Am întâlnit mulți părinți care vroiau să decoreze camerele copiilor lor fără să-i întrebe pe cei mici ce și-ar dori, dar copiii trebuie implicați, mai ales când e vorba despre universul lor. Sunt însă unii părinți care nu fac nimic fără a se consulta cu copiii lor și îmi place tare mult când dau peste astfel de familii. Asta m-a făcut să mă opresc asupra acestei case, o casă simplă din lemn ridicată cu zeci de ani în urmă într-o zonă rurală australiană. Proprietarii s-au mutat inițial aici cu gândul ca va fi ceva temporar, dar la insistența copiilor lor au decis să rămână și să locuiască permanent, adaptând interiorul casei la nevoile lor. Da, e bine să-ți asculți copiii și să afli ce-i face cu adevărat fericiți. Dar hai să-ți spun mai multe.
Privită din afară pare mai degrabă o casă de vacanță, una veche peste care timpul și-a pus amprenta. Dar n-ai putea să ghicești spațiile interioare largi ca se ascund la interior în spatele zidurilor din lemn. Georgia și Peter locuiesc aici de șase ani de zile, dar terenul a fost timp de patruzeci de ani locul unei ferme private în toată regula, cu anexe, hambar și tot ce trebuie. Proprietatea a aparținut unui prieten de-al mamei Georgiei și a avut pe ea două case superbe, inclusiv o căsuță de grădină, dar care s-au năruit în timp. Mama ei a și locuit aici în ultimii săi ani de viață și veneau cu toții la ea mai ales de sărbători. Când proprietatea a fost scoasă la vânzare, Georgia și sora ei au decis să cumpere fiecare jumătate din ea pentru a rămâne în familie, asta cumva în memoria mamei lor. Așa au ajuns să se mute aici cu copii, care imediat s-au simțit ca acasă. Lor le era teamă că acomodarea de la oraș la țară se va face mai greu, dar nici gând de așa ceva.
Deși au muncit ceva ca să aducă la un grad mai confortabil casa, planurile de renovare nu au fost încă puse în practică. Georgia vrea să extindă casa cu o aripă în care să aibă o nouă bucătărie, sufragerie și loc pentru spălătorie la fel ca și un al patrulea dormitor. Și da, și-ar dori și o înălțare pe verticală, astfel încât soțul ei Peter să aibă biroul la etaj, nivel la care ea visează și la o grădină suspendată. Dar până la aceste visuri eu cred că locuința lor arată cu totul deosebit. E adevărat că-i ajută și clima, dar dincolo de modul cum e organizată casa, îmi place atmosfera ei. Este genul de casă unde parcă te simți invitat să atingi obiectele, să iei cărți din bibliotecă, să-ți faci o gustare de unul singur la bucătărie. Are acel aer prietenos. Nu-ți este teamă că vrei strica ceva. Și da, te surprind obiectele, unele vechi, cu finisaje scorojite sau decorațiunile făcute acasă și puse de toți pentru sărbători. Și îmi mai place faptul că încăperile, fiecare în parte are ușa ei de acces către exterior.
Cei doi soți au o mulțime de obiecte vechi pe care le-au colecționat împreună de pe vremea când abia începeau să formeze un cuplu. Amândoura le place să fie înconjurați de piese care au o istorie și nu le e teamă de micile imperfecțiuni. Din contră, pentru ei asta conferă șarm, autenticitate și personalitate obiectelor. Cea mai îndrăgită mobilă este masa lungă de trei metri, o masă solidă din lemn masiv, unde stau foarte confortabil douăsprezece persoane. Nu întâmplător masa este în centrul casei. Deși este poziționată într-un spațiu deschis, locul sufrageriei este separat de cel al livingului prin intermediul unei comode cu vitrină și sertare în spatele căreia este canapeua. Totul este armonizat prin lucrări de artă, create de artiști australieni, lucrări pe lângă care Gerogia a așezat și câteva picturi făcute de ea.
Da, s-au mutat aici cu gândul că vor sta doi-trei ani până vor putea să-și facă o casă mai mare unde să locuiască cu copiii lor. Dar au avut parte de o mare surpriză venită din partea celor mici, care au spus că ei sunt acum copii de țară și nu mai vor să se întoarcă la oraș. Nici nu e de mirare pentru că pe terenul de zece acri cu vegetație bogată și fără vecini aproape, cei mici au loc suficient să zburde. Ba mai au și animale – opt bibiclici, trei păuni, patru dihori și un câine pudel. Unde să poți avea așa ceva în oraș? Și unde să așezi puzderie de cărți, tablouri și piese de mobilă veche și masivă? Parcă totul se leagă aici, totul are un șarm aparte, O casă care vorbește despre viața de familie, despre apropierea față de natură, despre bucuria de a trăi și a face cu propriile mâini lucruri, fără frica de-a greși. Un interior unde nu perfecțiunea, ci exact opusul ei face ca totul să fie ca de poveste. Sper să te inspire și pe tine!
O casa extraordinara…………Nu ma mira de ce nu mai vor copiii sa plece de aici.
Scaunele acelea albe sunt din cu totul alt film…ar fi atâtea variante chiar si mai nonconformiste…
Este foarte frumos si da, e foarte important ceea ce le permite clima de acolo. Un singur lucru nu il inteleg, vizual vorbind: scaunele albe din living. Mi se par din cu totul alt film. M-as bucura sa aflu parerea autorului.
Atit de calda si de … „acasa” e casa asta! Frumos!
Exceptional intregul concept! La o trecere in diagonala, mi-a venit in minte ca este una dintre acele interioare cu tupeu — de o indrazneala care socheaza, dar care te face si sa te simti confortabil. Dintre toate, scaunele “fantoma”, albe care marcheaza zona sufrageriei, alaturate mesei patinate si canapelei din piele neagra se completeaza cu tablourile suprarealiste. Apoi, mai este masuta de cafea — in fapt, un cuplu de ferestre — si masa de bucatarie — reciclata dintr-un banc ce are menghina inca montata. Mult tupeu si in suprapozarea tabliei de fier a patului peste pictura murala — o premiera pt mine, recunosc. Ar mai fi lampile minimaliste combinate cu mozaicuri marocane si, da, fatada simpla a casei, care nu promite mai nimic din desfasurarea de foileton de la interior. Este una dintre acele ambientari care ramane in memorie, precum un film vechi: te obliga sa revii. Bravo, Adela!
E tare frumoasa casa asta… si cu siguranta stapanii sunt posesori ai unui simt estetic bine dezvoltat. Se simte ca in aparenta dezordine exista o armonie studiata.
Si pe mine ma deranjeaza scaunele albe, desi am inteles rolul lor de „update”, amestecul de stiluri fiind extrem de modern. Cred, insa, ca ceea ce deranjeaza este materialul plastic din care sunt facute si care este total dizarmonic in raport restul materialelor, toate naturale sau cel putin cu o aparenta naturala. Imi pastrez rezerva ca s-ar putea ca in realitate ele sa dea foarte bine…
Eu nu as fi pus atatea plante verzi in casa… pe mine ma sufoca putin, mai ales in situatia in care nu vorbim de un apartament de bloc, ci de o casa in mijlocul naturii. Eu le-as fi inlocuit cu buchete de flori, dar asta este strict o chestie preferinta…
In rest… superb…
Da, e ciudat pentru mine care stiu istoria acestor scaune, sa văd cât de „nesuferite” sunt de către cei care le vedeți pe blog. Ele sunt create de către Verner Panton, un celebru designer danez, unul dintre cei mai influeți designeri ai secolului XX. Au fost create în 1960 și sunt primele scaune produse dintr-o singură bucată de material plastic. Pe lângă faptul că sunt confortabile și în opinia mea foarte frumoase, ca niște petale de flori, cum le văd eu, aceste scaune sunt parte din istoria designului mondial. Sunt expuse la muzeul firmei care deține drepturile de autor pentru ele – Vitra din Elveția și chiar sunt niște piese de colecție. Ele au putut fi produse în serie abia în 1999 conform cu originalul, asta ca să vă dați seama cât de avangardist a fost designerul. Faptul că sunt din plastic pe mine nu mă deranjează, ba din contră le văd utilitatea – ușoare, facil de curățat, pot fi folosite chiar și la exterior pe o terasă acoperită și pot fi stivuite fără probleme, pot fi reciclate. Și da, nu este orice fel de plastic. Este un tip anume, care arată într-un mare fel, adică nu se pot compara cu banalele scaune de terasă pe care le găsim pe toate drumurile. Uite aici despre Verner Panton și ale sale celebre Panton Chairs http://www.vitra.com/en-jp/product/panton-chair
Multumim, Adela, de info… nu stiam istoria lor… pe ele, insa, da… mie imi plac, dar nu le vedeam in contextul asta, cel putin, cum apare in foto… imi place la nebunie amestecul de stiluri, dar poate, totusi, sunt eu mai conservatoare. Mi-ar placea sa am cateva diferite si foarte colorate intr-o camera cu influente hippy/ boho…Chiar mi-ar placea! Vorba ta…”o viata avem, colorata sa fie”… 😉
Cei care conferentiaza la Impact Hub Bucuresti au ocazia sa admire o colectie de scaune din plastic superior, de fapt polipropilena, din recentele generatii si stiluri. Le voi sugera sa insereze si un Panton si, poate, il imprietenim astfel cu publicul.
Superba casa! Este calda, este vie, este colorata… Este… acasa!