Canapele extensibile, scaune și fotolii tapițate fabricate la Reghin

Am avut ocazia să vizitez fabrica de mobilă de la Reghin, acolo unde se produce deja cunoscuta canapea Bucovina cu motive tradiționale românești. În halele fabricii am avut impresia că sunt într-un mușuroi de furnici care trebăluiesc, deși am picat cumva înainte de pauza de masă când era mai liniște. Da’ zic liniște pentru că e mult zgomot într-o fabrică de genul acesta. După ce am vizitat diversele secții mi-am dat seama cât de mulți oameni pot să lucreze la o singură piesă de mobilier, la care noi ne uităm așa de sus și întrebăm dacă mai ieftin nu se poate. Ei bine, în acest caz nu se poate mai ieftin pentru că prețurile canapelelor și scaunelor de la Mobila Dalin, căci de ea îți spun, chiar sunt foarte bune.

Povestea acestei fabrici însă mi-a plăcut tare mult. După revoluție domnul Cotoi, era să spun cotoiul cel bătrân, om harnic și cu mintea brici și-a deschis un mic atelier în curtea sa pentru a face suporturi din lemn pentru partiturile muzicienilor. Doar știi că la Reghin e și un celebru producător de viori, dar cine cumpără vioară are nevoie și de stativ, nu-i așa? Ei bine, Toma Cotoi s-a gândit să le facă și lumea le cumpăra de el. Dar cum i s-a dus vestea că e priceput, la poartă, au început să-i bată și oameni de afaceri din străinătate. Pentru că a studiat despre lemn la Facultatea din Brașov dedicată industriei lemnului (și el și cei doi băieți ai lui) și-a spus că merită să meargă să vadă ce este peste hotare. În Italia nu doar că au vizitat fabrici, dar s-au și ales cu contracte pentru a face componente pentru piesele de mobilă – adică picioare. Și din aceste contracte, încet, dar sigur domnul Toma Cotoi a tot investit în utilaje și mașini, iar micul său atelier a devenit puțin mai mare.

Dar de la un atelier mare la fabrică au mai fost ceva pași. Nu s-ar fi gândit domnul Toma Cotoi să facă niciodată mobilă, cu atât mai puțin mobilă tapitață, dar totul a luat o turnură neașteptată după un eșec. Primise comanda de la un partener străin să facă scheletul pentru 1000 de canapele și după ce le-a terminat și urma să livreze comanda, partenerul s-a răzgândit și nu a mai plătit comanda. În mod normal oricine ar fi clacat, că doar au fost luni de muncă, materiale, consumabile, consum de energie, toate cele. Dar Toma Cotoi și-a spus că e o ocazie bună să înceapă producție proprie. Decât să încerce să le vândă ca atare, mai bine le transformă în ceva util și la preț bun. Și așa au fost produse primele canapele de la Mobila Dalin, unele care s-au bucurat de succes. Îți dai seama că a fost o muncă titanică pentru că de la a face doar structura din lemn și până la ajunge să cunoști și să identifici producători și furnizori de bureți, curele, stofe, piei, tot ce mai trebuie pentru o canapea, plus sisteme de prindere și extensie a fost cale lungă. Dar ea a fost începută cu mult curaj și multă muncă.

Halele de producție de la Mobila Dalin au fost construite una după alta la marginea orașului, acolo unde nimeni nu-și dorea teren aproape de groapa de gunoi a mici urbe transilvănene. Dar asta nu l-a descurajat pe domnul Toma Cotoi. Dimpotrivă, el a știut să vadă numai beneficiile. Primul dintre ele a fost că prețul acestui teren era foarte mic, al doilea că în zonă își aveau căminele copii defavorizați sau cu mici probleme de handicap. În timp, nu doar că groapa de gunoi nu mai există, ci este pur și simplu transformată în iaz cu pești (sturion și păstravi). E locul unde angajații se pot deconecta în pauze, iar persoanele defavorizate au aici un adevărat parc în apropierea locuințelor lor. Majoritatea dintre cei care locuiesc și acum în căminele din apropiere și-au găsit locuri de muncă la fabrică, ei reprezentând circa 10% din numărul total de angajați (350). Sunt integrați social, unii și-au întemeiat și familii și în plus sunt foarte muncitori și dedicați.

Am rămas uimită să constat câte etape presupune fiecare obiecte în parte, câte straturi și câte cuie pot înghiți mobilele pe care ședem, dar mai ales prin câte mâini trec aceste obiecte. Am stat câteva minute bune să casc gura la tapițarea unei canapele în stil englezesc, știi aspectul acela matlasat cu bumbi prinși între încrețiturile pielii. Ei bine, eu aveam impresia că așa ceva se face la mașină, dar nu! Erau doi oameni care efectiv își rupeau degetele ca să iasă fiecare cută perfect, să împlânte acul lung de peste 10 cm prin straturile canapelei și să iasă fiecare cusătură impecabil. Știu, poate vei spune că sunt ușor impresionabilă. Da, așa o fi, dar când văd cu ochii mei cât se muncește pentru niște lucruri pe care noi le luăm de-a gata, realizez cât de superficiali suntem să judecăm totul numai din prisma prețului, fără măcar să întrebăm mai multe – despre rezistență, despre calitatea stofei, despre sistemele de extensie a canapelelor sau uite, despre câți oameni lucrează pentru obiectul pe care vrem să-l achiziționăm.

Mi-a plăcut că actualul manager, Dan Cotoi, este foarte deschis către viitor. Este atent la tot ce înseamnă personalizare și a creat un sistem prin care clienții își pot alege modelul preferat de canapea, dar cu stofa în culoarea sau cu imprimeul favorit. Mai mult decât atât, Dan a legat o colaborare cu designerul Mihai Grama, care concepe modele unicat marca Mobila Dalin (m-am și pozat cu amândoi la intrarea în hala principală). Și în acest an, la târgul mobilă BIFE-SIM 2014, care va fi în perioada 10-14 septembrie la Romexpo, vor veni cu piese noi create de Mihai. Am văzut câteva prototipuri, dar nu le dezvălui acum. Cele mai cerute din gama producătorului de la Reghin sunt canapele extensibile potrivite în locuințele de bloc și scaunele pentru cafenele, baruri și restaurante. Un adevărat succes l-a avut și canapeaua Bucovina lansată anul trecut, adică în 2013. Adevărul e că cele mai multe modele arată bine, unele nu-mi sunt pe plac, mai ales cele din piele, dar eu zic că trebuie să alegi din oferta lor ceva care ți se potrivește. Și când alegi, chiar să le testezi, să te pui pe canapea sau scaun și să stai așa cum faci de obicei acasă.

Alaturi de Dan Cotoi si designerul Mihai Grama (dreapta)

Desigur că te roade curiozitatea să afli prețurile. Ei bine, la fabrică există și un spațiu de expoziție, un showroom, dar toate prețurile sunt aceleași ca și în magazinele partenere cum sunt spre exemplu Lem’s. Dar pot să-ți spun orientativ că găsești canapele fixe de două locuri la circa 1250 lei, altele extensibile de 2 locuri la 2500 lei, canapeaua cu husă înflorată era, spre exemplu, în jur de 3250 lei și prețurile ajung pentru un model elaborat cum e Bucovina în jur de 5200 de lei. Au reușit să mențină prețuri bune și pentru că, în continuare, o bună parte din activitatea fabricii se bazează pe producția de piese mici dedicată exportului, ceea ce înseamnă un flux constant de comenzi și plăți la termen. În rest, piesele tapițate marca Mobila Dalin sunt exportate până acum în Germania, Ungaria, Albania, Ucrania, Belarus, dar cea mai mare parte a ei este dedicată pentru noi, românii. Așa că dacă te interesează ceva din oferta lor acum știi cum stă treaba, că ai dat o raită prin fabrică odată cu mine, ca spun așa. Uite aici site-ul lor mobiladalin.ro și vezi că poți să-i întâlnești și la târgul BIFE-SIM. Sper să-ți prindă bine informațiile acestea!