La Domeniul Manasia, lângă Urziceni, e locul pentru evenimente memorabile

Am fost aici într-o zi însorită de toamnă și nu m-aș fi așteptat ca după drumul către Urziceni, cu multe căsuțe mici și zone de câmpie tipice Bărăganului, să dau peste o frumusețe de clădire înconjurată de arbori falnici, o grădină bogată și oameni extrem de amabili și prietenoși. A fost chiar straniu contrastul căci, după Urziceni, în satul Manasia, mașina a rulat încet de tot în urma și în ritmul văcuțelor ce mergeau la păscut. După imaginea asta rurală, atât de familiară nouă românilor, am intrat pe porțile de fier forjat, frumos lucrate în spatele cărora se află clădirea Conacului Hagianoff, ce figurează în lista monumentelor istorice. Acum proprietății i se spune Domeniul Manasia. După ce ai intrat pe poartă ești atât de captat de priveliște încât uiți de tot și de toate. Da, intri într-o altă lume, una ce a renăscut grație Ariadnei Avram, actuala proprietară.

E superb locul! Și nu mă refer doar la clădire, la grădină, ci și la oamenii care lucrează aici și despre care ai impresia că sunt o mare familie. Mi-am dat seama de asta după ce am discutat cu mai mulți dintre ei de la Chef-ul Alexandru Iacob la valeți, de la ospătari la barmanul simpatic și creativ, de la șeful echipei de constructori la unul dintre paznici. Am realizat că frumosul îi face pe oameni să se comporte altfel. Le oferă bucurie, motivație să ai aibă grijă nu doar de lucruri, ci să fie mai atenți la cei din jur, să descopere partea bună și luminoasă din ceilalți. Nu, nu cred că era doar curtoazie sau ospitalitate business pentru că-ți mărturisesc să am tras cu ochiul și cu urechile când nu erau ei pe fază. Da, avem nevoie de astfel de locuri, de oaze care să-ți hrănească sufletul. Și nu spun vorbe mari pentru că interiorul clădirii de la Domeniul Manasia îți oferă ocazia să evadezi într-o altă lume, unde ești privit de portretele pictate de maeștri consacrați sau pe care o descoperi tu în tușele peisajelor semnate de ei. Aici este găzduită o parte din colecția de artă a doamnei Ariadna Avram, nepoata scenografului și pictorului baron George Lowendal. Știi cum se zice – sângele apă nu se face și zău că se simte asta la tot pasul.

Ceea ce mi-a plăcut tare mult este, dincolo de spațiile frumos decorate, atmosfera pe care o simți! Deși e o clădire mare, cu spații luminoase și ample, ai impresia că ești în casa cuiva. Am aflat însă că doamna Avram s-a cunoscut cu actual ei soț Dorin Dănilă, artist plastic, odată cu începerea lucrărilor de restaurare a conacului. Deci e și o poveste de dragoste la mijloc și crede-mă că tandrețea asta reverberează de peste tot. Și mi se pare cu atât mai frumos acest amănunt cu cât aici se organizează nunți și evenimente festive de familie, inclusiv petreceri pentru copii. Da, conacul a fost și gazda festivalului SoNoRo, dar aici vin și firme, companii care vor să beneficieze de un cadru ieșit din tipare pentru prezentări sau evenimente de afaceri. Domeniul Manasia este la o distanță de circa o oră de mers cu mașina față de București, pe drumul vechi către mare, așa că e la îndemână pentru cei care vor să evadeze într-un altfel de loc.

Merită să afli câteva datele legate de istoria acestui domeniu. Documentele atestă către între 1775 – 1839 proprietari ai fost cei din familia domnitorului Alexandru Voda Ipsilanti, respectiv ai moșiei Uluiți-Manasia, până când aceasta este vândută Principelui Efrem Obrenovici. În 1839 Principele sârb Efrem Obrenovici a cumpărat moșia de la domnitorul Munteniei și Moldovei, Alexandru Vodă Ipsilanti. A locuit aici până la jumătatea secolului al XIX-lea împreună cu familia. În 1842 Principele Efrem Obrenovici a construit biserica “Înălțarea Domnului”, declarată astăzi monument istoric. În 1851 fiul lui Efrem Obrenovici, Milos se căsătorește cu Maria, fiica lui Costin Catargiu din Iași. Maria Obrenovici va deveni amanta domnitorului Alexandru Ioan Cuza și mama a doi copii împreună cu acesta, Alexandru (Sasa) și Dimitrie, care au fost adoptați de Doamna Elena Cuza. În 1854 Milan Obrenovici, fiul Mariei și al lui Milos Obrenovici se naște la Manasia la 10 august. În 1856 Principele Efrem Obrenovici  moare și este înmormântat în naosul bisericii, în partea dreaptă. În 1868 este asasinată la 29 mai Anca Obrenovici, fiica Principelui Efrem Obrenovici, proprietarul moșiei Manasia. Între 1868-1869 cultura bumbacului este introdusă pentru prima dată la noi în țară pe moșia Manasia de lângă Urziceni. În 1879 domeniul Manasia intră în posesia ministrului bulgar de externe Ion Hagianoff, căruia i-a fost vândută de către moștenitori. Hagianoff a locuit aici împreună cu soția lui, frantuzoaica Claire Hagianoff și cu fiul lor, Nicolae. Între 1899 – 1900 conacul a fost construit după planurile unui architect elvețian numit Hasman, în stil eclectic cu elemente de Art Nouveau. În aceeași perioadă este construită și crama.

Conacul Hagianoff a fost construit așa cum îl vezi acum la final de secol XIX și după al Doilea Război Mondial a fost nationalizat de comuniști. Când intri în salonul de la parter, prima încăpere a conacului, te frapează înscrisurile agresive făcute cu vopsea roșie în perioada comunistă, dar Ariadna Avram și-a dorit ca istoria clădirii să fie păstrată, iar când de sub straturile de vopsea au apărut lozincile a decis ca ele să rămână la vedere. Când dai de ele ai o strângere de inimă așa, dar eu una m-am bucurat că acest conac a scăpat de la a fi transformat în grajd sau demolat, așa cum procedau comuniștii cu alte clădiri ce au aparținut celor cu „origine nesănătoasă”. A fost o bucată de vreme centru IAS, iar ulterior a găzduit o grădiniță. A avut ca să spun așa o soartă fericită comparativ cu alte clădiri similare. Cu toate acestea lucrările de restaurare și renovare ale proprietății (clădire și grădină) au durat aproape cinci ani de zile și încă se mai lucrează la partea de spațiu verde.

La Domeniul Mansia, pe lângă parc și clădirea principală există și o cramă. Accesul la ea se face de la subsolul conacului, dar pentru depozitarea butoaielor există anexe speciale. Nu se produce încă vin aici, dar crama e frumos amenajată și aici se organizează degustări. Într-o sală a cramei ai impresia că ești într-o companie selectă pentru că sunt expuse tablouri cu portretele membrilor familiilor care au fost proprietare ale conacului. La parter, încăperile sunt decorate în stil eclectic, cu mobilă achiziționată din magazinele de antichități, iar tavanele sunt reconstituite conform celor originale. Deși ai crede că sunt placate cu lambriuri elaborate din lemn, află că sunt reconstituite din ipsos și pictate cu migală. Mi-a plăcut că pe măsură ce urci la nivelurile superioare ambientele devin tot mai contemporane. Astfel, la etaj, pe lângă Salonul Oriental, unde se retrăgeau doamnele și care a fost decorat cât mai aproape de stilul original, celelalte săli au un mobilier și obiecte combinate – vechi și nou, clasic și contemporan. De la balconul de aici se vede turla bisericii Înălțarea Domnului și să știi că în raport cu ea a fost conceput și axul clădirii conacului. Când ajungi la mansardă (denumită La Sale de Theatre) dai peste un spațiu fascinant ca arhitectură, cu structura din lemn a acoperișului la vedere, dar cu un mobilier și dotări actuale dedicate evenimentelor, fie culturale, fie de business.

Eu m-am plimbat la Domeniul Manasia și prin ungherele parcului și am ajuns să descopăr alei laterale și locuri înfrumusețate cu sculpturi contemporane, foișorul, dar și căsuțe de păsări în copaci și iazul de pești, încă în curs de amenajare. Mi-a plăcut să pășesc desculță pe gazon și de unde am salutat orchestra poziționată strategic pe peluza verde, la loc ferit de soare sub arbori și a cărei muzică vibra către terasa cu mese la intensitate plăcută. În lateralul terasei am descoperit și căsuța barmanului, dar și jardinierele cu plante aromatice ale Chef-ului. Deși te aștepți să dai și peste locuri de cazare am aflat că nu sunt. Conacul nu e deschis publicului larg, ci doar pentru evenimente organizate. Am aflat că aici s-au ținut nunți frumoase, unde lumea a venit ca la petrecere lejeră și nu pentru a se înfrupta cu mâncare, au avut loc seri culturale, evenimente de caritate, întâlniri de afaceri. Dar tot aici, în grădină, copiii pot admira păuni, veverițe și ponei și mă refer la copii care participă la atelierele de olărit, de dans sau vizionări de spectacole de teatru de păpuși. Ce mai? E deschis pentru boieri, așa îmi vine să spun, căci așa și este. Mă bucur că am avut ocazia să văd Domeniul Manasia și să mă încarc de frumos într-o zi superbă de toamnă alături de prietenele mele dragi Oana și Ruxandra. Dacă îți dorești să iei legătura cu cei de la Domeniul Manasia vezi aici pagina de Facebook și aici blogul domeniulmanasia.blogspot.ro. Sper să ai și tu ocazia să petreceri aici momente frumoase!