Viitorul este al corpurilor de iluminat transparente, asta în condițiile în care au apărut becurile inteligente, care pot fi controlate pentru a ajusta intesitatea, tonalitatea și culoarea luminii. Iar la noi în țară se fac astfel de corpuri de iluminat și nu numai. Căutată de străini, ignorată de ai noștri, apreciată peste hotare, subestimată la noi, am găsit-o pe Gabriela Sereș sceptică în fața entuziasmului meu, dar nu mi-a păsat, ci am țopăit de fericire ca un copil. Și cum să nu mă bucur căci nu mi-a venit să cred ce minunății se fac la noi în țară. Da, mă bucur enorm când ajung într-un atelier de producție, când dau peste oameni frumoși și pasionați și când văd obiecte frumoase, de calitate create, manufacturate și produse în România. Iar tehnica ei este unică în lume pentru că din tuburi de sticlă din care se fac piese pentru laboratoare de chimie sau medicină ea a reușit și reușește să facă superbe obiecte decorative. Gabriela și soțul ei, care este maistru sticlar, au lucrat dintotdeauna cu sticla și au reușit să transforme evenimente nefericite din viața lor într-o poveste de succes.
Totul a început imediat după anii 90 când fabrica de sticlă din București, unde lucrau, dădea seme de faliment. Cele mai productive secții au fost vândute de către conducerea de atunci, iar ei, de teamă că vor rămâne fără vreun venit, s-au apucat să facă tuburi de seringi din sticlă în locuința lor din București. Da, au trăit o vreme din asta, apoi după ce fabrica s-a închis, la ei au venit oamenii pentru comenzi, dar de această dată mici obiecte decorative, respectiv recipiente din sticlă cu forme mai deosebite. Au făcut ceva timp așa ceva, sticlele acelea cu dopuri de plută care se vindeau prin benzinării. Au urmat străinii, în special germanii, austriciecii, italienii și francezii care căutau ateliere mici de producție în România pentru diverse obiecte de la mărturii la elemente mici pentru bijuterii ori veselă pentru băuturi spirtoase.
Apoi, s-au gândit că ar fi bine să deschidă un mic atelier și asta au făcut. Au căutat cei mai buni meșteri și au instruit la rândul lor alți oameni. Ulterior s-au dus și la târguri împreună cu asociațiile de profil, târguri organizate de ministerele de profil și expuneau în standuri comune cu alți producători de la noi. Deși părea că nu se întâmplă ceva concret, aceste participări la târguri totuși au contat, căci atelierul Sereș se afla pe o listă scurtă a producătorilor de la noi. Așa s-a întâmplat ca la un moment dat ca un om de afaceri din SUA să apeleze la ministerul de resort ca să-l pună în legătură cu ateliere de sticlărie de la noi, iar funcționarii au dat mai departe lista cu ceea ce aveau. Când americanul a ajuns la ei le-a spus că el e designer și că se află într-o pasă proasă de totală lipsă inspirație și că ar dori ca Gabriela și soțul ei să creeze ei niște obiecte ca el să vadă dacă pot face și alte forme și pe baza lor să facă comenzi. Atunci a fost momentul când Gabriela a îndrăznit mai mult și s-a apucat de desenat. Atunci le-a venit ideea ca din tuburile de sticlă pentru aparatura de laborator ar putea face mai mult.
Și da, nu au primit comenzi ulterior, dar au primit o mare provocare: să deschidă un nou capitol în viața atelierului. Sub numele de Gabriela Sereș au mers și la târgul de la Paris, Maison & Objet, și tot sub acest nume merg în fiecare an la târgurile de la Frankfurt. La Paris au fost descoperiți de case mari de design și de lanțuri cunoscute de magazine din Europa care au apelat la ei fie pentru a modela obiecte după schițele lor, fie să achiziționeze marfă creată după desenele Gabrielei. Și le-a mers excelent mult timp, atât de bine încât nici n-au mai avut timp să se promoveze ca să fie cunoscuți în țară, unde sunt printre puțini producători de sticlărie de laborator – de la cilindri gradați la pahare Berzelius, de la baloane la vase conice.
Este impresionant câți designeri, firme de design și câte magazine, hoteluri de renume din afara țării au colaborat cu atelierul Gabrielei Sereș dintre care menționez câteva: Roche-Bobois, Lane Crawford, Laurence Brabant, Matteo Messervy, Tse-Tse, Mathias, iar din acest an colaborează și cu mari case de modă din Italia. Gabriela are însă și-ar fi dorit foarte mult să aibă un magazin propriu de desfacere, căci showroomul se află în incinta fabricii unde lucrează 15 oameni. Dar eu cred că va fi foarte cunoscută, mai ales că aici poți veni să comanzi piese de la corpuri de iluminat la elemente decorative. Uite, eu văd aceste obiecte în multe hoteluri și pensiuni de la noi, în cofetăriile și restaurantele noastre, în florării, în aranjamente pentru nunți și botezuri, casele noastre.
Nu mai spun de faptul că orice designer sau arhitect de la noi poate veni aici ca să-și materializeze proiectele, schițele dacă vrea niște corpuri de iluminat mai aparte, spre exemplu, sau dacă își dorește elemente din sticlă, cum ar fi cilindri mai spectaculoși, elemente decorative din sticlă precum stele, cercuri. Imaginație să aibă, căci se găsesc soluții.
Dar de ce este specială sticla asta? Pentru că este o sticlă dură, după cum spune Gabriela, adică este foarte rezistentă la șoc termic, la reacții chimice, dar totodată foarte ușoară și foarte clară. Mulți cred că e cristal, dar e de fapt sticlă borosilicată. Ceea ce m-a uimit este cât de fine sunt paharele, cât de subțiri și ușoare. Mi-au adus aminte de delicata sticlărie care se făcea în perioada interbelică. Și eu mai am câteva pahare vechi din anii 30 și îți spun că n-am crezut că voi mai găsi vreodată ceva similar ca și finețe. Ei bine, le-am găsit aici în showroomul Gabrielei Sereș și m-am bucurat la culme.
Dar mi-au plăcut extraordinar de mult lămpile cu abajururi, cu picioare transparente, suspensiile simple, sfeșnicele din sticlă transparentă, suporturile etajate pentru prăjituri, vesela simplă, fără brizbrizuri, chiar și brăduții din sticlă transparentă. Dar mi-au atras atenția și piesele de șah din sticlă transparentă, ciclindrii simpli pe care i-am găsit în atelier sau aparatura de laborator pe care o vedea pe post de suport pentru flori. Mi-a plăcut atmosfera de acolo și chiar dacă era sâmbătă, m-am bucurat să găsesc unul dintre maiștri la lucru ca să-mi fac o idee despre cum se manufacturează obiectele. Gabriela spune că-și iubește mult meșterii și că de fiecare dată când vreunul decide să plece, suferă enorm, căci fără ei e foarte greu să dai viață ideilor schițate pe hârtie.
Gabriela Sereș mai spune că se zbate ca acest atelier să rămână activ și să poată instrui cât mai mulți tineri și că se gândește să facă cursuri aici pentru că ar fi păcat ca această meserie să se piardă. Pentru că da, e pe cale să se piardă și nu doar la noi, ci peste tot în Europa, asta judecând după numărul mare de occidentali care o caută. E semn clar că astfel de mici producători sunt greu de găsit, cu atât mai mult cu cât chinezii nu se bagă la sticlărie, ei fiind maeștii în arta porțelanului. Sticlăria este o meserie grea, presupune lucrul în fața flărării deschise, dar este o meserie care aduce satisfacții enorme. Să poți modela din niște tuburi de sticlă adevărate piese spectaculoase este de-a dreptul magic. Bucuria ei este că fiul lor s-a alăturat afacerii și că este foarte interesat de toate aspectele atelierului, că vrea să învețe și să preia mai departe activitatea.
Gabriela cred că s-a speriat puțin de reacțiile mele entuziaste, dar și eu am rămas mirată de faptul că am simțit-o tristă, așa că am întrebat-o care este motivul. Mi-a spus că a invitat mulți arhitecți și designeri români să-i calce pragul, dar unul singur a venit. Mi-a spus că a sunat la magazine mari de la noi care aduc din import obiecte de design și că aceștia au repezit-o la telefon fără ca măcar să-i dea șansa să explice sau să-i ofere ocazia să vină cu obiectele la ei să le arate.
Gabriela Sereș simte că atunci când spune că face obiecte în România, arhitecții și designerii români nu sunt impresionați și se gândea serios dacă greșește cu ceva. Nu Gabriela, nu greșești cu nimic. Pur și simplu arhitecții și designerii de la noi nu au înțeles ce faceți voi acolo și n-au avut curiozitatea să se deplaseze, așa cum am făcut-o eu, până la voi în atelier. Dar sunt sigură că de acum încolo vor veni. Uite, intră și tu pe gabrielaseres.ro și vezi despre ce este vorba, dincolo de imaginile fotografiate de mine cu mâna tremurândă de emoție, vezi aici pagina de Facebook și uite aici și mailul [email protected] și numărul de telefon al Gabrielei Sereș 0745.064.400. Sunt sigură Gabriela că ceea ce faceți voi va fi apreciat și în România pentru că sunt într-adevăr lucruri extraordinare! Uite, mai jos am postat un mic filmuleț pe care l-am făcut în atelierul Gabrielei Sereș. Sper să te inspire și pe tine!
Va multumim, D-na Gabriela pentru ca existati si va rugam sa continuati cu Operele de arta pe care le faceti,am sa va recomand tuturor prietenilor si cunostintelor pe care ii am. La multi ani!
Absolut superb!!!! Citeva preturi orientative se poate?
Crede-ma Dana ca am uitat sa intreb. Imi aduc aminte ca la un moment dat a pomenit ceva de 2400 lei un candelabru de sticla, destul de complicat, dar in rest n-am intrebat. Am sa o rog pe Gabriela sa ne dea cateva informatii legate de preturi si revin.
Multumesc. Nu am gasit nici pe site preturi.
Frumos cadou mi-ai facut astazi! Acum doua saptamani am vorbit cu un domn care inchisese un atelier in Cluj, din lipsa pietei interne de desfacere. Nu pot intelege de ce designul de interior insista sa ignore rolul sticlariei, al rafinamentului si magiei pe care o poate aduce la interior. Dar iti inteleg entuziasmul, Adela, pt ca si eu ador mesterii pt ca n-au limite inspirationale si, ceea ce in alte arte si meserii ar putea fi un rebut, sticlarul poate pacali materia si transforma-o intr-un unicat… Si, da, pahare subtiri, din sticla durificata, caut si eu de cativa ani, pt o instalatie deco. Si, tot ca un copil entuziasmat, intreb: fructe, fructe din sticla aveti?
Mi se pare extraordinar si iti inteleg deplin , draga Adela, entuziasmul ! Nu intelegeam din titlu ce poate sa fie „unicat in lume” !!!! Si eu cred in viitorul luminilor din sticla transparenta , mi se pare ca intrunesc toate calitatile dupa care tinjim la un corp de iluminat. Cred ca nu exista magazine in Bucuresti pe care sa nu le fi scotocit in toate colturile in speranta ca as fi gasit ceva pe gustul meu . La un moment dat cautam scule de taiat sticla pentru a transforma in lumini diverse obiecte din sticla . Am renuntat deoarece , culegind mai multe informatii , am realizat ca ar fi un proces complicat , scump si fara garantia succesului . In final, dorindu-mi f tare sa termin casa, am gasit niste piese frumoase dar incercind sa le asortez pe zone nu am tinut cont de cantitatea de lumina de care am nevoie in fiecare parte a casei. Acum , dupa aproape un an de zile , tot ce imi doresc este sa le schimb datorita disconfortului creat de insuficienta luminii . Abia astept sa vad produsele Gabrielei Seres !!!! Te felicit pentru aceasta munca fantastica de cercetare,apreciere si promovare a compatriotilor nostri , cu adevarat modele demne de urmat . Sper din tot sufletul ca oameni precum Gabriela Seres sa -si gaseasca aprecierea cuvenita si in tara noastra , asa incit , data viitoare , cind o vei vizita , sa te intimpine cu un zimbet larg si umerii ei sa fie mai putin apasati de greutatile intimpinate ! Mult succes Gabriela , Adela si tuturor celor ce intr-un fel sau altul , se regasesc experiente similare !!!!
Minunat. Atat si nimic mai mult. Mi-ar placea sa gasesc in magazinele de la noi asa ceva. Din pacate in afara de banalele pahare turcesti nu mai gasesti nimic altceva. Imi amintesc de copilarie. La Berca in judetul Buzau exista candva o fabrica de sticla. Era o anexa a fabricii de sticla Perla din Buzau. Producea obiecte din sticla clara, semicristal, rubin si sticla albastra. Parintii mei lucrau la o alimentara de incinta acolo. Imi amintesc foarte bine cum ma pierdeam ore in sir pe la atelierul de suflat , pe la sectia de gravura sau pictura. Fabrica vindea sticla inclusiv in America pe vremea aceea. Sticlarii erau scoliti de mesteri de la Turda unde iarasi era o mare fabrica de sticla – nu stiu daca mai exista – si pregateau la randul lor sticlari pentru alte fabrici din tara. Nisipul daca-mi amintesc bine era adus de undeva din Prahova. – Era se pare un nisip foarte bun. Din pacate , la fel ca multe fabrici din tara asta minunata si fabrica de sticla de la Berca a fost privatizata si in scurt timp inchisa. Nu stiu daca mai exista ceva acolo. Poate la fel ca fabrica de caramida de alaturi a fost vanduta unor smecheri care au taiat-o si vandut-o la fier vechi in cativa ani . Ma doare sufletul cand vad cum ne ducem de rapa incet dar sigur. Tinerii nostri nu mai stiu nicio meserie si nici nu mai doresc sa invete ceva. La moda e Facebook , feng-shui , second- hand si importul de rebuturi de la altii.
Felicitari mesterilor!
Toate creatiile sunt superbe.Felicitari Gabrilelei si mult succes in continuare.
Buna seara. Absolut minunate aceste creatii din sticla. Si , pacat, mare pacat ca lumea nu le cunoaste si le apreciaza. Ati facut un lucru minunat ca v-ati gandit sa ni le prezentati noua, vizitatorilor site-ului d-stra. Dar sa stiti ca si la Sibiu este un atelier unde se fabrica tot felul de obiecte din sticla si mai ales unele sunt si pictate, desigur manual. Este vorba de atelierul d-lui Tamaian, Ion Art Glass. https://www.youtube.com/watch?v=e9TTMQRDHiA .Mult succes acestor artisti deosebiti si minunati.
Văd aici , pasiune , talent ,și multă ARTĂ . Cei care doresc , unicate sau un design mai deosebit ,de ce se tot găsește în magazinele noastre , ar trebui să facă o vizită atelierului și nu vor regreta ,căldura , cu care vor fi întâmpinați . Mulțumesc Doamnei Adela Pârvu pentru dăruirea dânsei în a descoperi minunatele talente ale artiștilor noștri .
Cautand pe internet un atelier de sticlarie care creeaza produse unicat am dat peste acest articol.Am intrat pe site-ul lor pentru contact si am sunat incercand sa aflu daca ma pot ajuta la realizarea unei lampi dorite. Mi-a raspuns o doamna (nu s-a prezentat) ,foarte ofuscata ,nepoliticoasa,deloc amabila si incredibil de lipsita de bun simt.
Nu contest calitatea produselor ,dar nu cred ca o sa le calc vreodata pragul dupa ce telefonic mi s-a afisat o asemenea atitudine.
Subscriu la ceea ce a afirmat Ana. Tocmai am sunt la acest atelier pentru realizarea a trei corpuri de iluminat si doamna care mi-a raspuns(banuiesc chiar doamna Seres) mi-a spuns ca nu le poate realiza pentru ca sunt prea ocupati si ca nu este cazul sa mai revin cu un telefon mai tarziu pentru ca oricum trei corpuri de iluminat sunt prea putine pentru o comanda. Chiar i-am spus doamneai ca pentru mine nu conteaza pretul dar ca imi doresc mult aceste corpuri de iluminat si mi-a spuns ca nu poate…
Mai oameni buni, de ce va caciuliti la asemenea persoane?!? Pai or fi ei priceputi in ale sticlariei insa lipsa de educatie si obraznicia ca sa nu mai vorbesc de lipsa de modestie si mandria nu fac casa buna cu un comerciant performant… Cei asemenea celora cu care ati avut din pacate de aface afiseaza aceasta mandrie prosteasca din cauza ca sunt PREA bagati in seama…! Stati linistiti ca sunt mult mai multi cei cu MULT mai meseriasi decat ati vazut la firma acestei doamne insa care din cauza ca sunt modesti nu apar pe site-uri si nici macar mentionati undeva. Totul este sa cauti, lumea sticlariei nu se opreste la usa acestei doamne…!
Am avut de mic copil o pasiune foarte mare pentru a descoperii arta sticlei si pentru a învăta foarte multe game de produse din care, sticlărie artistică, artizanat podoabe, mărtisoare, coliere , cercei , bratari , mini bibelouri, inimioare , pandantive , globuri pentru pomul de iarna , gablonzuri, lustre, veioze, aplici, vitralii, tiffany. Toate acestea sunt executate manual prin topirea sticlei la cald. Fabricarea articolelor din sticla este in esenta o arta a focului. Sticla parca isi alege adeptii si prinde contur doar in mainile celor care stiu ce isi doresc de la viată. Caut un colaborator sau asociat . Pot fi gasit si pe google . Glass Santy Daniel