Un loc unde simți că mergi la bunici

Sunt locuri care-ți plac pentru că sunt frumos decorate ori amenajate, dar mie îmi plac foarte mult locurile în care descopăr oameni care se iubesc, care-ți pot împărtăși din experiența lor și care te fac să vezi partea frumoasă a vieții. M-am încărcat cu multe povești de viață în ultimii doi ani, perioadă în care mi-am schimbat viața după ce m-am recăsătorit, iar locul despre care îți povestesc azi este unul în care am întâlnit un cuplu ce mi-a oferit o perspectivă frumoasă asupra vârstei a treia. Cunoscându-i pe Zita și Hovart mi-am dat seama cât de mult contează să te gândești la bătrânețe ca fiind o perioadă frumoasă, așezată, dar și activă. Și ce lucru extraordinar este să ai un partener alături. Cu adevărat un partener. Nu doar soț sau soție, ci să-ți fie și prieten și să fie cu tine, să tragă alături de tine în aceeași direcție. Am simțit că sunt în vizită la rude, pentru unii cei doi pot fi imaginea unor părinți, pentru alții bunici. Și ce povești am aflat…Musai să-ți spun despre ele.

Pensiunea Nuc Verde este poziționată pe un teren generos de circa un hectar. Pe această proprietate întinsă sunt mai multe construcții. Prima dintre ele care se vede odată cu accesul pe aleea principală este vila construită la 1801, acum renovată și dotată cu tot confortul actual.

De la poartă este o alee neașteptat de lungă până vezi primele construcții de pe proprietatea pensiunii.

Foarte pitorească casa celor două gazde. Pe lângă faptul că arată frumos este și înconjurată de flori.

Zita și Horvath, proprietarii pensiunii Nuc Verde locuiesc în casa veche, dar deseori au avut cereri pentru cazare și aici.

Zita și Horváth au plecat din țară pe vremea comuniștilor, timp în care au trăit și muncit mult timp în Austria. Acolo au făcut toate muncile posibile în turism, în special în pensiuni. După Revoluția din 1989 s-au reîntors pentru că toată copilăria, toți prietenii lor din tinerețe, dar și multe rude erau acasă în România. Dorul de casă i-a mobilizat și s-au reașezat pe meleagurile natale, în secuime, cum îmi place mie să spun, din Târgu-Mureș fiind. Dar s-au reîntors cu multe lucruri învățate: limba germană, activitățile pe care le presupunea turismul, curajul de a-și deschide propria mică afacere. Am întrebat-o pe Zita de ce s-a gândit la pensiune și nu la alt tip de afacere, la care, mi-a răspuns, uitându-se direct în ochii mei: „Păi asta știam! Asta am învățat cât am fost plecați”.

Până să ajungi la camerele de cazare, tot mai descoperi alte construcții, cum ar fi și această căsuță veche din lemn.

Privirea mi-a fost atrasă de tot felul de detalii, cum ar fi această fereastră încadrată de vegetație și flori.

În spatele căsuței din lemn este organizată grădina de legume de unde cele două gazde se aprovizionează pentru a găti preparate locale, savuroase.

Da, inițial deschiseseră o pensiune în oraș pentru oamenii aflați în tranzit, mai degrabă un soi de motel. După ani de zile de muncă acasă, Zita a aflat că are cancer. Avea din familie o proprietate din Bicfalău, județul Covasna și a știut că trebuie să schimbe locul, dar și modul de abordare vizavi de sănătate și muncă. A refuzat orice fel de chimioterapie și a spus că ea o să meargă la pădure, unde a copilărit, și o să inhaleze atâta oxigen că o să scoată tot cancerul din ea. Atenție! Nu sfătuiesc pe nimeni să aibă aceeași abordare vizavi de un diagnostic dur, eu doar vă povestesc ce am aflat. Și Zita mi-a spus că nu glumește, chiar a dormit în pădure, iar acum face plimbări zilnice, lungi pentru că ea crede în oxigenarea corpului. Desigur că și-a schimbat dieta și a trecut numai pe ingrediente de la țară, fie din curtea proprie, fie de la vecini. Cum spune ea, voia să știe sursa hranei. Dar pe lângă grija față de stilul de viață, și-au dat seama amândoi că trebuie să aibă o sursă de venit, așa că de ce n-ar fi transformat locul copilăriei într-o pensiune rustică, unde să poți avea și mâncare cu ingrediente locale, direct din gospodăriile Bicfalăului?

Șura veche a fost și ea păstrată pentru că e excelentă ca spațiu de depozitare, dar și parțial ca adăpost pentru animăluțe.

Aerul rustic al propriet[íi este infuzat de tot felul de mici locuri, cum ar fi și această fântănă, pe care au înfrumusețat-o cu flori.

Desigur, nu lipsește nici locul de grătar, dar este amenajat rustic, într-un loc mai retras, astfel încât fumul degajat să nu deranjeze. Este și locul unde Zita coace deseori legume. În fundal, mai sus, pe panta terenului ce urcă, se întrevede ciubărul.

Chiar dacă ar fi vândut tot ce aveau la oraș, au realizat că nu le-ar fi fost suficienți banii. Proprietatea de la țară era una întinsă, de circa un hectar, cu livadă, cu grădină și cu construcții pe ea, dintre care și o mică vilă de la 1801. Toate acestea necesitau bani pentru reparații și întreținere. Ei bine, au fost amândoi pe fază cu fondurile europene, s-au interesat ce au de făcut, iar primul pas a fost să apeleze la un arhitect care le-a făcut proiectul pentru casa de oaspeți, iar în rest au îmbunătățit tot ceea ce exista pe proprietate, fără a demola sau a renunța la ceva. Pe baza acelui proiect, completat și de formularele și documentația aferente, deși nu credeau că vor reuși, au obținut finanțare și așa a fost construită casa de oaspeți, care are șase camere, o sală de mese care poate acomoda 35 de persoane și o bucătărie complet utilată. Cu banii obținuți au amenajat și un loc de ciubăr, dar au renovat și îmbunătățit construcțiile existente.

Casa cu destinația de cazare este relativ nou construită, dar cu aspect care să amintească de cadrul rustic unde se află.

Mi-a plăcut că am văzut sisteme de energie regenerabilă prin care casa pentru oaspeți este mai prietenoasă și cu mediul, dar și cu buzunarele celor doi proprietari.

Mi-a plăcut terasa pentru oaspeți configurată în lateralul casei unde sunt camerele de cazare. Este generoasă și așezată bine, ca să te poți bucura de livadă și de natură.

Am fost aici cu prietena mea Oana care a venit cu cățelușa ei Bruna. Gazdele au fost deschise la a ne primi cu un câine, dar am anunțat dinainte și i-am asigurat că Bruna nu este interesată de găinile de la pensiune.

De pe terasă poți vedea și locul de ciubăr.

Camerele pentru oaspeți sunt organizate în construcția nouă pe două niveluri – parter și mansardă.

Locul de ciubăr a fost ales astfel încât dacă este folosit pe timpul serii sau nopții să poți admira cerul înstelat.

I-am întrebat pe cei doi cum își găsesc clienți pentru că văzusem un grup de turiști care luaseră masa și urmau să se cazeze. Zita mi-a spus că aici o ajută foarte mult faptul că vorbește trei limbi, adică română, maghiară și germană și că și-au înscris pensiunea pe mai multe site-uri și din afara țării. Și mi-a mai spus că pensiunea ei este modestă și că nu toți oamenii au bani să meargă în vacanță, dar că la ei, la Nuc Verde (Zöld Diófa în limba maghiară, Grüner Walnuss în limba germană) vin mulți turiști din Ungaria, Germania, Austria în special seniori, iar din România vin în general familii cu copii pentru că aici la Bicfalău e ca la țară în Transilvania, unde te poți plimba prin sat și ai ce vedea, plus că și în zonă sunt o mulțime de alte locuri de vizitat. Pentru familiile cu copii pensiunea este un loc sigur, fiind o proprietate îngrădită, cei mici nu au unde se pierde, dar au parte de mici aventuri cu alergatul găinilor prin curte, cu incursiunile prin straturile de legume, cu furtunurile cu apă, cu cățăratul prin pomi.

Terasa pentru oaspeți este bine așezată în relație cu sala de mese, aflată la interior.

Mi-au plcăut spațiile mai largi din jurul casei unde sunt camerele de cazare. Cei doi proprietari au știut să așeze pe lângă ferestrele ce dau înspre sala de mese bănci de unde poți admira grădina.

Eu am fost vara și era plin de flori peste tot, dar atât de pitoresc fiecare colțișor. Îmi dau seama că e multă muncă, dar rezultatul ei este o încântare pentru oaspeți.

Mă uitam la ei și-mi spuneam că așa mi-aș dori să fiu când ajung bunică, cu soțul meu alături, activă, undeva la țară, într-un mediu liniștit, sănătos, dar totuși în conexiune cu alți oameni, care uite, pot veni mereu către tine, dacă ai mintea și sufletul deschise.

Mi-am făcut acest selfie cu Zita și Horvath acum doi ani, când am fost în vizită la ei. Tare mult a contat pentru mine să-i cunosc, să-i simt și să mă las inspirată de ei.

Eu mă uitam la ea cum povestește și mă gândeam de unde atâta energie și curaj la vârsta ei? Câți oare nu s-ar fi resemnat cu situația? Unde te mai muți la țară, accesezi tu fonduri europene, te apuci să sapi în grădină, să mergi la pădure, să gătești pentru oameni, să cauți clienți pentru pensiune, să mai fii și jovială cu toată lumea care-ți calcă pragul, să te mai și înțelegi cu vecinii din sat. Și răspunsul l-am văzut alături de ea: soțul Horváth. Timid, dar cu fața aceea senină de om înțelept, bărbatul care nu pare, dar e stâlp pentru soția lui, acel stâlp emoțional pe care te poți sprijini de fiecare dată când ai nevoie. Horváth, cel tăcut, dar muncitor, care-și privește cu drag, cu mândrie, dar mai ales cu iubire soția. Da dragilor, Zita crede că oxigenul este cel care te vindecă. Eu cred că de fapt adevăratul medicament pentru oricine este iubirea. Asta am simțit la Nuc Verde și asta te invit și pe tine să trăiești acolo. Îți doresc să treci prin toate trăirile frumoase de care am avut eu parte!

AICI ai site-ul lor biodiofa.ro, dar îi găsești și pe toate platformele de tip Booking. Vezi și Pagina Facebook.

Dacă vrei să-i suni o poți face la numerele de telefon 0745.138.611, 0732.147.036

Foto: Adela Pârvu