Alb, gri și albastru, cu puțin maro, așa ca de lemn. Și vreo câteva pete discrete de culoare. Ok, n-ai cum să te prinzi dintr-o descriere atât de sumară cât de plăcută și frumoasă e casa aceasta. Și ce terase fabuloase are, nu mai spun despre bucătăria de vară, mare cât o garsonieră și adăpostită de soare. Când privești imaginile realizezi că nu e mare lucru și totuși e atât de elegantă. Secretul? Eu ți-am mai spus despre texturi, și am să repet până ai să te prinzi. Dar hai să-ți pun o poză și după aia îți mai explic ce și cum.
Tencuiala aceea imperfectă, dar albă, formele rotunjite ale muchiilor, ale șemineului, hotei, ale scărilor interioare, ale nișelor conferă o plasticitate incredibilă ambientului. Și pe lângă asta vezi plafoanele, unele elaborate în stil marocan, altele din lemn vechi, cu bârne strâmbe, altele cu lambriuri colorate în albastru pastelat. Și piese de mobilă vechi, alături de unele moderne. Te simți bine aici pentru că simți urmele mâinilor care au muncit pentru finisaje, dar și pentru detaliile mobilierului sau pentru obiecte. Simți că e un cuib construit de cineva, de cineva care a pus suflet. Dar ajungi la un decor de genul acesta dacă știi să combini suprafețele simple, albe, cum sunt aici, cu unele rugoase, care au imprimeuri, inegalități. Se creează astfel un echilibru între gol și plin, între plat și denivelat, între alb și culoare. Observă fiecare plan în cazul fiecărei camere – plafon, zona de mijloc și pardoseală și ai să constați simetria și contrabalansarea nuanțelor și texturilor.
Casa aceasta minunată, care impresionează încă de la exterior, este una de vacanță și se poate închiria. Este generoasă căci pe lângă un corp principal, mai există și o casă de oaspeți, în total fiind trei dormitoare, iar unul dintre ele parcă ar fi de tabără, cu o platformă pe care sunt mai multe saltele. Tare ideea asta, mai ales pentru o cameră de adolescenți sau copii. Dar e frumoasă foc și bucătăria, cu șarmul ei rustic și chiar cu scrumiera la vedere. Mi-a plăcut și livingul atât de aerisit, cu deschiderea aia în arcadă dinspre bucătărie, cu șemineul discret, dar ca dâmb pe suprafața peretelui și mobila frumoasă, piese vechi, ceasul pendulă și canapelele confortabile. Și mobila de sufragerie zici că e împrumutată dintr-o tavernă, dar care dă atât de bine aici.
Deși e o casă de vacanță, decorul acesta e atât de reușit încât îmi închipui că ai putea trăi bine merci pentru totdeauna aici. Și nici nu e de mirare, căci priveliștea către Marea Egee e absolut de vis. Să-ți mai spun și despre piscină? Pfff…deja mă văd acolo! Unde? În Mykonos, Grecia, cocoțată pe dealul stâncos de deasupra plajei Agios Stefanos. Chiar dacă nu ajungi acolo, adică la Villa Naira, modul cum e conceputa casa asta cu arhitectură cicladică, dar și terasele și interioarele ei îți pot folosi ca exemple. Și dacă vrei să ajungi acolo, verifică tarfifele și perioadele libere AICI. Sper să te inspire și pe tine!
4
superb!
Da, si mie mi-a placut Daniela! Ma vad deja acolo 🙂
eu sunt deja acolo ……..!!!!!!!!!! (ce tari sunt tari tigarile astea ….. ) :))))
Am lasat intetionat poza pentru ca pana la urma reflecta realitatea Florin :)))
Totusi eu i-as da culoare acestei case.Fara culoare nu imi pot inchipui o casa.
Si eu as colora-o, dar stii cum? Cu multe flori si ghivece colorate Roberta 🙂 Unele care parca cer să nu fie prea incarcate de culoare, dar sunt sigura ca si tu ai decora-o superb!
Magnific!!!
Superba!As vrea sa locuiesc aici câteva zile…..
Adela, mulţumesc! Eu rămân!
Postarea este mai veche, dar eu acum am vazut aceste imagini minunate. Doamne, cat de frumos este!!! Iti vine sa ramai acolo.