Mi-a plăcut rafinamentul acestei ambientări, unde lemnul predomină și imprimă o atmosferă caldă și primitoare. Și e foarte surprinzător cât de reușit au fost integrate elemente de proveniență asiatică și exotică în ambient, dar pe ansamblul totul e perceput ca fiind cu o tentă rustică. O combinație de mare clasă care te poate inspira și pe tine. De regulă, când te gândești la elemente exotice, cum ar fi decorațiuni de tipul statuetelor, sculpturilor sau aici ai să vezi un gong, ai impresia că trebuie să împrumuți și stilul de mobilier. Dar nu e musai să faci asta. Ai să vezi aici cum designerul Tino Zervudachi a mizat pe finisajele tipice mansardei – lemnul ca fiind suprafața unitară pe fundalul căreia să creioneze diversele funcțiuni, dar și cum s-a folosit de albul decorațiunilor pentru a imprima eleganță.
Pe mine m-a surprins abordarea acestei amenajări în condițiile în care locuința se află în Gstaad, adică una din stațiunile de schi luxoase din Elveția, unde oamenii cu stare, dar și pensiunile și hotelurile mizează pe amenajările de tip chalet. Ei bine, Tino Zervudachi, care a avut șansa să ajungă în stațiune de când era mic și în vremuri când aceasta nu era atât de celebră, a simțit altfel locul. Ajuns la maturitate, călătorind mult și amenjând diverse case și vile ca și designer de interior, pentru locuința sa de la mansardă a schimbat registrul. Și-a spus că nu-și dorește ceva tipic rustic elvețian, ci un loc unde să se simtă bină, să fie primitor, spațios, dar obiectele să fie unele dragi, care-l ajută să rememoreze clipele frumoase petrecute peste mări și țări.
Designerul n-a mai procedat în mod clasic – adică să se gândească la organizarea locuinței și apoi unde pune elementele de decor, ci s-a folosit de unele piese tocmai pentru a construi în jurul lor ambientul. Uite, spre exemplu, gongul ce tronează în living – pentru el a decis să îmbrace șemineul în lemn tocmai pentru a-i oferi un fundal suficient de contrastant, dar și o poziție foarte vizibilă în ansamblul locuinței. Și de la șemineu a mers mai departe cu organizarea simetrică de o parte și de alta a lui pentru rândurile de etajere și apoi cu poziționarea pieselor de mobilă destinate șederii. Aici a avut grijă ca sofaua elegantă să aibă o așezarea care să scoată în relief alura ei elegantă și s-a folosit de un covor alb pentru a lumina spațiul și a oferi o suprafață de constrast pentru piesele de aici. Da, așa remarci și tapiseria de pe perete, dar și sculptura totemică situată lângă fereastră.
Spațiul zonei de zi, după cum poți observa, este unul deschis, lăsând la vedere și sufrageria și bucătăria. Dar coerența materialelor folosite, volumetria obiectelor, micile accente de culoare și prezența decorațiunilor elegante (sculpturi, vase de porțelan) conferă rafinament și diluează caracterul strict funcțional al bucătăriei. Aceasta pare că se pierde într-un ungher al mansardei, căci și dotările ei sunt bine camuflate. Și ce impact major poate avea într-un asemenea context o oglindă uriașă, una rotundă, care nu doar că amplifică spațiul, dar îți distrage atenția de la detaliile funcționale, accentuând atmosfera acestui superb spațiu. Este ca un paravan de efect ce ascunde bucătăria atunci când intri în living.
Mi-a plăcut mult și zona de noapte, cu dormitoare elegante, dar primitoare și mai ales atenția acordată camerei de baie. Fiind o locuință într-o stațiune montană ar fi fost păcat ca baia să nu fie concepută pentru relaxare. Desigur când spun baie mă refer la partea de îmbăiere și îngrijire personală, pentru că wc-ul este separat. Și dormitoarele sunt atât de intime și de reconfortante. Piese mici de mobilier, decorațiuni textile și sculpturi exotice condimentează ambientul, dar discret, fără să încarce spațiile, ci mai degrabă să ofere surprize de încântare vizuală și prilej de meditație asupra detaliilor și semnificațiilor pieselor. Merită să accentuez un detaliu important – proporția de alb din fiecare încăpere contează. Designerul a știut cum să se folosească de tapițerii, așternuturi, perdele, covoare pentru a oferi clipe de răgaz pentru ochi, a creat contraste care aduc un plus de luminozitate și implicit eleganță. Mi-a plăcut mult locuința asta. Sper să te inspire și pe tine!
Sursa foto: Marianne Haas pentru MHZ Londoz/ Andreas von Einsiedel
Foaarte frumos!
Da, chiar e de mare rafinament Arabela.
Deosebit de frumoasă această amenajare, cum sunt de altfel foarte multe din cele pe care le prezinţi. De multă vreme am vrut să-ţi scriu două vorbe pentru a-mi exprima puternica admiraţie pentru blogul acesta şi pentru tot ceea ce ne înveţi aici, însă timpul acesta fuge mereu prea repede. Am reuşit însă să fac acest lucru, azi şi săptămâna trecută, când am scris un articol pe micuţul meu blog, despre fascinaţia pe care ne-o transmiţi prin tot ceea ce faci. Mulţumim frumos, Adela, pentru toată munca ta şi pasiunea pe care ne-o transmiţi!
Eu iti multumesc pentru ca esti aproape de mine Mihaela! Si ma bucur sa descopar blogul tau http://superblogulluimihnea.blogspot.ro/
Eşti tare drăguţă şi îţi mulţumesc foarte mult. Este un blog micuţ dar am pus mult suflet în el. De când te-am descoperit am un model foarte frumos şi puternic, aici, la tine!
Adela asa cum zici „ceva tipic rustic elvețian”. este un décor asa de putin rustic ca banuiesc ca putem sa il numim Nazi Rustic. Doar in gluma bineinteles. Am observat ca si papucii sunt marcati cu steagul elvetian doar daca se pierd sa stim unde sa ii intoarcem. Conceptul este minunat de disciplinat si nu cred ca este vreodata dezordine aici. Banii nu cred ca au fost marci estgermane si tipul fara doar si poate nu lasa copii nici sa se apropie de Mansarda. ma ierti / glumesc fiindca sunt geloasa pe asa o bucatica de civilizatie 😉
Ei bine la ceea ce ai scris tu nu m-as fi gandit vreodata, asa ca-ti multumesc!