Casa familiei Ilioaica din emisiunea Visuri la cheie de la ProTV, sezonul II

Greu îți poți imagina cum s-ar schimba viața ta dacă nu n-ai mai putea să vezi și ar fi și mai greu să-ți închipui ce-ai simți și cum ai suferi dacă unul dintre copii tăi ar fi nevăzător. Dar există familii care-și duc cu demnitate această cruce și, mai mult, au forța de-a ne determina să privim și noi viața altfel. Am fost onorată să cunosc familia Ilioaica! După doar câteva minute petrecute cu ei am avut impresia că ne știm de-o viață. Ștefan chiar este un tânăr remarcabil. Deși este nevăzător și a frecventat o școală pentru nevăzători și-a dorit din tot sufletul să meargă la o școală normală. De ce? Pentru că perspectiva absolvirii unei școli de nevăzători ar fi fost ca el să poată ajunge maximum masor, o meserie pe care el nu vrea să o practice pentru că este convins că poate mai mult. Ce-și dorește să se facă? Psiholog. Da, el spune că dacă nu vede cu privirea, vede ce-i în adâncul sufletului oamenilor de lângă el.

Ștefan un excelent ascultător, te simte imediat după cele mai mici inflexiuni ale vocii și este extrem de deștept. Este adevărat că n-ar fi ajuns așa fără familia sa extraordinară. Mama lui Elena, tatăl său Alexandru și sora lui Flori i-au fost alături mereu. Cu toții l-au tratat ca pe un copil normal și au încercat să-l îndrume astfel încât să se poată descurca singur în cât mai multe situații. O familie atât de optimistă, încrezătoare că totul va fi bine, dar și cu mult bun simț să nu deranjeze ori să incomodeze pe alții, încât Ștefan a ajuns să fie tânărul special care este azi. Și da, pentru curajul pe care ni-l insuflă nouă tuturor, aceasta familie merita din plin să fie ajutată de către echipa Visuri la cheie! Materialele de construcție și finisaje sunt de la Dedeman, toată mobila din casă este de la Casa Rusu, electrocasnicele de la eMag, iar grădina amenajată cu gazon și plante de la firma Gazonul din Brașov.

Familia Ilioaica a avut o casă aproape de centrul Bucureștiului pe care n-a ezitat să o vândă pentru a încerca cele mai noi tratamente pentru Ștefan. Au sacrificat totul pentru copilul lor cel mic, dar într-un fel soarta le-a fost favorabilă. Chiar dacă operația în străinătate n-a îmbunătățit cu nimic vederea lui Ștefan și familia a rămas fără locuință, o mătușă le-a lăsat casa ei din cartierul Bucureștii Noi. O casă mică, în stil vagon, care n-a mai fost renovată de vreo 40 de ani, dar un loc în care familia Ilioaica a putut să-și crească copiii în condiții decente. Elena, mama lui Ștefan, ne-a povestit că atunci când s-au mutat, lui Ștefan i-a luat 2 săptămâni să învețe toată casa și după ce au așezat lucrurile nu le-au mai mișcat tocmai pentru ca lui să-i fie mai ușor.

Cu ajutorul unei fundații Ștefan a primit și un câine însoțitor, special dresat pentru nevăzători, care știe comenzile în engleză, dar din păcate n-a putut merge la școală mult timp doar însoțit de acesta, chiar dacă ar fi învățat traseul, așa cum a făcut-o în privința casei. Motivul? Pe lângă bordurile noastre care nu sunt gândite și pentru persoanele cu diverse probleme de vedere sau locomotorii, multe mașini sunt mai mereu parcate pe trotuare. Câinele Klint, pentru a-l proteja pe Ștefan, nu-l ducea pe trotuarele sugrumate de mașini, ci îl scotea pe stradă, pe lângă trotuar, deci periculos pentru tânăr. Uite cum nu ne dăm seama că un gest aparent inofensiv este de fapt unul care schimbă total viața unor persoane precum Ștefan. Am ținut neapărat să-ți spun asta pentru că are legătură cu noi toți. Numai când ne gândim la ceilalți suntem cu adevărat oameni.

Casa pe care noi am găsit-o era una pe un singur nivel, cu o magazie în față și o alee îngustă, denivelată, care ducea spre intrarea principală. Mai exista o altă intrare, secundară, în dreptul bucătăriei și băii, dar care nu era folosită. Grădina mică și plină de tot soiul de plante, pomi și obiecte părea să sufoce fațada casei, dar familia Ilioaica își găsea acolo refugiul pe timp de vară. Pe lângă casă, până și spatele ei, o altă alee la fel de denivelată și crăpată. În spatele casei Alexandru, tatăl lui Ștefan, crește porumbei voiajori pe care-i închiriază la evenimente. Se ocupă de ei atunci când nu merge cu stupii de albine pe care-i duce aproape de lanuri de floarea-soarelui sau alte culturi cu flori pe timp de vară.

Casa avea o singură intrare uzitată, prin față, iar acesta era motivul pentru care prima cameră fusese atribuită surorii lui Ștefan. Flori lucrează până noaptea târziu și nu vroia să-și deranjeze familia când ajungea de la serviciu. Apoi, din micul hol de la intrare se deschidea camera de zi unde dorme și Ștefan, urma dormitorul părinților prin care se trecerea atunci când se dorea să se ajungă la baie, situată imediat după dormitor, sau la bucătărie, ultima cameră din casă. Cum au gândit arhitecții casa? Andrei Samoil a propus o reorganizare a spațiului astfel încât toată lumea să aibă propria cameră pe timp de noapte și fiecare membru al familiei să ajungă la baie și la bucătărie fără să deranjeze pe altcineva. Prima cameră a fost amenajată pentru Ștefan ca să-i fie ușor accesul peste tot, dar și să-l poată ține pe câinele său aproape, în holul casei. Apoi urmează bucătăria gândită ca o sufragerie, cu o banchetă cu spătar în loc de canapea și o masă rotundă unde să încapă cu toții. Bucătăria este deschisă către holul de intrare, dar și către holul ce duce spre camera părinților, baie și camera lui Flori și al fiului ei Ianis.

Ca și suprafață casa a fost foarte puțin mărită, fosta cămară fiind ușor extinsă pentru a deveni încăperea lui Ianis, cel mai mic membru al familiei, iar fosta bucătărie a devenit dormitorul lui Flori. Apoi, baia a fost reconfigurată pentru a fi mai spațioasă și a putea fi montată în ea o cadă normală. Inițial familia avea o cadă atipică, foarte mică, lungă de circa 110 cm. Fostul dormitor al părinților a devenit parțial baie și restul dedicat seniorilor. Camera părinților este gândită multifuncțional, separată cu panouri culisante de hol, unde este așezat un televizor. Pe timpul zilei canapeaua extensibilă se poate strânge, iar acolo poate deveni o zonă a familie pentru vizionare la tv, dar pe timpul serii Alina Vîlcu s-a gândit că panourile culisante vor asigura intimitatea părinților și separarea lor față de restul casei. Actuala bucătărie este în fostul living și fosta cameră a lui Ștefan, iar camera lui Flori a devenit camera lui Ștefan. Practic o reorganizare funcțională, cu toată pardoseala la același nivel, fără praguri, cu cât mai puține uși, deci cu centrul casei fluid, ca să-i fie ușor lui Ștefan să ajungă peste tot.

În privința exteriorului grădina a suferit transformări radicale. Arhitectul Dragoș Isăcescu a gândit totul cât mai simplu și mai funcțional, cu o alee de acces la nivelul străzii, tot ca să-i fie ușor lui Ștefan. Mai exact, Dragoș Isăcescu spune că o grădină trebuie gândită pentru confortul oamenilor și nu al plantelor. A debarasat din plante, dar a tuns și o mare parte din crengile copacilor și pomilor care-l incomodau vizibil pe Ștefan. O mică peluză de gazon a devenit locul de respiro pentru familie, dar mai ales și pentru cel mic, Ianis, care se poate juca în voie. Înainte erau mulți trandafiri pe marginea aleii de acces care te agățau de haine, dar după reamenajare Dragoș Isăcescu a avut grijă ca aceștia să fie tunși, iar între ei să fie plantați alte specii frumoase de plante. Mi-a plăcut că atunci când familia a intrat pentru prima dată în curte, Ianis, care are doi anișori s-a aruncat imediat pe iarbă, iar Ștefan a spus că i se pare mult mai liniște în grădină. Da, e mai liniște pentru că totul a fost ordonat, multe insecte au dispărut, inclusiv o mulțime de paraziți care se instalaseră deja în desișul pomilor. A devenit o grădină care părea dintr-o dată mult mai mare, căci totul a fost ordonat și frumos creionat pentru ca familia să aibă cât mai mult spațiu în care să-și petrecă timpul liber. În fața casei locul de luat masa existent a fost regândit – o bancă ce iese în consolă din lambriurile care îmbracă partea inferioară a casei, conceput ca o soi de ghidat pentru Ștefan. Tot în fața casei Andrei Samoil a creat vasul cântător, loc pe unde apa de ploaie care se scurge pe burlane creează zgomote plăcute, care pot fi auzite de către Ștefan, camera lui fiind orientată către grădină.

Renovarea făcută de echipa Visuri la cheie a presupus nu doar schimbarea elementelor vechi și afectate de vreme, cum era acoperișul și planșeul, inițial destul de jos, ci și multe texturi, mirosuri pentru fiecare cameră și inscripții în Braille pentru Ștefan ca să-l ajutăm să se orienteze mai bine. Dar totodată ne-am gândit că în această casă locuiește și restul familiei, așa că totul trebuia să fie tratat și estetic. Camerele din fundul casei, respectiv a lui Ianis și a lui Flori sunt mici, dar beneficiază de o intrare separată. Pentru Ianis camera mai mult lungă, dar îngustă a fost mobilată simplu cu un ansamblu Pinochio de la Casa Rusu. Sub acest ansamblu de mobilă am plasat o zonă cu mochetă care urcă și pe perete și care vine să-i ofere celui mic un loc de joacă sigur atunci când e urât afară. De asemenea, pe viitor, aici se poate pune o masă de birou, deci poate fi amenajat un loc de studiu pentru Ianis. Am creat o tablă metalică pe verticală pentru a se putea juca cu Ștefan cu piese cu magneți. Spațiul este deschis către dormitorul lui Flori, unde pe lângă patul Mia și ansamblul de mobila Infinity de la Casa Rusu am creat un ansamblu de corpuri de iluminat din jardiniere cu becuri LED și flori la ghiveci. Asta ca Flori să nu simtă că ar fi pierdut ceva din grădina pe care s-a obișnuit să o vadă pe fereastra fostei sale camere. De aici și ideea de-a monta tapetul cu frunze de ferigă achiziționat de la Dedeman.

Ne-am străduit ca toată casa să fie cât mai organizată, cât mai plină de texturi pentru ca Ștefan să se poată orienta cum trebuie, dar să fie ușor și la îndemână tuturor membrilor amenajarea casei. În doar două săptămâni lucrurile au fost complet transformate, iar tot efortul depus a fost nu doar pentru casă, ci pentru această familie cu totul deosebită. Da, au meritat din plin să fie ajutați, iar Ștefan merită toate aprecierile noastre. Este un tânăr excepțional care ne demonstrează că limitele sunt doar în mintea noastră. Acești oameni sunt familia de români pentru care drobul de sare nu există! S-au luptat cu greutățile, au sacrificat totul pentru copilul lor, dar au muncit și muncesc pe brânci pentru tot ce au. Nu s-au văitat, nu s-au plâns, ci au mers înainte cu toată încrederea că soarele va străluci și pe strada lor. Crede în oameni – asta e deviza acestei emisiuni. Și eu cred că ajutându-ne unii pe alții suntem mai fericiți și împliniți!

Episodul 2 din sezonul II al emisiuni Visuri la cheie, respectiv cel cu familia Ilioaica, poate fi revăzut duminică în reluare la ProTV, dar este disponibil oricând și pe voyo.ro

Ai să cunoști o altă familie extraordinară în următorul episod Visuri la cheie, care se va difuza miercuri de la 20,30 la ProTv. Crede în oameni!

„Vasul cântător japonez” din grădină, care emite sunete foarte plăcute atunci când plouă, este mascat la baza gurii de scurgere a burlanului. Despre cum funcționează acest vas poți vedea pe blogul lui Andrei Samoil în articolul de AICI.

Momentul când echipa Visuri la cheie a ajuns în fața casei cu autocarul. Dragoș Bucur îi striga pe toți la poartă.

Momentele întâlnirii cu familia, care nu credea că am ajuns în fața porții lor. Dragoș Bucur l-a îmbrățișat pe Ștefan care era foarte emoționat, la fel ca și frumoasa lui familie.

Casa am găsit-o în starea în care au primit-o de la mătușa lor și cu mici adaptările pe care familia Ilioaica a încercat să le facă pentru binele lui Ștefan și al celorlați membri ai familiei.

Camera lui Flori și a lui Ianis avea un pat pe mijloc și un dulap pe colț. Această cameră a devenit încăperea lui Ștefan, unde Andrei Samoil a conceput o mobilă mulțifuncțională. Lângă pat dulapul se transformă în birou, patul devenit locul de ședere și pentru zona de studiu.

Livingul familiei și locul unde dormea și Ștefan a fost transformat în bucătărie și sufragerie, deci zona de luat masa. De asemenea, biblioteca generoasă adăpostește o parte din numeroasele cărți ale familiei.

Fostul dormitor al părinților a fost păstrat parțial ca și încăpere separată prin panouri glisante, iar o altă parte a devenit hol de acces. Pe timpul zilei panourile culisante se pot retrage pentru ca vizionarea la tv să se poată face în familie.

Fosta baie și al doilea hol au fost transformate, baia fiind mutată pe partea opusă de cum era, iar ușor lărgită pentru a exista suficient loc pentru o cadă normală.

Fosta bucătărie a devenit dormitorul surorii lui Ștefan și a lui Ianis, iar fosta cămară a fost extinsă și a devenit un spațiu lung și îngust amenajat pentru cel mic. De asemenea, pe aici s-a creat și al doilea acces pentru partea de casă rezervată lui Flori și lui Ianis.

Din jardiniere simple am creat un ansamblu de corpuri de iluminat pentru camera lui Flori. Becurile LED sunt reci, deci nu atacă plantele, dar e bine ca aceste plante să fie unele care atârnă și să nu se dezvelte pe verticală.

Grădina a fost complet transformată și frumos decorată. De la gardul și magazia placate cu lemn, suprafața care s-a continuat și pe soclul casei, pomii și copacii au fost tăiați, curățați, la fel plantele au fost rărite. Dalele au fost puse la același nivel cu cel al străzii, iar magazia a fost folosită și ca zonă de decor. De asemenea, soclul casei îmbrăcat în lambriuri are nișe în care au fost puse flori.

Noi am așteptat familia pe banca din fața casei.

Momentul când Dragoș Bucur a vorbit cu Ștefan având ochii închiși.

Am avut ocazia să stau și eu de vorbă cu Ștefan și mă bucur că am putut avea un moment al nostru înainte de-a pleca de acasă.

Momentul în care Dragoș Bucur a stat de vorbă cu Elena și Alexandru despre starea casei.

Momentul când familia se pregătea să plece de acasă.

Momentul ședinței cu constructorul Florin Brînzan.

Momentul când constructorul Florin Brînzan a condus voluntarii alături de Dragoș Bucur pentru a ne ajuta să eliberăm casa și s-o pregătim de renovare.

Casa așa cum am pregătit-o în ziua predării și cînd familia s-a întors acasă.

Foto: înainte și cu echipa ProTV/ Răzvan Lupică, foto după renovare Adela Pârvu