Comentarii la: După ce am citit cartea Adinei Kenereș am realizat că e de datoria mea ca româncă să știu să fac cozonac

De: Cora

Cora — Mon, 27 Apr 2015 15:24:20 +0000

grea incercare, frumosi cozonacii, dar si mai frumoasa postarea!…felicitari!

De: virginia33

virginia33 — Sat, 25 Apr 2015 04:01:45 +0000

http://blog.codrudepaine.ro/

De: briela

briela — Thu, 23 Apr 2015 09:00:14 +0000

Adevarat a Inviat! Multumesc din suflet, Adela, pentru acest minunat articol si pentru aceasta minunata carte. Abia astept sa o citesc pentru ca, da, ma simt si eu romancuta adevarata si imi este rusine ca nu am facut pana acum cozonac. Dar niciodata nu este prea tarziu si ti se iarta ignoranta si comoditatea atunci cand recunosti ca ai gresit si cand vrei sa te schimbi.

De: radhacross

radhacross — Mon, 20 Apr 2015 16:48:36 +0000

Ca răspuns la irenadaiana. f frumos parca mi-ati cules vorbele pt Ileana direct din suflet

De: irenadaiana

irenadaiana — Mon, 20 Apr 2015 06:53:13 +0000

am stat mult in cumpana daca sa scriu ceva sau doar sa subscriu la ce-au spus altii. Si mama si bunica mea au plecat in alta parte , nici eu nu mai am pe cine intreba cat, cum si-n ce fel sa fac si sa desfac. Dar mi-a ramas intacta memoria gesturilor si-a gusturilor. Cand eram mica si mamaie facea cozonac sau pasca eu eram cea care o ajuta. Nu va imaginati ca faceam ceva din cale-afara de important dar…. cerneam faina macinata la moara , “faina de grau curat nu de cumparat”, asa-i zicea mamaie , aduceam lemnele pentru foc pentru ca trebuia sa fie cald in incapere si faina sa se rasfete sus pe soba alaturi de lapte , oua , untdelemn si taic (drojdie).
Ma duceam la coana Florica dupa lapte proaspat de vaca , alegeam miezul de nuca si bineinteles ca nu trecea nuca negustata ca sa nu scape vreuna rancezita , bateam ouale pana faceam spume si eu si ele…. Iar la framantat eu tineam ligheanul si mamaie isi vedea de ale ei , framanta coca la inceput bland , apoi cu ghionturi , palme si pumni si rasuceli si imbranceli si tranteli iar eu pe furis gustam aluatul la inceput fara noima iar la final ghiceai in el viitorul gust al cozonacului. Oooo , da , e un ritual intreg acesta al cozonacului. Nu e o prajitura oarecare. De aceea poate nu mananc decat cozonac facut in casa si nu “de cumparat”. Chiar daca nu-mi iese chiar ca al lor oricum e mai bun decat cel de la patiserie , cofetarie sau cum s-o mai numi. Nu va fie teama sa incercati. Nu puteti gresi daca-l faceti cu dragoste. Si daca mai aveti si amintiri sigur va vor ajuta. Gesturile si gustul nu se pot uita. Niciodata. Numai bine va doresc.

De: Brigita

Brigita — Sun, 19 Apr 2015 12:02:31 +0000

Ca răspuns la radhacross.

…Adevarat a inviat!…stimate domn, mi-ati bucurat din nou cugetul si simtirea cu invatatura dvs…Sarbatori luminate va doresc….