Garsonieră de 25 mp cu loc separat pentru pat

Înainte și după renovare planul locuinței nu s-a schimbat foarte mult, dar mobilarea și compartimentarea parțială dintre living și dormitor au rezolvat problemele pentru tânărul proprietar. Holul de intrare nu a mai putut fi modificat, fiind și îngust, dar arhitectele au renunțat la separarea parțială a bucătăriei și la șemineu. Bucătăria a fost păstrată pe poziție pentru că instalațiile erau trase în zonă, însă zona de gătit a fost substanțial micșorată, nefiind importantă pentru proprietar. În locul șemineului s-a creat spațiu pentru birou, iar pentru depozitare s-a folosit același spațiu, dar reconfigurat cu alte dulapuri. Separarea dintre zona de zi și cea de noapte s-a făcut parțial și transparent pentru ca lumina naturală să pătrundă peste tot și spațiul să fie perceput ca luminos și aerisit.

După renovare holul a fost iluminat cu aplice de perete, iar zidurile au fost vopsite astfel încât coridorul să pară mai lat. Zona inferioară vopsită într-o nuanță mai închisă protejează peretele exact unde este mai sensibil la murdărire.

Înainte de renovare locul bucătăriei era fix la intrarea în cameră, ceea ce obtura accesul și nici nu permitea o organizare bună a micului spațiu destinat gătitului.

După renovare locul bucătăriei a fost păstrat, dar reconfigurat. Pentru a nu bloca accesul în cameră, mobila a fost gândită în unghi, iar în partea superioară doar cu rafturi pentru a nu bloca lumina ferestrei din zonă. Frigiderul a fost poziționat în ansamblul de mobilă din zona de tv (aici se vede colț dreapta). Compromisurile sunt evidente cu spațiu mic între plită și chiuvetă și prezența unui frigider mic în locul unei combine frigorifice. Părțile bune însă există prin coerența spațiului și câștigarea unui loc mult dorit de birou, amplasat acum în spațiul fostului șemineu.

Deasupra ușii de acces în cameră a fost păstrat micul spațiu de depozitare. Pentru a nu atrage atenția asupra corpului de mobilă care maschează șemineul, arhitectele au prevăzut un ansamblu simetric, respectiv încă un corp similar ca dimensiune în partea opusă. Au tratat mobila la fel peste tot cu fețe cu textură caldă și blaturi albe. Aceste suprafețe orizontale albe alături de pereții albi conferă senzația de luminozitate sporită.

Măsuța rotundă din cameră poate fi transformată într-una de tip bistro, deci poate fi folosită la nevoie ca loc de luat masa. Iluminatul este și el gândit pe mai multe zone, nu doar pe centrul tavanului, ci și printr-o aplică cu brațe reglabile.

Pentru a oferi suficiente locuri de ședere, pe lângă canapea există taburete, piese mici versatile care pot fi folosite la nevoie și pe post de noptiere. Ferestrele au fost lăsate cât mai libere pentru senzația de spațiu, iar în locul perdelelor și draperiilor s-au montat rolete.

Arhitectele au prevăzut o separare între funcțiuni cu un parapet simplu ce sprijină un paravan de sticlă cu lățimea de 2 metri, suficient să ascundă patul lat de 140 cm, dar și să ofere un fundal neutru pentru canapeaua de două locuri. De remarcat în dreapta ușa corespondentă băii camuflată prin finisaje în ansamblul zonei de dormit.

Soluția cu paravanul de sticlă suprapus pe o bază fixă construită din gips-carton s-a ales din mai multe considerente. Primul motiv a fost cel a dimensiunilor mici pe care-l ocupă un astfel de paravan, apoi pentru că în baza lui au putut fi trase cabluri pentru alimentarea prizelor și al treilea motiv pentru că geamurile asigură circulația luminii naturale. Zona patului a fost marcată prin vopsirea peretelui în partea de jos într-o nuanță mai tare, nuanță pentru care reperul a fost partea de jos a tâmplăriei ferestrelor, dar și cea a paravanului.

De ce soluția unei compartimentări parțiale? Pentru ca pe lângă paravan să existe spațiu de circulație, dar și spațiu suficient pentru accesarea dulapurilor.

Înainte de renovare forma pereților era destul de ciudată și în zona patului. Aici exista o construcție din gips-carton ca tăblie de pat și care masca traseele unora dintre instalațiile electrice.

După renovare locul pentru pat a fost păstrat, dar tratat mult mai curat. S-a renunțat la construcția din gips-carton de la bază, iar în locul tăbliei de pat pereții au fost finisați cu o vopsea rezistentă și într-o nuanță deosebită. Tapetul ales este unul preferat de către proprietar și el a fost folosit și pentru a îmbrăca o parte din ușa băii, camuflând-o în aspectul general al camerei.

Înainte de renovare existau dulapuri înzidite, dar și un șemineu.

Locul pentru dulapuri a fost păstrat, dar reconfigurat cu mobilă nouă și cu uși mai multe pentru ca odată deschise să nu se proptească în pat, iar șemineul a fost desființat pentru a fi creat un loc de birou.

Patul este practic pus între perete și paravanul despărțitor, ca atare erau necesare culoare laterale de acces. Pentru a economisi spațiu, dar totuși pentru a asigura lumină de o parte și de alta a patului, arhitectele au prevăzut două corpuri suspendate (și nu veioze).

Înainte de renovare exista cadă și lavoar cu picior. După renovare în locul căzii s-a montat duș separat cu panouri de sticlă și cădiță construită pentru a îngloba o rigolă îngropată, iar lavoarul are dedesubt sertare pentru depozitare. Desigur și finisajele au fost schimbate, iar după renovare atât pe pereți, cât și pentru pardoseală a fost ales același model de gresie.

Locuință mică, dar bine organizată pentru viața tânărului care locuiește aici. Totul aerisit, funcțional și actual. Intervențiile majore au fost la partea de instalații (au fost schimbate traseele electrice și caloriferele), iar finisajele noi au fost alese cât mai simple și curate. Costul amenajării a fost de circa 1500 de euro fără mobilă, dar atenție vorbim despre Paris, unde manopera costă, la fel și materialele de finisaj. În costul menționat a fost inclus și onorariul arhitectelor (10% din valoarea pe metru pătrat), care au făcut o treabă excelentă. Sper să te inspire și pe tine!