Un sat, dar cu minunate clădiri, mai ales biserica veche, fortificată, parte din Patrimoniul Monumentelor Istorice și o comunitate mică de sași. Mică, dar cu suflet mare. Aici, în Cincșor a copilărit și Carmen Schuster, care ca mulți sași au luat drumul Germaniei încă de pe vremea comuniștilor. Împreună cu familia sa a plecat din România acum mai bine de 30 de ani, dar destinul a readus-o în țară. Dar nu direct la Cincșor cum te-ai fi așteptat, ci la București ca reprezentat al unei companii multinaționale pentru care lucrează. Într-una dintre vacanțe și-a spus că dacă tot a ajuns în București și-ar dori să revadă locul drag unde a copilărit. Așa că s-a dus la Cincșor.
A găsit un sat liniștit, poate prea liniștit, ca să nu spun pustiu. S-a gândit că la Biserica Fortificată va avea răgazul să-și depene amintirile și poate de acolo va mai afla câte ceva despre comunitate. Și, într-adevăr, în frumoasa clădire în stil gotic cu picturi pe altar realizate în 1879 de către pictorul transilvănean Carl Dorschlag a dat peste cei zece sași, oameni în vârstă, care au ales să rămână în locul unde s-au născut. Ca și tradiție locală, întotdeauna de la biserică erai invitat în casa unei familii, mai ales dacă erai străin. Dar Carmen nu era străină, ci doar înstrăinată, însă invitația la masă i-a schimbat viața.
În timpul prânzului, Carmen a aflat că Biserica Fortificată din Cincșor a fost renovată, dar că numărul foarte mic de enoriași nu poate să susțină financiar funcționarea ei. Apoi a aflat că vechea Școală Evanghelică este pustie, școală care pe vremurile ei fremăta de copii. Cu siguranță că i s-a strâns inima, dar i-a fost tare drag de sașii rămași, de calmul lor, de stoicismul de care au dat dovadă. Și ea știa din proprie experiență că e tare greu să pleci într-o țară străină, străină de locurile tale, de rădăcinile tale, chiar și atunci când vorbești aceeași limbă. Aici în Cinșor, comunitatea de sași există de peste 600 de ani și dovadă e Biserica Fortificată a cărei istorie scrisă atestă menționarea ei încă de la 1421, dar cu siguranță că a fost ridicată mai devreme. Clădirea vorbește despre o comunitate de oameni gospodari, preocupați nu doar de traiul de zi cu zi, ci și de cultură. În Cinșor s-a născut scriitorul de limbă germană Andreas Birkner (1911-1998) și tot aici Fritz Balthes (1882-1914) arhitect, urbanist, istoric de artă şi specialist în conservarea patrimoniului din Transilvania, din păcate prea puțin cunoscut de noi, a reușit să-și materializeze în 1910 unul dintre frumoasele sale proiecte, respectiv clădirea Școlii Evanghelice cu influențe Art Nouveau.
Da, Carmen a mai zbovit câteva zile, a vizitat pe îndelete Biserica Fortificată și împrejurimile satului Cincșor, parte din comuna Voila situată în vestul județului Brașov. Dealuri molcome îmbrățișate de ceață în diminețile de toamnă, pitorești iarna, albite de florile pomilor și copacilor primăvara, verzi, îmbietoare vara. Da, un loc de tihnă unde să te reculegi, unde să-ți domolești ritmul și să-ți asculți inima. Așa i s-a părut lui Carmen, care a văzut acum totul cu alți ochi, cu ochii sufletului. Și-a spus că trebuie să facă ceva, dar nu știa ce anume. A realizat că acest loc cu o istorie fascinantă merită redescoperit. A ajuns la București apoi și-a sunat familia și s-au pus pe treabă. Au ajuns la concluzia că trebuie să găsească o soluție prin care comunitatea din Cincșor să se poată autosusține. Turism? Da, o idee excelentă!
Clădirile vechii Școli Evanghelice și Parohiei evanghelice erau suficient de generoase pentru a găzdui o casă de oaspeți. Carmen și familia sa au investit în dotarea și modernizarea lor pentru a crea un loc perfect pentru cei în căutare de cultură și natură. Da, camerele plăcute, toate mobilate în cea mai mare parte cu piese din Cincșor sau realizate aici își așteaptă oaspeții. Pe lângă ele, există locuri precum salonul și biblioteca, perfecte pentru socializare. Într-un loc ca acesta îmi închipui scriitori și artiști, dar și oameni dornici de a evada undeva unde să aibă parte de tihnă, să redescopere bucuriile simple, precum lectura unei cărți, plimbatul în natură. Da, există și bucătărie și un Chef, care gătește preparate delicioase și e adevărat că locul a devenit unul căutat pentru nunți mai altfel. De asemenea, grupuri profesionale au găsit aici refugiul pentru team buildinguri sau întâlniri informale.
Prin prezența acestei case de oaspeți, în cursul anului 2014, peste 2000 de turiști au vizitat pe îndelete Cincșorul. Este începutul unei povești frumoase prin care istoria acestui loc cu siguranță nu va fi uitată, iar satisfacția fiecărui turist, pe lângă faptul că petrece zile minunate aici, este și faptul că prin plata închirierii camerelor este asigurată întreținerea Bisericii Fortificate. Merită să mergi și tu și să redescoperi o parte din locurile care fac această țară cu adevărat unică. Uite, site-ul Casei de Oaspeți Cincșor este transilvania-cincsor.
O minunata initiativa! Restaurarea si readucerea la viata a unor astfel de comori este o adevarata multumire si o incantare pt. noi, cei care am putea beneficia de serviciile aferente. Ce incantator trebuie sa fie sa fii parte din revitalizarea unor astfel de constructii! Ma gandesc sa fac o vizita acestor locuri minunate in aceasta vara.
Te asteptam Doina!
Este superb !
La noi în Banat se spune că ”este ca la neamțu-n spaiț”
Este un compliment uzual,dat ca un exemplu pozitiv și de urmat.
P.S.
Casa din imaginea de la tocmai.ro din Dognecea este a noastră.Le mulțumesc pentru reclama făcută.
Ce mica e lumea Margareta, mai ales cea online 🙂
Felicitari d-nei Camen Schuster pentru ce a realizat acolo; si tie Adela pentru acest articol .Ma bucur tare mult ca au reiinviat aceste cladiri ; ti se rupea sufletul cind le vedeai parasite parca de oameni si de timp…cunosc zona deoarece in Cincsor s-a nascut mama sotului meu. Minunat loc.
Foarte foarte frumos!
Va recomand http://www.monumenteuitate.ro/ celor care visati (ca mine) ca intr-o zii sa aduceti la viata locuri frumoase din Romania nostra!
Multumesc, Adela pentru locurile frumoase pe care ni le descoperi ! Am fost in cateva dupa ce ti-am citit articolele si ti-am multumim in gand !
Sa stii ca acele ganduri bune au ajuns la mine Simona. Multumesc!
Multumesc, Adela pentru minunatele articole, imagini si locuri prin care ar putea sa ne poarte gandul si pasii, dar, mai ales pentru faptul ca ne aduci bucurie sufletului !
nenumarate multumiri draga Adela!!!!! este un loc incantator si unde chiar imi petreceam vacante, la bunici!! :*
Cu siguranta voi reveni cu mare drag pe aceste meleaguri si mai ales sa innoptam la casa de oaspeti!!!
big hug!!!!!!
ce as putea sa mai spun??imaginile vb.de la sine,cuvintele pot fi doar de multumire pt.d-na carmen si toti cei din echipa cu care colaboreaza,sint OAMENI in fata carora trebuie sa scoti palaria,si sa le urezi sanatate si putere de munca,sper sa ajung cit de curind si eu acolo!!!!pina atunci un gind bun tuturor(si o imbratisare pt.irina ca mi draga tare,si tare sint mandra dei ceea ce face acolo!!te pup.dana-reghin
Felicitari doamnei Carmen pentru tot ce a realizat in Cincsor! Familia mea locuieste in Cincsor si sunt mandra de asta.