Despre Danny Thomas

Pe acest om minunat l-am cunoscut din ipostaza de cititor al blogului meu. Este unul dintre cei mai activi și amuzanți prieteni de pe pagina de Facebook. A văzut un comentariu la unul dintre articolele mele cum că ar merita ca textele de pe blog să fie traduse în engleză. Danny n-a mai ezitat și mi-a trimis direct traducerea primului text. Așa că am făcut această rubrică în engleză unde va exista o selecție de articole despre locuri frumoase și oameni deosebiți de la noi din țară. Și pentru ca să afli și tu câte ceva despre Danny, l-am rugat să ni se dezvăluie puțin. Așa că, mai jos, ai să găsești câteva rânduri, de-a dreptul apetisante, despre acest om care iubește tot ce e frumos și bun pe lumea asta și care mă ajută să răspândim veștile despre România noastră. Povestea lui este de-a dreptul fascinantă!

Mi-a plăcut de când mă știu să colind, să văd, să cunosc și ăsta e un microb care nu m-a lăsat niciodată. Din ce vezi mai multe din aia îți dai seama cât de frumoasă e lumea și câte nu vei avea posibilitatea să vezi, dar nu mă plâng.

M-am născut și am crescut în București, în frumosul cartier din jurul Mitropoliei, al Parcului Libertății, dar cu originil din Argeș, din zona Muscel, Rucăr-Bran, o zonă de vis pe care a bătut-o în lung și-n lat în copilărie și tinerețe. Brustureț, cheile Dâmbovicioarei, Voina, Bran erau locurile pe unde am colindat o grămadă, dar nu numai. Bucegii i-am luat la pas și am ajuns deseori pe Omu, Mălăești, Bârna Caprelor, Caraiman….prea multe ca să menționez.
Am plecat din țară în 1991, am ajuns la Londra, am stat 4 ani, am emigrat în Canada, la Toronto, unde am stat un an, m-am mutat în Vancouver, unde am stat un an, m-am intors în Toronto unde am mai stat până în 2007 și de atunci ne-am întors în Londra, unde probabil vom mai sta un an și ne mutăm iară, sperăm undeva la soare.

Am ajuns în Londra cu 100 de dolari americani, fără cunostinte, relații sau posibilitate de a mă întoarce în țară, că pe vremea aia, dacă cereai azil politic și te întorceai în țara de unde ai plecat, nu-ți mai dădea nimeni din Vest viza de intrare, nici măcar ca turist. Așa că m-am trezit că nu aveam cui să cer 10 lire și nici de acasă nu avea cine-mi trimite. Daaaar, atuul meu a fost că vorbeam engleza, binișor. M-am descurcat. După câteva luni de pus fluturași și distribuit ziare, am fost angajat ca recepționer la un hotel central, iar după 6 luni de zile am trecut la departamentul rezervări, ca după alte 6 luni de zile să devin director de rezervări.
Am colindat Anglia în lung și-n lat. Și Scoția. Mereu cu mașina, pe îndelete, căci în vacanțe nu mergeam decât local, nu puteam ieși din UK.

Am cunoscut-o pe fata asta a mea, cum îmi place să-i spun, în 1991 la Londra, din întâmplare și de atunci se tot ține de fundu’ meu. Asta e! Bună ziua i-am dat, belea mi-am capatat :D.
Împreună cu Alina am văzut multe locuri frumoase. De la Banff în Rockies, la Sfinxul din Bucegi, de la un răsărit de soare pe vârful Omu și un apus de plajă în Varadero, de la o plimbare pe faleză în Marbella sau pe plaja din Punta Cana la o croazieră în Sudul Caraibelor, de la o casa veche bătrânească de la mine din Arges cu pridvor și grădină, cu pruni și meri, până la o vilă din Provence, pe Coasta de Azur îmbălsămată în mirosuri dulci de lavandă sunt multe locuri minunate despre care păstrez dragi amintiri!

Un pic gourmand, dar și gourmet, iubesc să gătesc și o fac aproape zilnic, iubesc să savurez o porție de calamari pe malul mării cu o bere rece, dar și un New York steak și un Bordeaux într-un steak house fițos în Chicago. Și nimic nu încheie seara mai frumos decât un trabuc gros cu vreo două mojitos, undeva cald, aproape de mare uitindu-mă la lume. Mi se pune un nod în gât, de poftă evident, când intru într-o piață de fructe și legume din Franța sau La Boqueria în Barcelona. Aproape că-mi vine să plâng de bucurie. E superb! În Luvru m-aș muta, dacă m-ar lăsa. Pe scurt – îmi place viața! Și nu ezit să mă bucur de ea!