Au plecat de la oraș și s-au mutat la munte cu tot cu copii

Când dai peste oameni de genul acesta parcă te provoacă și pe tine să-ți faci traiul așa cum visezi. Da, visele sunt importante și e adevărat că e tare greu să le materializezi. Dar când te uiți în urmă, merită să te bucuri de realizările tale și să uiți cât mai curând greutățile prin care ai trecut. Ana și Paul sunt artiști, muzicieni, și sunt făcuți să vadă partea frumoasă a lucrurilor. Tot ce își amintesc este că în urmă cu șapte ani au fost suficienți de nebuni să se mute la munte și să încerce să trăiască altfel, departe de zgomotul orașului, de forfota lui și să le ofere copiilor lor un mediu sănătos de viață.

Deși s-au mutat la munte nu renegă orașul natal, ci din contră spun că viața urbană le-a oferit multe, i-a modelat și educat, dar că experiența citadină au consumat-o și că a venit timpul pentru o altfel de viață. Mi-ar fi plăcut să-și spun despre casa lor ridicată într-un sat din Carpați că este la noi, dar e vorba despre Polonia, țara care nu încetează să mă uimească nu doar prin proiectele de arhitectură, ci mai ales prin oamenii ei. Un popor cu sânge în vine, ca să spun așa, oameni dintr-o bucată care știu ce vor și se luptă să-și atingă obiectivele. Ana și Paul au muncit mult, recunosc că le-a fost greu, dar nu se așteptau ca totul să fie pe roze. Casa pe care au ridicat-o au făcut-o din start cu gândul să fie pensiune, căci ăsta era locul din care urmau să-și câștige traiul.

Ana, Paul si cei doi copii ai lor

Pentru cei doi locul ăsta e îmbibat nu doar cu povești despre cum s-au chinuit să-și facă casa – pensiune, ci unul cu multe trăiri și emoții. Atunci când s-au mutat la munte o aveau pe fiica lor Amelia, dar aici s-a născut fiul lor Bruno. Da, la munte familia lor s-a mărit și în liniștea peisajului superb, cu pâlcuri de pădure și creste muntoase spun, mai în glumă mai în serios, că pe lângă animale de tot soiul și-au făcut și ei apariția: animale artistice. Nu se consideră acum munteni și nici că ar duce un stil de viață rural, spun doar că ceea ce părea pentru unii o viață dată peste cap pentru ei a însemnat așezarea pe picioarele care trebuiau. La pensiunea lor confortul nu le lipsește, dar mai mult, aici aduc un crâmpei din viața artistică de la oraș, căci organizează concerte și tot soiul de spectacole.

Casa în sine mi-a plăcut tare mult. Deși ai crede că e realizată exclusiv din materiale naturale, căci așa pare de la exterior, au folosit și materiale convenționale. E adevărat însă că la partea de finisaje s-au zbătut ca totul să fie cum le place lor: artistic. N-ai să vezi pereți drepți și nici suprafețe perfecte, însă ai să descoperi un aer boem completat de frumusețea naturii din zonă. Și au ales să-și construiască casa-pensiune într-un sat de munte, deci nu izolați undeva în pustietate. Localitatea este situată în sud estul țării, destul de aproape și de granița noastră de nord cu Ucraina. Au fost deștepți căci s-au gândit și pe viitor. Fiica lor merge la școala din sat, iar drumurile sunt suficient de bune pentru ca turiștii să ajungă cu bine la ei. În plus, deseori fac excursii în zonă, își iau copii și merg să descopere muzee, galerii de artă, artiști sau alte pensiuni. Socializează din plin, doar că altfel de cum se întâmpla la oraș. Și timpul aici curge mai lent, parcă e mai generos.

Spun că la ei n-ai să găsești genul de pensiune agroturistică, chiar dacă au grădină și folosesc pentru mâncare produse locale, făcute în casă, ci mai degrabă un refugiu artistic montan unde să te eliberezi de stres, prejudecăți și griji. Și foarte important ei nu primesc fumători, deși când te gândești la artiști cam greu îți vine a crede că nu pipează. Dar ei și-au construit universul lor și ca atare au propriile reguli. De aceea poate rezonează mai bine cu famiile care au copii și care aici pot să-și lase micuții fără temeri să zburde liber sau să facă excursii cu ei. Pe lângă site-ul pensiunii gesizakret.pl și-au deschis și un blog gesizakret.blogspot, unde povestesc diferite întâmplări sau despre evenimentele pe care le organizează aici. Spun că deseori oamenii îi întreabă pe blog dacă s-ar muta înapoi la oraș, dar nu-și mai pot închipui varianta asta, chiar dacă mărturisesc că le-a fost dragă Varșovia. Au ajuns la un soi de libertate sufletească și mentală la care nu pot renunța. Da, a fost greu, și da mai sunt momente dificile, dar acum aici e casa și viața lor pe care o trăiesc așa cum și-au dorit (vezi filmulețul de mai jos). Mi-a plăcut povestea lor și foarte mult și casa pensiune pe care și-au făcut-o. Sper să te inspire și pe tine!

Sursa foto: Diana Domin/ Gęsi Zakręt