Ce înseamnă pentru tine o viață frumoasă? Pentru mine înseamnă și să mă conectez cu alți oameni, să-i cunosc, să învăț de la ei și apoi să povestesc mai departe. Asta pe lângă rânduiala și așezarea, așa cum ziceau bătrânii, din viața personală. Cu fiecare proiect în care mă implic, am această enormă satisfacție de a cunoaște oameni extraordinari, iar tâmplarul Cuzuran Tolic din Sarichioi este unul dintre ei. Și eu îl apreciez pentru munca sa și felul lui direct de a fi. Împreună cu doamna Cătălina Panait (clientă care mi-a devenit prietenă) am ajuns la atelierul meșterului pentru că ea își dorea elemente decorative tradiționale pentru casa ei. Am fost să alegem împreună ornamentele și să se asigure că ele vor fi gata la timp. De multă vreme admirasem munca meșterului pentru că în spatele tuturor frumuseților pe care le vedeți mai nou în Dobrogea legate de stilul tradițional lipovenesc, stă priceperea, plăcerea și pasiunea domnului Tolic. Da, este prins, are multe lucrări, dar îi place să lucreze singur, în ritm propriu. A fost cam timid la întâlnirea cu noi, nu se aștepta să mergem să-l vizităm, dar după o primă discuție și-a deschis atelierul și ne-a explicat și arătat ce face. Inclusiv ne-a dezvăluit experimente încercate pentru că, dincolo de cererile clienților, îi place să-și manifeste creativitatea în totul felul de proiecte personale. Dar ce anume îl face special? Faptul că reușește să recreeze în stil lipovenesc toate ornamentele de la exteriorul caselor tradiționale. Dar nu face doar atât. Tâmplăria ferestrelor, ușilor, dar și mobilierul cu forme și volume de odinioară îi poată semnătura. Duce mai departe un meșteșug pe care el îl consider o adevărată terapie. În atelierul lui, unde există și mașinării moderne, fiecare colț mi-a atras atenția pentru că peste tot vedeai câte un crâmpei dintr-un proiect început, iar pentru mine începuturi de povești ce urmau să prindă viață. Dar hai să te plimbi cu mine, prin intermediul imaginilor, în atelierul meșterului.
Am fost plăcut surprinsă să constat că meșterul face schițe, desene și după modelele de ornamente din lemn existente la casele vechi. Pe baza lor și-a croit niște șabloane, pe care încearcă să le personalizeze pentru fiecare client în parte.
După ce decupează în lemn modelele, le șlefuiește, iar apoi aplică straturi de vopsea. Aceste straturi sunt diferite în funcție de unde va fie montat ornamentul – la interior sau la exterior. Pentru exterior folosește mai multe straturi și o vopsea de calitate pentru ca aceste elemente să facă față intemperiilor cât mai mult timp. Pentru interior folosește vopsele fără solvenți, pe bază de apă pentru ca ele să nu emane compuși toxici în ambientul camerelor.
Meșterul Curuzan Tolic are mai multe bancuri de lucru. Pentru ornamente are organizat un loc de lucru chiar în fața unei ferestre ca să vadă cât mai bine detaliile. Aici sunt expuse pe perete și șabloanele pe care le ia sau le creează, îmbogățindu-și colecția. Oricum, pentru clienții nehotărâți, care ajung la atelier, este mult mai ușor să aleagă un model pentru că meșterul are ce arăta.
Mi-a plăcut să surprind acest colț cu un caiet pe care sunt desenate niște schițe. Curuzan Tolic spune că este imporantă etapa aceasta de desen, de proiectare ca să știe nu doar cum va debita lemnul, ci și ce materiale să folosească astfel ca piesele să reziste în timp.
Da, meșterul face pe comandă și tâmplărie pentru uși, ferestre din lemn masiv. Pentru asta lucrează cu grijă, dar și într-un timp mai îndelungat, ceea ce rar înțeleg clienții, care de regulă se grăbesc. Așa că-i prinde bine să aibă spațiu pentru ca lemnul lucrat să fie lăsat o perioadă ca să-i poată observa temperamentul, cum spune el. Lemnul este o materie primă care lucrează în timp, ca atare este important să știi fiecare esență în parte și detalii despre structura, fibra lemnului ca să știi cum tai și cum îmbini pentru a stabiliza obiectele realizate din el.
După ce realizează piese de tâmplărie, lemnul acestora este prelucrat fin, prin șlefuire. Apoi, este grunduit, ulterior fiind vopsit.
Mi-a plăcut cum pătrundea lumina în atelierul lui și cum toate obiectele de acolo îți făceau poftă să meșterești. Pe de altă parte, tâmplăria în ziua de azi presupune și utilizarea unor echipamente actuale, chiar dacă rezultatul muncii cu ele este unul ce aduce aminte de un stil de odinioară.
Am rămas mirată când am ajuns în altă încăpere a atelierului unde am găsit tot soiul de mșinării. M-am așteptat ca domnul Curuzan Tolic să aibă mai mulți colegi, dar acum doi ani spunea că-i place să lucreze singur. I-am spus că la cât este de solicitat ar merita să-și mai ia colegi, însă timpul este mereu limitat și nu știa cum să se împartă între a-i învăța pe alții meseria asta și a onora comenzile deja luate.
Vara, meșterului îi place să lucreze în spațiul parțial deschis al atelierului, unde are parte de umbră, dar și de legătură cu exteriorul. Atelierul lui este situat într-o parte mai izolată, special aleasă pentru a nu deranja vecinii cu zgomotele utilajelor.
Am descoperit în atelier și un soi de gard început. Așa am aflat că da, face și garduri și balustrade, în funcție de comenzi și de timp.
Un alt colț al atelierului care parcă vorbea de tâmplăria de odinioară. Genul acesta de ateliere îmi plac foarte mult, mă traspun într-o lume în care orice îți imaginezi ar putea deveni posibil. Meșterul nu a fost foarte încântat că eu făceam poze, se scuza spunând că nu a avut timp să facă ordine, dar mie fix această dezordine organizată îmi place teribil. Este un spațiu în care nu doar simți, ci și vezi concret că se muncește.
Deși nu pot să spun că finisajul acesta lucios îmi place ori culoarea, am găsit în atelierul meșterului și mobilă. Da, face și mobilă, dar nu doar piese mici, individuale, ci și bucătării. Mobila de față este realizată pe comandă pentru un client care și-a ales singur finisajul. Meșterul Tolic spune că-i ia mult timp partea cu mobila, mai ales la bucătării pentru că necesită timp și pentru montaj. Preferă ca el doar să le execute, nu neapărat să le și monteze la locație, mai ales că e greu să gestionezi tot procesul de unul singur.
După ce a căpătat încredere în noi, domnul Curuzan Tolic ne-a arătat un proiect experiment – o masă pentru familie umplută cu cereale și așezate în casete diferite pentru a crea un model colorat. Deși arată inedit, meșterul spune că nu e practic un astfel de model de masă pentru că ajunge să fie foarte grea. Însă eu cred că într-un context potrivit ar putea fi chiar de impact o astfel de masă.
Am fost tare bucuroasă că l-am putut fotografia pe meșter în această ipostază. Este atât de grăitoare pentru el! Dar cu această ocazie am aflat că-i place și să repare obiecte vechi din lemn.
Meșterul are la atelier și obiecte vechi, de poveste, care așteaptă să fie reparate ori sunt pur și simplu sursă de inspirație.
Tot în atelierul meșterului am zărit și această ladă veche, frumos pictată. Mi-a trezit cumva o nostalgie pentru vremurile în care oamenii pare că aveau obiecte mai puține, dar parcă mai frumoase. O fi doar o impresie de-a mea…
Mă bucur de acest selfie nereușit pentru că am captat un moment drag mie alături de Curuzan Tolic și prietena mea Cătălina Panait. Un moment de bucurie, de descoperire, de conexiune între noi.
Ce pot să-ți mai spun în urma întâlnirii cu meșterul Curuzan Tolic? Că atunci când vrei să-ți faci casa frumoasă merită să te aventurezi pe drumurile țării și să mergi să-i cunoști pe oamenii care te pot ajuta. Că merită să te bucuri de procesul de amenajare al casei prin a descoperi alți oameni, alte lucruri care nu au de-a face cu profesia ta. Că merită să te conectezi cu alți oameni, cu atât mai mult cu cât munca lor va fi vizibilă în casa ta pentru generații și să conștientizezi de fapt că sunt un număr foarte mare de oameni care sunt implicați, poate fără să-i știi vreodată, în modul cum va fi finalizată casa ta. De aceea este importantă conexiunea, ca energia acestor oameni să fie una bună, să existe un schimb emoțional între noi, să ne apreciem unii pe alții și să astfel să devenim mai respondabili. Am învățat multe din această întâlnire, dar mai ales am trăit momente frumoase pe care le voi purta în suflet pentru tot restul vieții. Sper să te inspire și pe tine!
Foto: Adela Pârvu
6
Oameni ca dl Curuzan Tolic sunt foarte rari in zilele noastre si eu il consider un „artist „mare pacat, ca eu cred ca s-ar gasii tinerii care sa aiba talent , sa invete sa-si faca din asta un viitor, mare pacat, asta denota si lipsa de educatie culturala .
Va felicit pentru ca l-ati facut cunoscut pe acest om modest dar talentat, care nu are nevoie de reclama dar merita sa fie cunoscut si sa simta ca este apreciat, este mare lucru.