puse la dispoziția oaspeților. Dar tot ce strânge din modicele tarife sunt investite tot în sat. A mai cumpărat o casă, chiar lângă a lui, și cu fondurile puse de o parte o pune la punct și pe aceasta. Ca să implice comunitatea să știi că micul dejun îl poți lua la vecini, adică numai cu produse ca la țară. Dacă vrei să vezi împrejurimile ghizii îți sunt localnicii pricepuți, iar pentru plimbări cu căruța la fel, tot la săteni ajungi. Practic la Paul nu e un loc unde te duci să stai, ci un loc unde descoperi un stil de viață, unde ai parte de experiențe de neuitat. Și da, nu e deloc ca la hotel sau ca la pensiune, ci te duci ca la un prieten în vizită. Dacă ai norocul să-l prinzi acolo, ești cu atât mai câștigat, căci omul ăsta chiar are ce să-ți povestească. Știi ce? Am să-ți postez un film unde povestește el multe, e mai lung, dar îți garantez că nu-ți pierzi vremea. Așa o să afli și de ce i-a spus locului Casa Noah (unde în ambele case n-are mai mult de 16 locuri de cazare). Uite aici site-ul www.slowlyplanet.org/casa-noah și AICI datele de contact. Frumos omul acesta, faine și locurile de la Richiș! Sper să te inspire și pe tine!
Foarte frumos!
Eu nici nu am știut că în spatele acelor case cu geamurile direct în stradă, stropite adesea cu noroi și non-stop cu obloane trase, există o curți atât de mari și anexe ,,, Mișto rău! Îmi place! 🙂
Eu nu m-as fi gandit ca nu se stie treaba asta Radu. Ma bucur ca mi-ai scris asta. Mie mi se parea ceva firesc pentru ca am copilarit intr-o casa dintr-asta 🙂
Superba simplitatea vietii de la tara. Simt mirosul painii aburinde, iar casa, e o oaza de liniste si relaxare, cate te vrajeste .
Dana, sa stii ca i-a vrajit pe multi, in special pe straini, care se tot intorc aici. Ma bucur ca se intorc acasa oameni frumosi si aduc dupa ei strainii care descopera Romania adevarata, simpla, dar cuceritoare 🙂 Sunt lucruri pe care nu le mai gasesti in Occident, dupa cum imi spunea Paul.
Ce placut este sa incepi o duminica ploioasa cu asemenea imagini si informatii, mai ales ca si eu sunt din zona . Am sa le trimit si prietenelor mele din Germania, Spania, Franta ( p.s. scuze pt. scaparile ortografie din reply la acel minunat cuptor, asa e cand nu citeste omul inca odata ce a scris
Ma bucur ca ti-a placut! Nu-ti face probleme Magda cu ortografia. Si mie imi scapa chiar daca mai citesc inca o data. Se numeste orbire de text 🙂
Am citit cu placere,ca pe o poveste; frumoase imagini.
Foarte frumoasa casa asta saseasca si decoratiile interioare, exterioare, gradina, toata prezentarea, nota 10+.
Covata aia plina cu paine facuta in casa m-a rupt! Si tavile cu placinte si focul facut cu coceni de porumb…si masa din gradina, rustica, masiva….totul, super!
Foarte frumos….cunosc bine Richisul,un sat sasesc foarte fain cu gospodarii si case sasesti de poveste,eu am mers 10 km mai departe de Richis si am cumparat o casa saseasca in satul Pelisor.O casa cu o curte imensa,cu anexe de zici ca nu se mai termina…destul spatiu si pentru atelierul meu pe care il voi muta acolo.Am inceput reconditionarea casei,pe care nu o voi moderniza deloc,asa cum a facut si domnul Hemmerth….felicitari foarte fain!!!
buna ziua.am covoare traditionale din lana naturala tesute manual de vanzare si goblene.daca sunteti interesati email-ul meu este:[email protected]
Traiesc pe aceste meleguri de cand m-am nascut…adica de mai bine de 50 de ani si arhitectura saseasca m-a fascinat intotdeauna…Si nu numai arhitectura ci si „randuiala ca la sasi in blidar” asa cum spuneu batranii nostrii cand se refereau la un lucru bine si la timp facut. Acuma n-as vrea sa fiu considerat lipsit de patriotism, gasesti lucruri frumoase si in casele si gospodariile de romani si maghiari dar parca nu ca la sasi. Masivitatea, grija pentru detalii, functionalitatea arhitectonica, dar mai ales perpetuarea temporala arata o grija deosebita pentru viitor, pentru copii, pentru traditii.
Cercul si „vecinatatiile” sasilor erau cel mai greu de penetrat de venetici, de aceea, sunt sigur, au rezistat tuturor vicisitudiniilor istoriei…si de aceea mirarea de care eram cuprins atunci cand, dupa revolutie sasii inca plecau, a fost inlocuita doar de iun imens gol…fizic si cultural.
Daca pe cei plecati in vremea lui Ceusescu, dintre care multi si-au platit actele (formularele mari) cu valuta, ii intelegeam partial dar ii invidiam neconditionat, pe acestia din urma nu i-am mai inteles…si incep, tot mai tare, sa cred ca de fapt nu s-au inteles nici ei insisi…au plecat asa cum au trait, corect, civilizat, urmandu-si liderii…
Romania, Ardealul mai ales, a pierdut de atunci ceva din multiculturalitatea ei, ceva din farmecul si exuberanta ei…si acel ceva nu cred ca va mai fi regasit niciodata…cu toti printii Charles, Radu, Mircea si alti „basbuzuci”.
Faptul ca sasii se intorc nu poate decat sa ma bucure..am prieteni care au reconditioant, sau sant pe cale de a o face, case in Vulcan (langa Sighisoara), in Pelisor, In Viisoara (Hundorf), etc…dar ce s-a pierdut, pierdut ramane…In rest ne putem juca de-a Dracula’s land cu orice printisor, fie el occidental sau nu.
Arhitetura nu se poate chema Saseasca,cum nu se cheama arhitectura Germana sau Slava. Exista arhitectura taraneasca Romaneasca,Germana,Saseasca,Slava,etc…
Arhitectura din micile orase as azise Sasesti a fost impusa de Romanii/Valacii Catolici si de Popi trimisi de la Roma pentru continuarea si mentinerii Catolicismului.
Deasemeni, casele Sasesti (sau in care Sasi si Ungurii,Slavii si Romanii traiau – cei Catolici) sunt construite in stil Roman,una linga alta,(lipite una de alta) si sunt in majoritatea lor foarte simple ca un hambar cu o poarta si geamuri. In schim Romanii/Valacii (care au venit de la Sudul Dunarii (cu cunostinte arhitecturale Bizantine) construiau casele cu columne,decoratii,semne stilistice si multe aveau balcoane din lemn scluptate cu detalii diferite. Aceeasi arhitectura se mai gaseste in sudul Dunarii in Bulgaria in Special unde Romanii erau localizati in evul mediu pina la un timp….in sate cum ar fi Veleki,etc…
Sandy…ce sa spun ? N-am inteles nimic…asa de tare ai reusit sa le incurci… Ca nu este o arhitectura saseasca ci o arhitectura rurala saseasca, cum bine le zici tu, as mai intelege….dar nu pricep cum traiau Slavii (la cine te-ai fi referind ?) Ungurii si Romanii (am pus majuscule pentru ca te citez) in casele Sasesti si mai ales cum te pricepi tu la toate si zici cu enfaza „Arhitectura din micile orase as azise Sasesti a fost impusa de Romanii/Valacii Catolici si de Popi trimisi de la Roma pentru continuarea si mentinerii Catolicismului”, pentru ca mai apoi tot tu, marele priceput(a) sa ne explici doct(a) ca de fapt acestia veneau de la Bizant (sudul Dunarii) ! Decat sa fi postat mai bine-ti umezeai compresa de pe frunte…
[…] Mediteranei. Deși este specific zonelor cu climă caldă tot anul, smochinul poate fi cultivat și în România, în regiunile sudice și sud-vestice, unde temperaturile nu sunt foarte scăzute […]
[…] Parvu a scris un articol fain despre Paul Hemmerth – producator TV, realizator de filme documentare si full time traveller – nascut la Medias, […]
Tare mi-a placut articolul, am stat intr-o noapte pana la 2 sa ma uit la filmuletul despre Hemmerth si sa-l “guguluiesc” apoi. Daca nu-i cu suparare, am inserat link-ul intr-un post pe care l-am incropit despre Richis. Dar daca deranjeaza, rog a-mi da de stire 🙂
Cum sa ma supar cand e vorba despre a raspandi vestile despre oameni frumosi si locuri de vizitat din tara noastra? Alina ai un blog foarte frumos! Felicitari! Bine te-am gasit!
Iti multumesc tare mult pentru cuvintele frumoase!
Nu ai pentru ce. Chiar e tare fain blogul tau, deci eu iti multumesc pentru munca ta!
Fara cuvinte. Fara replica. Un articol minunat Adela si toate comentariile te pun pe ganduri. Firea omului este sa vada, sa cunoasca, sa inteleaga si sa se ataseze de lucruri bune, inaltatoare, care ne inspira existenta si ne dau un gust, de altfel efemer, al eternitatii.
Da, si ce mult conteaza sa facem ceva in acest efemer al eternitatii…
buna ziua.am o intrebare acest domn Paul nu are un email ceva?pentru ca vreau sa ii trimit niste covoare traditionale,goblene.
Buna Leo! Am dat link catre datele lui de contact, dar uite, iti scriu aici inca o data mailul lui Paul [email protected]
Am fost si eu aici saptamana trecuta, Adela, este chiar asa frumos cum ai povestit. Ne pare rau ca am stat prea putin, este o experienta care poate fi simitita cu adevarat doar daca o traiesti in tihna si astfel vei reusi sa te rupi de goana de zi cu zi. Un loc magic!
Multumesc pentru opinie Sinziana! Ma bucur din suflet ca ti-a placut!
[…] care-ți spun de când s-au cunoscut și au format un cuplu au împărtășit o pasiune comună: excursiile la țară. De câte ori avea ocazia dădeau o fugă aproape de oraș ca să evadeze. Într-un fel sau altul […]
[…] Paul Hemmerth s-a întors în România pentru că aici miroase ca acasă. Poți să mergi și tu la … […]
[…] mic[ de sași. Mică, dar cu suflet mare. Aici, în Cincșor a copilărit și Carmen Schuster, care ca mulți sași au luat drumul Germaniei încă de pe vremea comuniștilor. Împreună cu familia sa a plecat din […]
[…] zorele), Cincșor (în vechea școală și vechea parohie), Mălâncrăv (Conacul Apafi), Richiș (Casa Noah) sunt doar câteva locuri unde puteți să descoperiți adevăratul suflet al Transilvaniei […]
[…] A spus : “E timpul să mai și trăim” și întoarsă la bancă și-a dat demisia. Au găsit o casă veche în sat și imediat s-au gândit că ar merita să fie salvată, iar ei ar putea să trăiască mai departe […]