Am mulți prieteni care visează la locuințe ori spații de birouri în hale vechi, unde s-ar putea amenaja locuri de tip loft sau ambiente atipice în stil industrial, cu ferestre ample și elementele arhitecturale vechi. Ei bine, multe astfel de clădiri din păcate au fost demolate la noi, însă Halele Carol au rămas pe poziție. Arhitecții de la Asociația Zeppelin au văzut o oportunitate de a atrage atenția asupra unor astfel de construcții cu valoare istorică și a au conceput un plan cu bătaie lungă pentru Halele Carol. Arhitecții români își propun ca acestea să devină unul din cele mai frumoase, interactive și atractive locuri culturale din București și eu cred că vor reuși. Hai să-ți spun de ce.
Premisa de la care au plecat arhitecții a fost ca tot ce există în picioare pe terenul Halelor Carol să rămână ca atare, să fie conservat și nu modificat. Dar pentru a aduce un plus de culoare și contemporaneitate s-au gândit ca intervențiile făcute de-a lungul timpului, adică și în perioada comunistă, cum ar fi tot soiul de suprafețe și platforme din beton, ori garduri zidite, să fie completate, dacă nu mascate, îmbunătăție cu obiecte arhitecturale. Da, clădirile rămân intacte, dar obiectele noi aduse vin să confere funcționalitate, locuri de socializare și repere interactive pentru bucureșteni, care merită să vină aici să se bucure de grădina Halelor sau de spațiile deschise pentru evenimente artistice. Așa că împreună cu centrul de artă USF Bergen din Norvegia au pus la cale o expoziție de design urban, Design Postindustrie, în care arhitecți români și norvegieni au lucrat împreună pentru a crea preponderent din lemn și metal cinci obiecte mari, cu scopul de-a face mai atrăgător acest loc.
De ce au ales lemnul? Pentru că este un material tradițional atât pentru români, cât și pentru norvegieni. L-au prelucrat cu ajutorul tehnologiilor actuale pentru realizarea celor cinci obiecte, care acum aduc culoare, oferă locuri de socialiazare sau distracție în grădina Halelor Carol. Mai mult, aceste obiecte parte din expoziția Design Postindustrie, vor rămâne aici timp de cinci luni de zile, timp în care te vei putea bucura de ele, dar și cei care vor veni cu copiii la ateliere de arhitectură din perioada 6-7 iunie 2015 ori la concertele și evenimentele artistice ce se vor derula de-a lungul anului 2015. Și ca să n-o mai lungesc, în spiritul ideii de-a păstra ce este frumos și de a veni cu accente de design contemporan, îți prezint mai jos cele cinci obiecte, pe care te invit să le vezi, căci locul e deschis publicului. Vezi AICI pe e-zeppelin.ro și programul, dar și alte informații despre acest proiect dedicat Halelor Carol. De asemenea,vezi și pagina de Facebook Halele Carol ca să fii la curent cu evenimentele de aici. Sper să te inspire și pe tine!
Sponsorii trebuie menționați: Rigips, Vimar, Rockwool, Ytong
Acest proiect este finanțat printr-un grant oferit de Norvegia, Islanda, Liechtenstein și Guvernul României
Parteneri: Ambasada Regală a Norvegiei în România, Hesper SA, Ordinul Arhitecților din România
Ce faci când ai un zid aiurea de beton pe lângă o alee? Cum faci să nu dărâmi zidul, dar să creezi acces către partea de sus a zidului apărut fără să îngustezi alee există pe lângă el? Ei bine, iată că așa a fost concepută Rampa. Da, Rampa ca obiect arhitectural vine să lege zonele de la exteriorul Halelor Carol. Este creată Constantin Goagea și Meta van Drunen, în colaborare cu Justin Baroncea și Ștefan Păvăluță, dintr-o structură metalică îmbrăcată cu lemn de pin. Fiind lungă și îngustă, 14 metri lungime și 60 cm lățime este ancorată de zidul din beton, dar pare să plutească pe lângă acesta. Arhitecții au creat Rampa cu scopul de-a oferi o legătură a spațiului cu grădina Parcului Carol care se vede după zidul ce împrejmuiește Halele Carol, dar și să ofere acces către alte două clădiri istorice de aici neamenajate încă – Halla compresoarelor și Hala mare. Realizându-se accesul, deschidere entru public a celor două hale e doar o chestiune de timp. Din punct de vedere vizual și estetic, arhitecții au ales să creeze această rampa din elemente ritmate, ordonate în relație cu zăbrelele de pa fațada clădirii mari.
Ce faci când ai un gard zidit care arată masiv și inestetic? Ei bine, poți distrage atenția de la el printr-o instalație colorată de design. Cum adică? Adică faci în fața lui altceva mult mai interesant care atrage privirile. Asta au făcut cu Prisme, cum se numește șirul de piese gândit de Constantin Goagea, Meta van Drunen în colaborare cu Justin Baroncea și Ștefan Păvăluță. Și nu doar că sunt plăcute ochiului, dar merită să știi că cele 24 de nuanțe care plachează prismele din metal sunt inspirate culorile primăvăratice derivate din florile și frunzele copacilor înfloriți din Parcul Carol (adică cei de peste gard). Frumos, nu? Și n-am terminat, pentru că aceste prisme se pot roti, fiecare în parte având trei laturi diferit colorate. Prismele devin astfel o camuflare estetică a gardului, oferă și semnalizare pentru că te atrag să mergi înspre ele și de acolo ai să descoperi alte locuri, dar sunt și interactive pentru că te joci cu ele, poate chiar îți faci un selfie avînd pe fundal nuanțele preferate pe care le alegi tu rotind prismele.
Dacă ai un spațiu exterior, o curte cum ar veni, lungă și îngustă cum poți crea mai multe locuri de ședere? Iată că Tusenben (miriapod, vierme în norvegiană), piesa din lemn cu alură sculpturală poate fi răspunsul. Este creată de norvegianul Erland Blakstad care s-a gândit să ofere nu doar loc de odihnă, ci și unul de socializare și relaxare în grădina umbroasă desfășurată de-a ungul Halelor. De aici poți admira fațada veche, te poți bucura de aer curat, de verdeața parcului idn proximitate, dar îți poți face și priteni pentru că odată ce te-ai așezat pe bancă n-ai cum să nu interacționezi cu ceilalți. M-am jucat și eu și zău că mi-a plăcut să-mi sprijin spatele de altcineva. Arhitectul norvegian spune că i s-a cerut să creeze o piesă de design mobilă și așa i-a venit ideea unui vierme uriaș care s-ar deplansa prin grădina halelor. S-a lăsat inspirat de atmosfera industrială a locului și a creat această bancă din mai multe arce cu raze diferite și din 2200 de piese unicat din lemn combinate pentru a oferi diferite moduri de ședere. Ingenios!
Am râs când arhitecții norvegieni Finn Eirik Modahl și Arne Revheim s-au urcat pe Jump!, adică trambulina uriașă. Da’, să-l vezi pe Eirik cu alură și chip de viking topăind pe ramă a fost ceva delicios de amuzant. Cei doi arhitecți ne-au spus că s-au gândt la Nadia Comăneci când au conceput-o. Trambulina aceasta este însă una supradimensionată, unde mai multe persoane pot topăi deodată. Scopul ei? De socializare și distracție. E nevoie d emai multe persoane pentru a contrabalansa trambulina. Pe de altă parte, sărind în sus descoperi și simți altfel spațiul exterior de la Halele Carol. Jump! E numai bună pentru părinți și copii sau pentru disctracție în grupul de prieteni.
Arhitecta norvegiană Marit Haugen s-a gândit la simbolistica unei porți, ca la o legătură între exterior și interior, dar și la misterul pe care deschiderea unei uși o are, căci nu știi niciodată ce te așteaptă dincolo de ea. Da, așa a creat Poarta, o structură frumoasă, ccare nu alterează spațiul amplu al interiorului uneia dintre hale, deschis pentru evenimente culturale, ci-l colorează și-l îmbogățeste vizual și metaforic.
Like
