Spațiile mici par descuranjante, dar nu și atunci când știi ce îți dorești și ce ai nevoie. Când n-ai cum să apelezi la un designer, te gândești cum să comprimit toate funcțiunile într-o garsonieră și ajungi să o ticsești de mobilă, dar când vezi ce poate face un designer într-un spațiu de 18 metri pătrați realizezi că poexistă și o altă perspectivă, una chiar elegantă. Ți-am mai prezentat lucrările semnate de designerul francez Marianne Evennou, o adevărată doamnă care a ajuns să fie cunoscută pentru curajul de-a aborda într-un mod inedit spațiile mici, deși ea semnează lucrări de design interior de amploare. Ea spune că spațiile mici nu trebuie subestimate, mai ales în ziua de azi când tot mai mulți oameni ajung să locuiască în ele. Abordarea ei? Să trateze spațiile mici ca pe niște încăperi de hotel. Dar hai să-ți spun mai multe.
Garsoniera de față este într-o zonă frumoasă a Parisului, într-o clădire veche unde modificările de ziduri nu prea puteau fi făcute, acestea având rol de rezistență. Și totuși acolo unde s-a putut, respectiv în zona băii comună cu holul de acces, designerul a sacrificat o parte din baie pentru a configura spații de depozitare pe hol. Motivul? Pentru a nu încărca spațiul camerei ce comunică deschis cu bucătăria cu piese de mobilă masive. De asemenea, designerul crede că spațiile de tranziție dintre exteriorul și interiorul locuinței ar trebui să fie și pentru depozitare, nu doar pentru circulație.
Deși înălțimea garsonierei este generoasă, aproape de trei metri, designerul nu s-a gândit la o organizare pe verticală. Asta pentru a pune în valoare ferestrele, a lăsa plafonul cât mai liber pentru a induce senzația de spațiu. Dar pentru a corecta proporțiile spațiului a intervenit cu două nuanțe care să reducă totul la scară umană. Astfel, o parte a pereților la nivelul de 75 cm înălțime este tratată cu vopsea închisă care dă impresia unui lambriu. Este înălțimea spătarului canapelei și a scaunului, înălțimea mesei din ansamblu bibliotecii și aproape înălțimea blatului de lucru din bucătărie. Practic, a unit peste tot zonele de ședere și cele de la nivelul de lucru, dând impresia unui singur spațiu coerent, indiferent de funcțiunile care comunică liber. În rest, a mizat pe o nuanță mai deschisă (inclusiv biblioteca este vopsită în două culori pentru a se camufla mai bine în abient) subliniată superior cu o linie ce unește tâmplăria interioară a casei. Deci, mai multă ordine, mai multă organizare.
Bucătăria a fost tratată mai puțin tehnic, respectiv fără corpuri de mobilier suspendate deasupra blatului de lucru, ci poziționate într-o singură parte. Asta și pentru că ar fi încărcat spațiul, dar și pentru că tehnic vorbind ar fi acoperit una dintre ferestre într-o parte, iar în cealaltă parte ar fi fost probleme cu forma spațiului.
Apoi, un alt truc a fost alegerea unor electrocasnice și dotări de mai mici dimensiuni – o plită cu două poziții, o chiuvetă neașteptată care este de fapt un lavoar de baie, un cuptor mai mic. Ansamblul? De-a dreptul pictural, excelent echilibrat și cu tușe elegante prin prezența placării cu marmură și a pardoselii cu plăci decorative din ciment.
În cameră a fost aleasă o canapea extensibilă, dar una fără mânere. De ce? Pentru că oferă mai multe locuri de ședere, salteaua este mai lată pe timpul nopții, dar totodată nu încarcă spațiul. Pe timpul zilei apare ca o sofa, pe timpul nopții se extinde către centrul camerei, intenționat gândit liber.
O oglindă poziționată opus ferestrei vine să mai capteze și să reflecte o parte din lumina naturală, dar și să ofere un plus de strălucire, de contrast de textură în ambientul creionat în nuanțe mate și texturi naturale.
Baia este mică și tratată din punct de vedere al amenajării de-a dreptul grafic. Vechea cadă a fost înlocuită de o cabină de duș. Totul în alb și negru, dar fiecare suprafață subliniată de finisaje diferite. În cel mai îngust spațiu, cel al cabinei de duș, nu întâmplător motivele ornamentale geometrice sunt mărunte. Acestea dau iluzia unui spațiu mai generos decât în realitate.
Este o garsonieră gândită pentru nevoile unui singur om, dar foarte frumos ambientată, foarte delicat așezat și ales totul. Lucruri puține, de strictă necesitate, dar decorațiuni care imprimă senzația de acasă, deși nuanțele vorbesc despre proprietar, despre o temă masculină. Proporții excelent echilibrate, tâmplăria veche păstrată și recondiționată, finisaje care continuă istoria clădirii și nuanțe care vorbesc despre chic parizian. Sper să te inspire și pe tine!
Foto: Stephan Jullaird/ via Marianne Evennou
24
