Cu siguranță ai auzit de la bunici, de la prieteni sau din cărți despre cum iarna, la țară, pe vremuri oamenii obișnuiau să se încălzească la sobele lor, ba chiar să doarmă pe ele, dacă erau suficient de mari. Dacă nu, sigur dormeau pisicile acolo. Ei bine, am dat peste o pensiune cehească amenajată tradițional, unde una dintre atracții e o generoasă sobă din sala de mese, care are, nici mai mult nici mai puțin, decât un pat de două persoane deasupra.
Soba a fost special concepută așa, cu loc de pat, și chiar se poate dormi acolo, deși în camerele pensiunii rustice există suficiente locuri de odihnă, căci sunt numeroase dormitoare. Dar ideea cu soba mi s-a părut tare faină, așa că merită să-ți spun despre ea. Dacă vrei să-ți faci o astfel de sobă ai nevoie de meșteri pricepuți, ca să o facă rezistentă și funcțională, să fie alimentată cu lemne și să ai atât loc de cuptor, cât și loc de gătit cu plită. Ți-am mai scris eu despre sobe cu locuri de ședere, sobe decorate artistic sau despre cele cu plită, dar până acum nu dădusem de un model cu pat încorporat, ca să spun așa. Dacă vrei să vezi cum arată restul pensiunii poți vedea AICI, dar până atunci ți-am selectat doar imaginile cu soba care are pat. Sper să te inspire și pe tine!
Foto via vacation-apartments
Extraordinar! Vreau!
iti fac eu una…stai la blog in garsoniera?
Nu este un covor tesut la noi in unele poze pe marginea sobei?
so cozy!!
sacaz?
Nu este prea cald acolo sus?
Pentru mine a dormi „pe cuptor” toată tinerețea a fost un privilegiu si nu am sa uit niciodata noaptea de Anul Nou când stăteam acolo la căldurică si auzeam pe cei care umblau prin sat cu plugusorul. Acea emoție nu o dau la schimb pe nici un alt Revelion.
NB pentru lumina aveam lampa cu gaz
foarte frumos…
Buna ziua! acesta este un cuptor. Sunt nascut in rep Moldova si acolo la tara in nordul Moldovei in toate casele mai vechi, existau astfel de cuptoare. Cand eram mici ne placea sa dormim acolo in special de sarbatori cand bunica cocea paine sau alte bucate. Daca ne harjoneam, tipa la noi sa nu daramam cuptorul si sa cadem in el. Cand se facea focul in cuptor se incalzea tot patul, iar cand se facea focul doar in soba, se incalzea doar o portiune a patului(la noi se mai spune si „lejanca” sau „pe cuptor” partea pe care o numiti pat)
In rest, felicitari pentru blog! Imi place foarte mult tot.
cuptior,bre…
Bunicii mei din partea tatalui sunt moldoveni, aveau in toate camerele astfel de sobe si noi nepotii toti dormeam acolo.Era cald si bine si mirosea a cozonac copt si placinte cu branza si cu varza, mirosea a cetina si a gutui, in pod aveau struguri pe care ii aduceau la masa de Craciun si ai fi jurat ca sunt culesi atunci, veneau copii si tinerii din sat cu colindul,cat de frumos era,,, Doamne ce vremuri!!!!!!
Frumoase amintiri. Intre putinele emotii traite intr-o viata, amintirea patului de pe soba ramane una speciala.
Eu Va pot face la comanda o soba cu pat . Dna Adela stie si ma cunoaste . Nr meu de tif este 0763758858
Am incercat sa va sun dar nu …Sant interesat de o astfel de soba (soba cu cuptior) Cum va pot contacta?
poti face o soba cu lemne cu tot?
Foarte frumos,am dormit si eu in copilarie pe cuptor si mai avea si plita de gatit mancare,dar acest sistem de incalzire si dormit este total ineficient,findca consuma foarte multe lemne.In cazul incalzirii cu lemne mult mai eficienta ,este soba de teracota care consma lemne putine si are un randament cu mult mai mare,comparativ cu cuptorul.
Auzi Ghilgamese ai scos-o din putul gandirii adanci . Despre eficienta modului de a face incalzirea era vorba ? Daca asta ai inteles ….nu-i bine!
poate consuma la tine in asiria…
[…] Sursa: adelaparvu.com […]
[…] Soba cu loc de dormit – adelaparvu.com 29734 Facebook interactions 3 Twitter trackbacks 1310 Twitter followers […]
[…] Sarcina caloriferului care ne ţine cald iarnă de iarnă, o avea acum 100 de ani soba. Aceasta nu doar că încălzea locuinţa pe timp de iarnă, ci era folosită şi ca şi „aragaz” pentru prepararea mâncării şi ca şi cuptor pentru pâine, cozonaci şi plăcinte, dar şi ca şi pat, relateaza adevarul.ro Potrivit etnologului din cadrul Complexului Muzeal Bistriţa-Năsăud Mihaela Bolog, sobele cu pat au dispărut acum 50 de ani, când a început procesul de modernizare, iar oamenii fie s-au mutat la oraş, fie au avut acces la mobilă mai variată şi au renunţat la sobele din cărămidă şi lut cu pat. Soba cu pat a fost folosită cu succes preţ de secole, nefiind casă la ţară sau la oraş care să nu aibă aşa ceva. Până şi capetele încoronate aveau o sobă cu pat sau cu „laiţă”, o băncuţă mică amenajată la doi paşi de foc, unde nobilii puteau sta la taclale. „Această sobă era folosită o parte pentru a prepara mâncarea, alta pentru cuptor, iar deasupra cuptorului era amenajat un spaţiu, unde era întinsă o pătură şi dormeau copiii, în special. Părinţii îmi spuneau că din cauza spaţiului îngust acolo erau culcaţi mai mult copiii. Se urcau pe un scăunel pentru a putea ajunge acolo”, povesteşte Iosif Ciunterei, un student la etnologie, pasionat de viaţa de la ţară, ai cărui părinţi au avut în casă o sobă cu pat în copilărie. Femeile erau responsabile cu „lutuitul” Înteriorul sobelor era realizat din cărămidă nearsă, iar pe exterior aceasta era dată cu lut şi mai apoi zugrăvită. Pentru a reîmprostăta aerul şi pentru a curăţa pereţii de fumul depus, ţăranii erau nevoiţi să zugrăvească încăperile an de an, după trecerea iernii. Tot atunci erau cârpite şi sobele cu lut, unde acesta se fisurase pe timpul iernii şi erau sugrăvite. „Femeile „lutuiau” soba, adică o dădeau cu lut atunci când se crepa. După care, aceasta era zugrăvită în alb, pentru a arăta mai bine. Aceste sobe erau făcute de meşteri, care cunoşteau procedeele. În fiecare sat existau meşteri „sobari”. Tot ei ştiau ce lut trebuie folosit. Cred că doar saşii de la oraş aveau sobe din teracotă, în rest, cam toată lumea avea aceste sobe din lut”, explică etnologul Mihaela Balog. Astfel de exemplare, cu sobă cu pat şi cu laiţă pot fi întâlnite până şi în Castelul Bran, semn că confortul adus de sursa de căldură era preferat şi de capetele încoronate. Foto Adela Parvu […]
După o căutare insistenta, cred ca s-ar mai găsi așa ceva în Deltă, pe la Crișani. În 1976, aproape toate gospodăriile de lipoveni sau haholi aveau ”lijancă”.