Un apartament de două camere, dar cu multe locuri de depozitare

Provocarea cea mai mare într-o locuință mică este să găsești suficient loc de depozitare. De ce? Pentru că depozitarea presupune piese de mobilă mari, dulapuri care ocupă suprafețe mari și care pot obtura lumina sau incomoda circulația prin casă. Dar ai nevoie de depozitare pentru lucrurile bine așezate îți vor face locuința locuința nu doar mai ordonată, ci ea va părea și mai spațioasă. Uite, de data aceasta am ales să-ți prezint apartamentul de două camere al designerului spaniol Pepe Llaudet care și-a conceput singur proiectul și din amenajarea locuinței sale vei putea afla ce trucuri a aplicat pentru ca ambientul să aibă o imagine elegantă și totuși să existe suficient loc pentru toate funcțiunile și toate obiectele. Uite, vezi mai jos planul casei ca să-ți faci o idee despre cum e organizată. Și te avertizez că planul este orientativ, iar din imagini o să ai impresia că totul e mai mare decât în realitate.

Designerul spune că fiind casa lui sarcina a fost mai ușoară pentru a știut ce are nevoie și ce să aleagă. Dar a pornit totul de la nevoile familiei sale, și-a luat timp să observe cum se mișcau prin casă, unde aveau reflexul să pună lucrurile, unde le era mai comod să se așeze. Pe baza acestor comportamente, plus experiența sa a trecut la a face schița de reamenajare a casei. Ca element constructiv a pornit de la bucătărie. Ai lui doreau ca bucătăria să beneficieze de lumină naturală, dar nu vroiau ca încăperea să fie total deschisă către living. Soluția? Un perete de sticlă, care la nevoie se poate deschide, dar care de cele mai multe ori râmâne închis, separând spațiul de gătit de cel al camerei de zi. De-a lungul acestei ferestre interioare a poziționat o comodă lungă și încăpătoare, perfectă pentru cărți. Ăsta e un truc – corpuri de mobilă joase, lungi și înguste, dar cu multe locuri de depozitare. Iar în cazul de față cărțile adăpostite la nivelul de jos nici nu mai dau impresia că sufocă spațiul. Culorile copertelor sunt mai puțin vizibile, deci s-a obținut și o ordonare vizuală.

Locul de masă, adică sufrageria, se află imediat după ce se intră în casă și față-n față cu bucătăria. Asta deși de regulă locul de masă se așază lângă fereastră. Dar aici e mai locig să fie așa. Peretele cu sticlă care desparte sufrageria de bucătărie a fost vopsit într-o nuanță închisă. De ce? Pentru ca piesa joasă să nu iasă în evidență, să fie cât mai puține fragmentări pentru că oricum suprafața de geamuri și jaluzele ce le îmbracă deja se remarcau. Apoi, pentru senzația de intimitate, de cuib, pereții au fost zugrăviți într-o nuanță de cafea cu lapte, una care este neutră și care se potrivește cu toare nuanțele de lemn, dar și cu cele mai închise de tip wenge sau negru. Pardoseala caldă, deschisă la culoare, ca și piesele mari de mobilă par să ilumineze spațiile. În zona de zi o canapea în formă de L este orientată către ferestre, iar în spatele acesteia s-a găsit locul perfect pentru birou. Dar vezi că toată mobila este foarte simplă, linii curate, finisaje asemenea. Totul este în tonuri apropiate pentru a dat senzația de unitate, de armonie, de ordonare. Și vezi că în dreptul ferestrei există un alt corp de mobilă jos, dar încăpător.

Bucătăria este lungă și îngustă și ca atare designerul a conceput două rânduri de ansambluri de mobilă dispuse față în față. De ce? Pentru că nu și-a dorit să pună corpuri suspendate care s-ar fi văzut urât prin peretele de sticlă către living, iar pe suprafața geamurilor oricum nu avea cum să pună nimic. Așa că a organizat totul la nivel inferior pentru a avea cât mai multe dulapuri și sertare. Practic, dacă observi bine, în toată zona de zi a casei majoritatea corpurilor de mobilă destinate depozitării sunt joase. Culorile sunt foarte calme, neutre, nu există constraste, totul e ținut calm și de aici și senzația de spațiu mai amplu. Puține covoare, doar în zona de ședere. De ce? Pentru că lipsa lor îți dă impresia că spațiile sunt mai mari decât în realitate.

Dormitorul în schimb are un dulap pe cinste, un întreg ansamblu ce ocupă un perete întreg, pe toată lățimea și înălțimea disponibilă. Evident adâncimea la interior este de 60 cm, atât cât e necesar ca să poți pune haine pe umerașe. Dar și aici există un truc. Designerul a prevăzut modelul fețelor de dulap ca pe un perete lambrisat. Desenul ordonat, simetric, culorile bine alese, pastelate, naturale nu sufocă locul de odihnă, n-ai impresia că dulapul cade peste tine. Nu a ales uși culisante pentru că n-ar fi fost comod având în vedere spațiul disponibil. În plus nu sunt producători care să poată face uși culisante atât de mari (care sunt și greu, dacă nu imposibil de transportat pe casa scărilor de bloc). Între dulap și pat a făcut o separare interesantă cu un corp de mobilă jos, dar fii pe fază că și acesta este folosit pentru depozitare, deci e strategic amplasat colo. Un spațiu suplimentar de depozitare este prevăzut în spatele patului, dar tocmai pentru că e mascat nu iese în evidență. Trucuri ingenioase, culori plăcute, ornamente lipsă, storuri simple – iată rețeta ca un apartament de două camere să pară mai mare decât este. Sper să te inspire și pe tine!

Sursa foto: ElMueble