Mi-a plăcut tare mult atmosfera de la interiorul acestei căsuțe, modul cum sunt combinate materialele și cum este organizat totul. Este un exemplu de refugiu în natură ideal pentru o familie, căci n-ai avea nevoie de o casă mai mare pentru vacanțe. În cei 63 de metri pătrați, organizați pe două niveluri sunt practic toate funcțiunile prezente, iar cele trei dormitoare pot găzdui fără probleme șase persoane, pe lângă alte două care pot fi cazate pe ingenioasa canapea din living. Dar merită să-ți spun mai multe și să te fac să observi câteva soluții aplicate aici. Înainte de asta hai să vezi cum arată peisajul de pe terasa căsuței.
Proprietara cabanei este o împătimită de plimbări în natură. Îi place să exploreze zona montană și cu câinele după ea face excursii lungi. Acesta a fost motivul pentru care și-a dorit un refugiu la înălțime, mai exact la 1100 metri deasupra nivelului mării, unde să se poată relaxa, căci lucrează în domeniul IT, unul solicitant. Da, este o casă din lemn ridicată în regiunea centrală a munților Mannsbergi din Norvegia, un loc înțesat de galerii naturale săpate de vânt, gheață și ploaie în munte. Ca să-și ridice casa într-un loc izolat ca acesta, Vibeke a apelat la o firmă specializată, respectiv Familiehytta, pentru că altfel ar fi fost greu să construiască cu meșteri. Și-a dori ca la interiorul casei culorile nordice, luminoase, alb, gri, lemn natur deschis să se regăsească, iar pe ferestre să poată admira peisajul de care este îndrăgostită. Ea spune despre casa ei că are un stil polar și a denumit-o Turbo, un loc unde își încarcă bateriile și de unde postează mereu și pe blogul ei (merită să intri ca să vezi peisajul și cabana pe timp de iarnă). Simpatică denumire.
Interiorul și l-a dorit mai actual și a găsit formula ideală pentru a obține așa ceva, chiar dacă lambriurile interioare au rămas din lemn natur. A ales varianta vopsirii în alb a tâmplăriei în loc să vopsească totul la interior. Așa griurile decorațiunilor textile, de la tapițeria canapelei la covoare, nu devin prea reci, ci evocă nuanța stâncilor. Dar n-a uitat să condimenteze totul cu accesorii colorate, perne fantezie și tablouri făcute de prietena sa, o artistă care creează lucrări din Nabbi beads. Canapeaua, deși pare achiziționată de-a gata, a făcut-o cu ajutorul unor meșteri. Pe structura simplă de lemn sunt așezate două saltele îmbrăcate în huse și perne mari pe post de spătar. De fapt și de drept sunt două paturi single așezate în L pentru a compune un loc de ședere comod pe timp de zi, dar care pe timp de noapte devin două locuri confortabile de dormit.
Altă idee care mi-a plăcut a fost cea din hol, unde un mobilier simplu, dar practic și care arată bine, oferă suficient loc pentru pantofi și haine. Un spațiu îngust, dar bine exploatat. Bucătăria este și ea mică, dar bine organizată, cumpărată de la IKEA , iar soba mică de fontă de la Jotun completează atmosfera, dar asigură și căldură pe timp de iarnă, la fel ca și șemineul cu focar închis și îmbrăcat cu piatră nefinisată dintr-o carieră aflată în apropiere. Locul de sufragerie este luminos, cu piese de mobilier vechi recondiționate și alte nou cumpărate, dar reușit potrivite. Și da, baia mi-a plăcut la nebunie, mai ales combinația de piatră și gresie din jurul cabinei de duș și brâurile de mozaic alb care îmbracă muchiile și delimitează zona de oglindă. Soluții simple, dar elegante și practice, suprafețe mari în nuanță de lemn pe care se profilează frumos piese de mobilier albe și decorațiuni gri. Tare plăcut totul. Sper să te inspire și pe tine!
Casa este frumoasa, nimic de zis. Dar, eu personal, n-as putea sa locuiesc acolo in creierii muntilor. Peisajul este de vis dar de la refugiu in natura pana la izolare totala este totusi, pentru mine, o cale prea lunga.
…foarte adevarat ceea ce spuneti…la noi, ne-ar manca lupii, asa-zis, adica hotii, etc., prea izolat, chiar si intr-o tara civilizata…sau poate nu se vad celelalte proprietati (vecini) in poze…n-avem de unde sa stim, nu?…in rest, foarte frumoasa, simpla, naturala, amenajare curata, IKEA, etc..
…asa ar trebui sa arate si casele de la tara de la noi, nu casele hidoase, cu aer de vila de oras, de un prost gust desavarsit, pe care se chinuie unii oameni din zonele rurale sa si le construiasca…asa sunt si foarte multe pensiuni din zonele rurale din tara, si nu numai…nu stiu de ce cred acei
proprietari de pensiuni la care fac referire, ca mie, orasean, mi-ar placea sa stau la o pensiune amenajata si decorata (oarecum) ca la oras, adica, varianta mai putin inspirata, ca sa nu spun urata…
…aceasta este parerea mea,
…multumim pentru postarile inspirate si foarte necesare,…
…cu stima,…
Superbaie, dar de unde apa?
Nu vad nici macar un rezervor pentru colectarea apei de ploaie.
Intr-o discutie in contradictoriu privitoare la libertate[la tara] versus dependenta[la oras] unul din rezidentii in mijlocul naturii i-a zis[prieteneste],ca argument decisiv si diplomatic,amicului marcat de vesnica nostalgie,intinsa de-a lungul intregului an,pt bucatica[uneori de doar 2 sapt]de evadare si vacanta : ”Bai prostule,la mine in fiecare zi e sambata !” .
Unde vreau sa ajung ?
Spre deosebire de celalalt Radu,eu nu numai ca pot sta in izolare,fie in creierul muntilor ori aiurea,dar nu sunt pe deplin fericit eu insumi decat in mijlocul naturii si departe de oameni[chestiunea singuratatii este o discutie separata care nu vizeaza prezenta argumentatie].
Cred ca o situatie ideala este cea in care simbolic dar foarte concret,”fiecare zi e sambata”.Nu duminica,in care traditional nu facem nimic intru chivernisire materiala,dar nici o alta,in care nu mai suntem deplin noi insine,persoana si ipostas fiintial,ci muncim pt altul,altul dispune de timpul nostru si de viata noastra,simplu angrenaj functional si impersonal intr-un sistem egotic si androfag.Ar trebui deci ca un loc in care ne petrecem viata de zi cu zi sa imbine ritmurile noastre interioare cu cele ale naturii insasi din care facem nemijlocit si inseparabil parte,buna organizare a lucrului material cu desavarsita libertate de alegere si decizie cu privire la viata noastra.
In aceasta viziune,cabana din articol are mari lacune,unele insurmontabile,care o fac complet nepractica si nefunctionala,afara de o situatie de pura vacanta,in totalitate nerealista,chiar daca proprietara poate sa-si castige banii lucrand pe internet.E un caz in esenta temporar si nesustenabil; cu deosebire in aceste vremuri in care orice element al realitatii este si devine pe zi ce trece tot mai relativ si volatil,pana la extrem.E alegerea fiecaruia daca sa vada realitatea asa cum e ori numai cum ar vrea sa fie,macar si numai pentru protectia sa si a celor dragi.
…nici ca m-as fi putut exprima mai bine…
Buna ziua, din nou…postasem mai devreme un comentariu, aparuse, acum a disparut…puteti sa-mi spuneti oare care este motivul ?…comentariul a fost de bun simt…Cu deosebita stima,
Brigita, eu nu l-am vazut, iar de sters nu l-am sters 🙂
…a aparut, este al doilea…cu scuzele de rigoare, va multumesc pentru raspuns…cu stima,
E superb,costisitor pentru noi,dar e minunat sa traiesti in natura sau pur si simplu undeva la tara sa descoperi minunatiile naturii,micile plimbari in natura mie imi fac foarte bine ma simt fericita si cu sufletul mai aproape de divinitate,padurea,paraiasul,dealul si peisajul e o bucurie in imprejurimile dragului meu Sibiu
Am o casuta , pe care o numesc de vacanta permanenta, caci sunt pensionara, este situata intr-o zona superba de dealuri, aproape de munte dar nu atat de aproape ca sa am clima de la munte. Este izolata dar totusi am vecini si ma simt protejata si nu claustrata. Casuta de mai sus este frumoasa dar , dupa propria mea experienta, prea in mijlocul naturii. Dar, fiecare traieste dupa propriile reguli si nu ma simt confortabil in pozitia de critic , asa ca, viata lunga si frumoasa proprietarilor.
Primul lucru pe care il invata copiii finlandezi (acasa dar si la scoala) este sa iubeasca natura, sa o respecte si sa se bucure de tot ce inseamna ea. Pentru nordici este cel mai firesc lucru sa se integreze in natura, este un stil de viata de multe generatii. Procentul romanilor iubitori de natura este mic, de aici si diferentele majore.
Subscriu la cele spuse de Irina. Pe langa respectul fata de natura, scandinavii au un pronuntat spirit civic. Personal, posed aproape o jumatate de hectar in dealurile argesene, cu livada de meri batrani, flora spontana, izvor captat, si parau adiacent proprietatii. Este un loc ‘terapeutic’, unde pluteste binele in aer. Din pacate, e de vanzare!..
Pai daca e de vanzare lasa-ti si un numar de telefon Cora. Mai bine se bucura altcineva de el daca nu n-ai cum 🙂 Sa nu-ti para rau.
…buna Cora, are dreptate dna Adela…daca ai postat anunt undeva pe un site de specialitate, poate ne poti indruma pe care…sau poate ai niste foto…cat mai multe informatii ne vor ajuta, si pe noi dar si pe tine…asteptam vesti de la tine, daca doresti…ramane la latitudinea ta cum doresti sa se tina legatura…numai bine,
Buna Adela. Daca intereseaza, pot trimite poze pe mail-ul tau ( nu-l stiu ). Ai putea realiza un articol pt blogul tau, numai ca pe terenul respectiv, nu exista nicio constructie. Sau, cum consideri. Oricum, multumesc foarte mult! O zi cat mai placuta!
Pentru contactare teren: asevalconsult@yahoo.com