S-au mutat la tara si si-au facut casa intr-un hambar. Acum au si pensiune!

E tare frumoasă povestea acestui cuplu, ea psiholog, HR într-o companie multinațională, el copywrighter într-o agenție de publicitate. Amândoi pasionați de mare și de scuba diving mergeau frecvent în vacanțe la Mediterana. La un moment dat  părinții lor le-au spus de o fermă situată într-o zonă cu lacuri și care era de vânzare. Dar ei n-aveau niciun chef de așa ceva. Viața lor era cât se poate de mulțumitoare. Seniorii i-au bătut însă suficient de insistent la cap, așa că au mers să vadă proprietatea. Pe ea un hambar mare, o căsuță și alte câteva anexe prăpădite. Dumnezeu știe de ce au cumpărat-o, dar cert este că n-a fost dragoste la prima vedere. Au făcut-o mai mult de gura bătrânilor și s-au gândit că poate e un fel de investiție. În plus, și-au spus că e un loc unde să vină în weekend-uri și că oricum viața la țară e simplă și la îndemâna tuturor. Dar curând aveau să descopere contrariul.

Cristina si Artur proprietarii Glendoria

Acum că aveau terenul și bordeiele situate la granița dintre Warmia și Masuria, în zona de  nord est a Poloniei, unde totul e împânzit de lacuri, Cristina și Artur cei doi polonezi creativi de care-ți povestesc aici, și-au spus că pot face ceva. În urmă cu 15 ani stăteau în mijlocul fermei întrebându-se de unde să înceapă și cu ce anume. S-au apucat să facă curat prin curte, să îndepărteze pietrișul și așa au dat peste sute de anvelope vechi îngropate. Au asanat un iaz mic ca să planteze iarbă și au dat peste o carcasă veche de taxi. În hambar alte vechituri. Și-au spus că fac fermă de struți și că merită să înceapă cu 50 de exemplare. Dar le-au supraviețuit doar cinci și afacerea lor s-a prăbușit. După experiența asta au tras concluzia că nu oricine poate să se facă fermier, cu atât mai puțin cu cât nu ai cunoștințe de medicină veterinară și nu locuiești la țară.

A doua tentativă a fost să înființeze o școală de scufundări, având în vedere că lacul Nuri era foarte aproape. Artur care oricum era pasionat de asta și spunea că se pricepe s-a gândit la un fel de tabără pentru studenți cu corturi militare puse prin curte. Problema era că nu putea ține cursurile astea decât în weekend-uri, ceea ce era super obositor pentru ei. Toată săptămâna la muncă și apoi din nou la treabă când ar fi trebuit să se odihnească. În plus, nu prea s-au strâns amatori care să locuiască în corturi pentru a învăța să facă scufundări. Ajunseseră la al doilea eșec. Dar nu s-au lăsat. Și-au spus să încerce turism rural și fără să-și dea seama, peste noapte, s-au trezit muncind câte 12 ore pe zi și fără chef să se mai întoarcă la joburile din Varșovia.

Au început cu reparația hambarului pentru că era cea mai sănătoasă construcție de pe proprietate. Și și-au amenajat locuința acolo, cu living imens, cu home cinema, cu zonă de luat masa, cu bar din chirpici, au făcut și sobe șemineu. Desigur, la mezanin, unde stătea fânul odinioară și-au creat loc de bibliotecă. Au început să întrevadă și posibilitatea amenajării a câtorva apartamente. Curând și-au dat seama că trebuie să-și dea demisia fiecare de la serviciu ca să se poată ocupa de șantier. Asta au și făcut, după ce au terminat de amenajat sumar cinci camere. Și lumea a început să vină, mai întâi prietenii. Dar curând au realizat că nu știu să facă o aproximație asupra cantității de mâncare ce trebuia servită oamenilor. Mereu mai fugeau la magazinele din sat să suplimenteze diverse provizii. A fost un coșmar!

Și pentru ca să rezolve problema cu mâncarea au cerut ajutorul unei prietene specialistă în catering. Ea le-a conceput un meniu pe baza alimentelor tradiționale care se găsesc în zonă, de la sfeclă, miere, nuci, la carne de rață și pui. Asta i-a salvat pentru că prietena lor i-a învățat și cum să-și asigure o rețea de furnizori, cum să calculeze necesarul de ingrediente pentru o porție, cum să depoziteze alimentele. Atât le-a mai lipsit. Bine că primii oaspeți au fost înțelegători, adică de-ai casei. Acum, după 15 ani au una dintre cele mai nonconformiste pensiuni rurale. Ești la țară, dar poți face și cursuri de scufundări, poți să te plimbi prin pădure, dar și să zaci pe marginea piscinei, poți sta pe terasa camerei tale, dar și să te simți bine în livingul din hambar, deschis oaspeților.

Despre modul cum au decorat camerele ce să-ți spun? Este absolut original. Se vede că sunt oameni de la oraș pentru că fiecare cameră este diferit ambientată, iar piesele de design nu lipsesc. Este un melanj de vechi și nou, de rustic și exotic, de industrial și rustic, de contemporan și clasic. Cert este că sunt fericiți. Acum au parte de oaspeți din toate colțurile lumii și casa lor este deschisă oricui. Pe mine m-a impresionat perseverența și curajul lor, în ciuda dezamăgirilor prin care au trecut. Locul ăsta pe care l-au cumpărat de gura părinților, a devenit până la urmă cel de care s-au îndrăgostit. În timp. Îți trebuie o doză de nebunie ca să te bagi în așa ceva, să-ți cheltui toți banii, dar în loc să te vaiți, să pui mâna și să faci lucruri, iar când nu mai poți sau nu știi să ceri ajutorul cui trebuie. Bravo lor! Uite, intră și tu pe site-ul lor glendoria.pl, acolo o să descoperi și mai multe poze cu toate apartamentele și camerele pe care le au de închiriat, plus informații despre serviciile pe care le oferă.

Sursa foto: Weranda Country si Glendoria