Când am aflat povestea acestor proprietari chiar m-am gândit serios dacă m-aș muta definitiv la țară sau câți dintre noi ar face pasul acesta. Da, desigur e vorba să ai bani, dar presupunând că i-ai avea te-ai putea rupe de rutina zilnică, ți-ai lua inima în dinți să-ți schimbi radical viața? Depinde ce-ți dorești cu adevărat. Oamenii de care-ți spun de când s-au cunoscut și au format un cuplu au împărtășit o pasiune comună: excursiile la țară. De câte ori avea ocazia dădeau o fugă aproape de oraș ca să evadeze. Într-un fel sau altul presimțeau că vor ajunge să aibă un loc undeva unde vecinii îi saluți când nu ți se mai vede casa și asta n-avea cum să se întâmple nicidecum pe holul vreunui bloc. Da, s-au căsătorit, au devenit părinți și în timpul acesta au înființat o firmă de succes cu decorațiuni textile făcute din lână de către artizani. Se gândeau deseori la acești meșteri și la locurile în care ei își creșteau oile pentru a le tunde blana și a face din ea pături și cuverturi călduroase…
Unul din primele lucruri care le-au făcut după ce firma le mergea bine și avea profit a fost să-și prelungească weekendurile la țară. Aveau prieteni aproape, la nici jumătate de oră de oraș. La un moment dat au realizat că pierd pur și simplu prea mult timp cu trambalatul ăsta, cu împachetatul, dezpachetatul, cumpărături, una-alta și și-au zis să cumpere o casă. N-au găsit o casă, ci un teren cu un hambar. Și-au spus că e perfect. Au renovat și transformat hambarul, au montat ferestre mari, generoase, au schimbat structura acoperișului, acum parțial mansardat și, săptâmână de săptâmână, casa lor prindea viață. Într-o dimineața s-au trezit să-și pună de cafea, au turnat-o tacticos în cești și în timp ce amestecau cu lingurițele zahărul în ea s-au uitat unul la altul și au știut răspunsul: vor rămâne aici pentru totdeauna. Nu și-au spus nimic, au început doar să râdă. Erau fericiți pentru că teama dispăruse. Erau de acord amândoi. Momentul acela sosise.
S-au uitat în jur și au realizat că visul lor a prins viață. Casa de vacanță n-a fost niciodată doar pentru timpul liber, ci pentru restul vieții pe care și-o imaginaseră ca pe o vacanță perpetuă. Da, aveau bani, aveau tot ce le trebuie, mai puțin timp să se bucure de reușitele lor, de zilele frumoase, de plăcerea de-a trebălui în curte, de animalele pe care și le doriseră din copilărie, de momentele în care să-și vadă copii zburdând fără frică. Casa devenise motivul pentru a-și materializa fiecare în parte visele. Așa că după ce draperiile verzi au fost așezate în livingul cu lustre roșii s-au uitat pe fereastră și au stabilit locul unde cei de la oraș vor veni la ei. Au construit încă o casă, mai mică, ce-i drept, pentru rude și prieteni, o casă de oaspeți, dacă vrei. S-au îngrijit ca decorul să fie un rustic reinterpretat, materiale și finisaje naturale, dar aspect contemporan. Desigur, tot confortul de la încălzire, dotări, la băi și bucătărie complet utilate, dar nu ceva luxos sau ostentativ, ci de bun gust, plăcut și familiar. Ideea era să se simtă bine nu să-și îngroape banii într-o proprietate.
După ce au finalizat șantierele, ca să spun așa, au început să facă ceea ce-și doreau de mult timp. El a construit un iaz, dar nu prea a ieșit cum trebuie. La prima ploaie mai sănătoasă s-au cam deteriorat malurile lui. Totuși sunt doi pești fericiți acolo și tare răsfățati. Ea a început să fie interesată de permacultură și chiar să o practice, că doar avea teren suficient pentru grădină. Plante aromatice, dar și legume toate fără pesticite sau îngrășăminte, ci totul bazat pe fabuloasele minuni ale naturii – viermii care mărunțesc pământul, insectele care combat alte insecte și tot așa. Ba au început să cultive și ciuperci, care nu lipsesc din meniul familiei. Și da, pe lângă grădină și-au dorit și cai pe care-i au acum și care le oferă clipe de neuitat. Copii lor nu se plictisesc pentru că mai mereu au oaspeți. Și râd mult cu toții.
Da, sunt multe stângăcii și greșeli pe care le fac niște orășeni când ajung la țară, dar nu mai au ambiții, nu mai trebuie să dovească nimănui nimic, ci doar să se bucure că au ocazia să învețe mai multe, să descopere, să experimenteze. Pentru ei la țară nu înseamnă ceea ce noi înțelegem a fi la țară, adică neajunsuri, greutăți, muncă grea. Pentru ei la țară înseamnă libertatea de a-și trăi viața în tihnă. Mi-ar fi plăcut să-ți spun că sunt de-ai noștri, dar Magda și Martin sunt un alt cuplu de polonezi despre care scriu, popor care nu încetează să-mi câștige admirația. Da, au avut bani și au făcut o alegere înțeleaptă pentru că au știut ce-și doresc. Cunosc mulți oameni cu bani care n-ar avea curajul să se bucure de o viață atât de simplă, dar atât de frumoasă. Te-ai muta la țară dacă ai avea bani? Sunt sigură că-ți va fi greu să găsești un răspuns… Sper să te inspire și pe tine povestea lor!
Imi place.
Adela, eu m as muta cat mai curand, la asta ma gandesc de 2 ani deja. Chiar daca am ipoteca la apartament, ma gandesc sa fac cumva si sa ma mut. Simt ca ma sufoc deja aici, in oras. Vreau aer, natura, soare, gradina si animalele mele 🙂 nu as sta pe ganduri, insa exista in.mine o oarecare teama vis a vis de bani, pentru ca nu am un venit sigur. Pentru copii nu am temeri, sunt sigura ca le ar placea la nebunie! 🙂 Desi, oriunde ai fi se gaseste ceva de facut, numai sa fii deschis la noi oportunitati. Abia astept sa te anunt ca am facut pasul. Zi colorata sa ai!
Fa-o cat mai repede ! Nu pierde vremea pentru ca o sa-ti para rau.
In ce oras stati la bloc? Poate gasim solutii… noi construim micro cartiere ecologice, un fel de rai pe pamant, deocamdata langa Iasi si Bucuresti, dar vom dezvolta proiecte in fiecare judet in viitor. Casele eco pasive independente energetic vor fi cu plata in rate fara dobanda in conditii foarte avantajoase.
Daca as avea bani, da! M-as muta de azi ! Ce vis frumos!
Ce transformare reusita! Imi plac mult ferestrele uriase de la parter. Interiorul este usor feminin, dar deloc pretentios.
Da, eu m-as muta la tara fara sa stau pe ganduri. Am crescut la tara, iar visul meu este sa ma pot reintoarce acolo, sa am o gradina de legume, flori si sa cresc animale si pasari de curte. Din pacate, cu fiecare zi care trece, ramane doar un vis frumos…pentru ca oricat de mult ar trebui sa ne incrancenam in a ne urma visurile, realitatea de zi cu zi ne dezarmeaza.
Felicitari pentru articol!
Da, imi place ! M-as muta in orice clipa la sat!
Da mutarea la tara este o experienta.La inceput este emotia si munca la
santier…..dupa aceea …..este…… t a r a….
La ei nu exista diferenta intre oras si sat…..civilizatia este problema….
Cred ca incet, dar sigur oamenii de la oras care s emuta la tara duc dupa ei si alta mentalitate. Lucrurile nu se schimba peste noapte, dar se schimba si n-au incotro decat sa fie catre directia buna!
Casa pe care o visez stiam cum va trebui sa arate, ceva in stil rustic cu influente mediteraneene … acum de cand te urmaresc imi plac atat de mult si alte stiluri incat chiar nu mai stiu ce-mi place. Imi place tot ce postezi si am invat multe datorita postarilor tale!
Succes!!
Ma bucur Iulia daca te inspira!
Draga Adela, eu si sotul meu ne regasim foarte mult in povestea celor doi polonezi fericiti. Suntem un cuplu tanar (37 si 31 de ani) si de cativa ani visam sa parasim agitatia si aglomeratia Bucurestiului si sa ne mutam la tara. Acum doi ani am avut curajul de a lua aceasta decizie si am inceput constructia unei case in apropiere de Snagov, in satul in care tatal meu s-a nascut si in care eu am copilarit. E un proces destul de lung pentru ca avem ambitia de a nu face nici un imprumut la banca. Casa este 80% gata si ne-ar placea foarte mult sa ne vizitezi la final (avem un semineu superb de lut modelat de nimeni altul decat Attila Kolozsi pe care l-am cunoscut prin intermediul articolelor tale). Pana atunci visam cu ochii deschisi si zambetul pe buze la clipele magice petrecute in gradina noastra de flori si legume, alaturi de pasari, animale si cei dragi, care vor gasi intotdeauna poarta deschisa.
Emma, te felicit din tot sufletul pentru ca ai incercat sa faci totul fara sa apelezi la banci! Neaparat vreau sa iau legatura cu tine. Poate imi scrii pe mail telefonul tau ca sa te sun 🙂
Fericiti cei ce se muta la tara….
Nemurirea s-a nascut la tara
Impartasim acelasi vis! In fiecare zi ma gandesc la clipa in care voi face pasul si voi ramane definitiv in micul Rai pe care deja mi l-am construit . Pana atunci imi las sufletul acolo, in casuta cu acoperis de stuf, pentru a-l regasi de cate ori revin!
buna Adela si multumesc pentru baia de frumos pe care o fac zilnic datorita fotografiilor si povestilor tale. Chiar daca nu precizai nationalitatea proprietarilor minunii demaisus nu cred ca ar fi crezut cineva ca sunt romani si ca locatia e la noi, am calatorit prin toata tara datorita profesiei dar asemenea case mici, de bun simt si pline de detalii fine si neostentative nu prea gasesti aici ( poate doar in secuime ceva casute de vacanta mici ca niste salasuri de pitici). Aici tot omul vrea casa mare masina mare orice mare de te apuca greata. Suntem inca in bezna istoriei din multe puncte de vedere si ma indoiesc ca vom iesi vreodata la lumina. Tocmai de aceea ce ne daruiesti tu e cu atat mai pretios, multumesc!
Daca ai bani(multi) totul e usor,dar poate fi foarte inselator si intr-o zi te poti trezi ca ti-ai facut gresit planurile – problema este launtrica.
Deci intrebarea este – te-ai muta la tara daca n-ai avea bani(multi) ?
Singurele lucruri pe care te poti baza sunt cerul si pamantul,trupul tau si credinta interioara.
Tot restul sunt potentiale iluzii in vremurile pe care le traim – banii poti sa nu-i mai ai intr-o clipa,masina poate sa rugineasca in curte ca nu mai ai ce pune in ea,electricele pot deveni simple mobile.
Si daca treci prima revolta psihologica,intelegi foarte usor,ca o iluminare,ca asa – simplu si natural – au trait oamenii in toata istoria lor,mai putin ultima suta de ani,cea in care au si reusit sa-si anihileze sufletul,planeta si poate chiar specia cu totul.
Din fericire lucrurile nu pot merge asa – universul este viu si homeostazia sa launtrica nu va intarzia sa declanseze vindecarea distorsiunilor si parazitismului egotic – aceasta va deveni drama si sansa omului contemporan.
Masura Omului este data de Duhul si mintea sa,astfel ca totul este launtric,restul se implineste firesc,si trairea si murirea in aceeasi masura – ori vi se pare ca suntem foarte importanti ? Ei bine nu,si totusi,paradox desavarsit,desi anonimi – infinit de importanti,fiecare fara deosebire,inlauntrul Universului Viu,crescuti si purtati de el spre orice ne-ar putea duce,si nu inapoia zidurilor de tot felul in care ne-am inchis – sufletesti,civilizationale,ideologice…dar mai ales cele ale neputintelor pe care ni le-am hranit singuri.
Ti se pare ca viata acestor polonezi este simpla,Adela,doar pt ca e simplificata de tumultul si excitatia orasului si pt ca e in mijlocul naturii ?
Mai intai,viata in orase este pur si simplu boala de la un capat la altul.
Apoi,simplificarea,desi buna si terapeutica,nu e sinonima cu simplitatea care e o stare launtrica,ce determina dinlauntru expresiile exterioare.
Daca vom avea curiozitatea si simtul interior cel bun cu noi,sa intram de exemplu(cand am facut-o ultima oara?)in oricare din casele traditionale de la Muzeul Satului(din Bucuresti ori Sibiu) si vom avea negresit nu perceptia,ci de-a dreptul revelatia simplitatii reale – este o experienta fiintiala,pt ca toate acelea sunt expresia unei stari fiintiale de simplitate – de la cele mai mici obiecte la spatiul pe care-l circumscriu ele.
Altfel,suntem si continuam sa fim oraseni mutati la tara.
Nu zic de o stare sociala ci de o (re)asezare sufleteasca.
Omul de la tara nu intra in panica si nu-si plange de mila.
Se descurca pentru ca stie sa convietuiasca cu natura si cu nevoia.
In batatura lui nimic nu-i in plus dar nici in minus.
p.s.[Apropos de acest fenomen(pt ca asta a devenit)am citit in Ziarul Financiar o statistica uluitoare care spunea ca in Romania acest proces al parasirii definitive a oraselor s-a triplat in ultimii ani ajungand in 2013 la o rata(sau un nr total?n-am inteles bine) de 100.000 !
Daca la asta adaugam ca tarisoara noastra are cel mai ecologic pamant din Europa si cele mai bune perspective de dezvoltare in acest sens(si o spun nemtii!),anume aici poate fi iesirea din labirintul intunecat al experientelor neoliberale si solutia salvatoare pt tara noastra,dar nu numai
(vedeti Gunter Pauli ‘Economia albastra’ si Calin Georgescu promotorul acestei viziuni la noi)
http://jurnalul.ro/special-jurnalul/economia-albastra-bate-economia-verde-555418.html
http://www.cotidianul.ro/dr-calin-georgescu-in-ultimii-25-de-ani-sufletul-romanesc-a-fost-trecut-prin-sabie-233320/ ]
p.s.2 [Sa-i (re)descoperim neaparat pe permacultori – Sepp Holzer,Geoff Lawton,Bill Molison,si perspectiva muncii grele de la tara ni se va schimba semnificativ,desi anglo-saxoni fiind si ei sunt cumva prea prinsi de ‘facut’ in locul ‘lasatului sa se faca’ – dar poate mai ales pe Fukuoka care compatimeste undeva pe taranii moderni,robi ai muncii pt ca robi ai nesatiului,evocandu-i in schimb pe cei de acum cateva secole care-si gaseau totdeauna timp sa contemple si sa inteleaga universul,ori sa se adune la sfarsit de saptamana si sa citeasca fiecare haikurile inspirate de viata simpla de zi cu zi.Totul rezida in suflet si atitudinea interioara.Restul este ‘realism’ prost inteles,in fapt lanturi de care nu mai suntem constienti pt ca ne definesc fiinta si viata.Chiar e mai bine sa bati tastatura si sa-ti distrugi vederea in monitorul calculatorului ori sa alergi nebun printr-un oras de nebuni,decat sa cosesti la 4 dimineata in aerul tare si umed,rar si apasat in ritmul respiratiei,cu luceafarul inca licarind deasupra capului ? …apoi sa bei o cana de lapte cald(ori rece de la pivnita) cu un coltuc de paine framantata de mainile tale si coapta in vatra familei,in loc de o cafea facuta in graba de o masina nenorocita cu un corn excretat de o alta masina mai nenorocita ca prima…? …ori sa tanjesti mereu dupa ceva si mereu nemultumit,in loc sa primesti darul si cresterea neconditionata ce ti se ofera ? Da …cu sudoare…dar si Implinire..cu sudoare ..si Viata…si Frumusete… ]
‘Eu cred ca vesnicia s-a nascut la sat.
Aici orice gand e mai incet,
si inima-ti zvacneste mai rar,
ca si cum nu ti-ar bate in piept,
ci adanc in pamant undeva.
Aici se vindeca setea de mantuire..’
(Lucian Blaga – Sufletul satului)
Este foarte buna ideea si articolul! Viata la tara poate aduce satisfactie si multumire deplina, nu trebuie sa ai multi bani pentru a-ti indeplini visul de a avea o casa la tara, uneori poate fi mai ieftina o casa la tara decat garsoniera sau apartamentul in care locuim… trebuie doar cautare si perseverenta si visul se va implini!
Succes si sanatate!
In decembrie facem deja 6 ani de cand ne-am mutat la tara. Nici macar o clipa nu am regretat. Este mai mult de munca, dar nimic nu se compara cu clipele cand iti ingrijesti gradina si animalultele sau, la sfarsit de saptamana, cand bei cafeaua pe terasa.
Da, cu siguranta ca m-as muta la tara. Daca as avea bani as ridica o casa pe terenul pe care deja il am, as amenaja curtea asa incat sa ma simt acasa, nu la tara, si as incerca sa traiesc cat mai bine acolo.
D-le Radu, daca aveti teren si locuiti acum intr-un apartament puteti incerca sa faceti pasul acesta. Personal am ajutat pe cativa oameni sa se mute de la apartament la tara in acest mod.
D-na Adela Parvau, se pot scrie si povesti romanesti cu acest subiect, nu e nevoie sa mergem in Polonia 🙂
Sunt sigura ca ma veti ajuta la acest capitol domnule Muntean! Prezentarile din Polonia le-am facut intentionat ca sa scot la lumina oameni ca dvs. 🙂
Daca doriti, am putea face in vara asta o vizita la o familie care s-a mutat de la bloc la tara. Probabil in iunie, dar va anunt din timp.
„Eu cred ca vesnicia s-a nascut la sat!” – Imi place zicerea aceasta!
Da, m-as muta la tara.
Cand privesc acei cai si cainele familiei… uau! Ii ador! Iubesc caii mai ales !
Dar stiti ceva? Banii si confortul sunt ca niste droguri, creeaza dependenta, iti e frica sa te desparti de ele, iti e frica de lipsuri si de greutati. Cred ca asta e in firea oricarei fiinte vii, isi cauta in primul rand confortul fizic. Daca nu a dat de el, nu stie si nici nu doreste, poate doar isi imagineaza; dar daca a dat de el, cu greu il abandoneaza.
Iti trebuie o foarte mare hotarare sa te rupi de un anumit tip de confort.
Insa daca as avea suficienti bani incat sa nu-mi fie teama pentru varsta pensionarii, pentru cazul de boala si pentru amenajarea unui spatiu de locuit cat de cat civilizat, m-as muta cu siguranta la tara pentru ca nimic nu ma tine la oras in afara de sursa de venit. Stiu ca e si greu la tara, dar nimic valoros nu vine fara sacrificii.
Adela,mereu intru sa citesc si sa vad cu ce frumuseti ne mai incanti,dar nu am scris niciodata nimic si parca as avea acum dispozitia necesara ….Am avut si eu curaj sa ma mut la „tara”doar ca eu stau intr-un oras cu 80 % case ,restul de 20%blocuri…Deci stau intr-un oras cu case…doamne bine am facut!!!Nu m-as muta inapoi la bloc nici feliata!!Ce daca am de lucru incat uneori intru deselata-n casa?Pentru mine e deseori terapie!!Am simtit pe pielea mea cat de tare ustura o picatura de transpiratie care-ti intra in ochi,sapatul este egal cu rupere de oase, sale, spate, gat, maini. Febra musculara e noua mea prietena si cu toate astea nu ma plang,mor de fericire ca mi-am implinit visul de a sta la curte ,frumos,curat si sunt tare mandra de ce am realizat,chiar daca toti banutii mei sunt cheltuiti fara nici un regret pe casa si gradina.A…si mi-am descoperit noi talente,chestii de bricolaj,decorez in fel si chip,vara as sta toata ziua numai afara sa fac una alta,seara cand vine parca nu as mai intra in casa .
Simona, ma bucur ca mi-ai scris. Sunt tare curioasa sa aflu ce bricolezi 🙂
Buna Adela draga….doamneee….atatea fac prin curte…in plus mi-am amenajat si o gradinuta de legume in miniatura pot zice,pentru consumul propriu…vai ce-mi place…Nu am timp destul, ca vara-i scurta iar eu am si servici.Si, mi-am mai descoperit o pasiune de cand stau la casa:transformarea obiectelor de mobilier din casa, vopsit mobila, lipit oglinzi peste mobila…apoi, n-am crezut vreodata ca o sa-mi placa stilul shabby chic si uite, sunt fascinata…Umblu-n draci prin SH-uri si transform obiectele de mobilier vechi in unele noi…Mi-am facut singura tablia de la patul din dormitor!!! Nu stiu daca ma crezi, dar am un sentiment ca nu apuc sa fac tot ce imi doresc in aceasta viata, desi am doar 42 de ani, dar…nah…dupa cum am mai spus, nu imi ajunge timpul dupa ce ies de la servici. Iti trimit un link mai jos cu ceva poze de la mine din ograda, unde totul este facut de manuta mea, am tot felul de scule si unelte, recent mi-am cumparat si o bormasina si un flex…hi hi hi
https://www.facebook.com/simona.sim.5682/media_set?set=a.481382451955445.1073741829.100002510842592&type=3
https://www.facebook.com/simona.sim.5682/videos/vb.100002510842592/1181510878609262/?type=2&theater
Mi-am tapitat singura tablia patului!!!
gradina de legume, mica…dar hranesc 2 familii din ea!!
https://www.facebook.com/simona.sim.5682/media_set?set=a.622074657886223.1073741835.100002510842592&type=3
Bravo Simona, ştii ce înseamnă 30 AMR ? În iunie am zburat !
La casa ma gandesc!!?? Zbori Bella…zbori cat mai repede….La casa merg doar oamenii carora le place munca….ca si daca ai ajutor, tot mai faci singur cate ceva pe-acolo….
Ma poate ajuta cineva cu o info? De unde sunt achizitionate perdelele de langa catel? sunt superbe.
Multumesc frumos
Iarasi m-a pocnit un chef sa scriu…e iarna si am timp destul acum…
Eu nu pot spune ca am avut bani cand m-am mutat la casa, acum opt ani.Am un servici bun si sunt platita destul de bine, dar nu am alt venit, ma descurc doar din salar.
Am stat toata viata la bloc, tip vagon, in doua camere…eram disperata sa ma mut de acolo, aveam neaparat nevoie de inca o camera deoarece fata imi era la scoala si isi dorea camera ei! Am purces la drum, am cauta apartamente cu trei camere in orasul Deva de m-am capiat, si nu intelegeam de ce costa atat de mult o camera in plus!! Nu m-am gandit niciodata sa merg la casa, imi inchipuiam cat sunt de scumpe si nici nu ma gandeam ca as avea eu norocul asta….dar, uite ca s-a intamplat. Ajung in Simeria, la 7 km. de Deva, nu stiu de unde veneam si vad un anunt pe geamul unei case!! Sun, vad, verific, negociez si….bat palma fara sa clipesc!! In momentul cand am iesit din curtea casei, am stat pe teava de gaz afara si radeam de una singura de ce am putut sa fac! Adica, asta inseamna ca o sa ma mut in alt oras, o sa fac naveta la servici, respectiv fata la scoala, fara prieteni, lume noua, magazine noi…casa arata asa cum a fost ea construita in anii „70, era ingrozitor de prafuita iar curtea numai maracini! Doamne…am zis…asta este casa visurilor mele…eu, care habar nu aveam ce inseamna plantarea unei flori. O luna de zile am stat dumunica de duminica pe gard sa ne uitam in curte, deoarece proprietarul avea termen o luna sa-si stranga hardubetele…Ni se parea asa frumoasa, plina de maracini si vita de vie crescuta aiurea de ani de zile, cu tencuiala cazuta pe alocuri si trotuarul spart, cu ochiuri de geam lipsa iar bucataria de vara fara tavan, de-ti curgea catranul in cap. Si a venit si ziua santierului. Pentru inceput, interioarele sa avem unde sta. Fata mea a ochit bucataria de vara, unde am fost obligata sa-i fac in loc o garsoniera si bine am facut!! An de an, dupa cum au fost banutii, am facut cate ceva, dar ce vreau sa iasa in evidenta este faptul ca incepi sa iti descoperi fel de fel de abilitati, talente pe care nu credeai ca le detii. Eu, ca femeie am facut si munca de barbat…Ce n-am stiut, am cautat pe net, nu m-am milogit de nimeni si nici bani de aruncat pe manopere nu prea aveam…deci, omeneste posibil am facut cam tot ce se poate la 60 kg. ale mele si 1.68…Acum, dupa 8 ani, pot spune ca sunt gata cu toate, casa reparata si amenajata complet, acoperis nou, gard nou, dale-n curte, gradina amenajata….De acum , numai sa le intretin!! Nu as pleca de aici nici moarta, oricum n-as lua pe casa cat am investit…Am catei, am pisici, fac agricultura pentru consumul propriu, am avut si 5 gaini dar aici m-am lasat pagubasa ca nu-mi mai ramanea timp si pentru curatenia acestora…Vara mi-e curtea plina la sfarsit de saptamana, la gratare, la un remmy sau pur si simplu la taclale pe terasa ori sub un copac, la umbra…Bricolez in fel si chip, vopsesc, smirgheluiesc, tund iarba, plantez si inmultesc flori…doamneee…dar ce nu fac…Fata imi zice „Iron mama”…nu vreau sa para ca ma laud, dar eu sunt stapana acolo, calc pamantul meu si iarba mea, fac ce vreau la mine-n curte, plaja( daca mai apuc), dus vara la „butoi” afara, umblu si-n „izmene” daca vreau ca nu ma vede nimeni si ce e mai frapant, mananc legumele si fructele mele si vara si iarna, minunandu-ma cum de am reusit eu, singura, un orasean get beget si cate am putut sa invat despre traiul la curte, putin rustic, combinat cu modern pot zice….e frumos la curte iar daca te mai si pricepi, obtii o gospodarie pe cinste!!!….(revin…o sa mai scriu!)