Casă la țară frumos renovată în Mureș, designer Mihaela Cetănaș

Da, reușită amenajarea numai dacă vezi imaginile de dinainte și după renovare. Și ce provocări pentru a obține acest rezultat final! Ștefan și Luminița, un cuplu din Târgu-Mureș, ajuns la vârsta maturității, cu copii mari plecați la studii, și-au propus să-și facă nu doar o casă, ci un proiect de viață. Da, erau conștienți că va urma o perioadă pentru ei în care să fie așezați și pregătiți pentru viitorii nepoți, deci un alt stil și ritm de viață. Așa că au căutat îndelung, ani de zile, prin județul Mureș nu doar un loc de casă, ci o comunitate, care să devină familia lor extinsă. Când au ajuns într-un sat pitoresc tipic Transilvaniei, cu circa o mie de locuitori și au interacționat frumos din prima cu ei, au știut că au găsit ceea ce căutau. După ce și-au dat seama de felul oamenilor, au început să întrebe și de casă. Au găsit una pe care au achiziționat-o la un preț accesibil, circa zece mii de euro. S-au documentat și știau că vor investi ceva bani pentru a aduce casa la un confort contemporan și la o imagine tradițională, dar nu s-au așteptat ca provocările să fie atât de mari. Au avut însă norocul că s-au gândit să apeleze la designerul Mihaela Cetănaș din Târgu-Mureș, un profesionist care a știut cum să-i ghideze astfel ca, acum, acest cuplu să aleagă să se mute definitiv în zona rurală și să prefere să facă naveta în oraș. Dar hai să-ți spun mai multe ca să afli și tu din experiența lor.

Casa după renovarea care a durat circa trei ani de zile

La interior înainte de renovare

Casa pe care au găsit-o, veche de 100 de ani, are stil combinat de arhitectură, o culă reinterpretată cu elemente de casă rurală transilvăneană. Partea de culă este reprezentată de soclul înalt al casei, ce adăpostește pivnița, iar restul casei ca volumetrie și forma acoperișului tipice caselor secuiești cu împrumuturi din zona săsească, specifice regiunilor submontane. Verdele vânătoresc al tâmplăriei specific zonei i-a încântat, la fel și prispa. Au văzut zidurile crăpate, dar nu aveau de unde să știe că prezența fisurilor pe verticală vorbește despre slaba rezistență structurală a casei. Nu s-au gândit că acesta ar fi un indiciu că zidurile ar trebui refăcute, atâta timp cât pereții din cărămidă păreau solizi. Abia după ce au apelat la designerul Mihaela Cetănaș, au aflat că ar fi bine să investigheze și acoperișul. Acesta era unul ventilat, deci doar structură de lemn peste care era direct pusă învelitoarea din țiglă. Nimic izolat, nimic închis pentru că astfel de poduri erau folosite pentru conservarea diverselor alimente pe vremea când aici exista o gospodărie unde vechii proprietari trăiau din ceea ce produceau.

Fisurile prezente în stadiul inițial de achiziție al casei vechi, casă cu o vechime de peste 100 de ani

Prispa casei după renovare. Gardul a fost refăcut în totalitate conform specificului zonei.

Designerul le-a făcut propuneri de compartimentare, dar, i-a îndrumat, înainte de începerea lucrărilor, către un arhitect specializat în reabilitatea clădirilor vechi pentru a se asigura că proiectul de design interior poate fi materializat cu toate măsurile de siguranță. După ce au luat legătura cu arhitectul Geza Keresztes din Târgu-Mureș, proprietarii s-au convins că trebuie decopertată toată casa, refăcută structura acoperișului, dar și structura casei. A fost necesară întărirea planșeului de la parter, adică între pivniță și parter, precum și refacerea planșeului mansardei din lemn, dar mai solid.

Am rugat-o pe Mihaela Cetănaș să-mi dea poze cu ea pentru că vreau să o cunoașteți și după chip. Mă bucur că viața ne-a făcut să ne reîntâlnim, după ce am fost colege de clasă în școala generală la Târgu-Mureș și că pot scrie cu toată încrederea despre munca unui om pe care-l cunosc și-l apreciez. Alături de ea în imagini este fotograful Cezar Buliga, cel care a surprins cadrele cu această casă frumoasă.

PLAN PARTER. Planul inițial al casei comparativ cu planul propus de către designerul Mihaela Cetănaș

PLAN MANSARDĂ. Planul podului inițial comparativ cu propunerea designerului Mihaela Cetănaș. Provocarea a constitui-o și poziționarea scării interioare.

Încă de la intrarea în casă se pot observa grinzile suplimentare adăugate sub planșeul din lemn al mansardei. Mai jos, holul casei care comunică deschis cu scara interioară și zona de zi de la parter.

Pentru susținerea planșeului de la mansardă a fost nevoie de un al doilea rând de grinzi. Pereții au fost și ei refăcuți, deoarece cărămida era casată, pur și simplu se făcea pulbere. Și da, a fost o mare provocare să fie refolosite materiale din aceleași categorii, astfel ca îmbinarea dintre ele, vechi și nou, să nu fie agresivă. Evident că toată tâmplăria a fost necesar să fie înlocuită pentru că zidurile au lucrat în timp și au afectat și partea de lemnărie.

Baia de la parter, prevăzută imediat lângă scara interioară.

Provocările mari, pe lângă refacerea casei și transformarea podului în spațiu de locuit, adică mansardare, au constat în configurarea la interior a băilor. Când au cumpărat casa, ea nu avea baie la interior, aceasta fiind în curte. Ei bine, și-au dorit mai multe băi, iar aici a intervenit designerul care a prevăzut cea mai bună configurare a lor. O baie de serviciu imediat lângă scară, apoi un dormitor la parter cu baia adiacentă, iar o altă baie la mansardă, pe lângă o cadă cu rol de relaxare în dormitor, dorită de către proprietari.

Dormitorul de la parter este în relație directă cu o baie confortabilă.

Designerul s-a jucat cu suprapunerile. Dacă la nivelul plafonului grinzile formează un joc întrețesut, la nivelul pardoselilor covoarele sunt și ele suprapuse, intercalate pentru mai multă textură, culoare și senzație de confort. Materialele, culorile și texturile vorbesc despre zona rurală.

Baia aferentă dormitorului de la parter are, ca de altfel toate băile, plăci ceramice doar pe pardoseală. Pereții sunt îmbrăcați cu lambriuri din lemn tratate pentru a rezista la apă, lemnul fiind un material specific zonei.

Încălzirea casei a fost de asemenea o provocare în condițiile în care nu sunt gaze în zonă. Designerul Mihaela Cetănaș i-a sfătuit să aleagă un sistem de încălzire combinat: prin pardoseală la parter și calorifere la etaj. De ce? Argumentul designerului a fost în privința ventilației naturale a casei care este încurajată cu ajutorul sistemului de încălzire prin pardoseală. La mansardă, din cauza planșeului de lemn a fost mai dificil de configurat încălzirea prin pardoseală, de aceea s-a optat pentru calorifere. Mihaela Cetănaș spune că radierea căldurii de la nivelul pardoselii este mai bună pentru o casă veche pentru că asigură un mediu interior proprice traiului oamenilor, dar și a rezistenței în timp a clădirii. Se creează un echilibru termic între materiale, plus că ajută la transferul și circulația aerului (cald jos care se ridică către plafon), la respirația casei prin permeabilitatea crescută a zidurilor vechi. Și asta pentru că o casă veche moare, dacă nu este locuită. În casele vechi, sursa de căldură – soba, vatra era folosită zi de zi, indiferent de anotimp, atât pentru preparea mâncării, cât și pentru încălzirea în perioadele reci. Ca atare, exista mereu o inimă caldă a casei care pompa căldura la interior, căldură ce era mai apoi înmagazinată de restul materialelor, ziduri din cărămidă, lemnul tâmplăriei, al structurii etc. Dar în lipsa unei surse constante de căldură, o casă veche se degradează. Ca atare, încălzirea prin pardoseală simulează în ziua de azi, când folosim electrocasnice punctuale doar pentru gătit, vechea inimă a casei reprezentată de sobă sau vatra de gătit.

Între holul de intrare și zona de zi există o arcadă, care marchează spațiul multifuncțional de la parter.

Designerul Mihaela Cetănaș spune foarte frumos că la o casă veche ușa de la intrare e gura, ferestrele sunt ochii, vatra, soba sau șemineul sunt inima, iar pereții sunt plămânii.

Dar cum a propus designerul recompartimentarea casei pentru nevoile actuale ale lui Ștefan și Luminiței? A fost un proces parcurs împreună între nevoi de confort, dar și visuri. Practic casa asta reflectă stilul lor de viață și nu este o rețetă universal valabilă. Mihaela Cetănaș a venit cu propunerea unui dormitor la parter cu baie proprie pentru a le asigura un confort proprietarilor peste ani, când e posibil să le fie mai greu să urce la etaj. De aici, mai departe a fost dorința proprietarilor să aibă un spațiu mai generos, iar designerul a venit cu ideea unei arcade între holul de la intrare și spațiul multifuncțional cu living, sufragerie și bucătărie. Arcada, pe lângă rolul ei decorativ, are și un rol structural pe grinda mascată la interiorul ei, pe ea sprijinindu-se al doilea rând de bârne, grinzi din lemn de la parter. Deschiderea spațiilor asigură și un transfer bun al căldurii dintre parter și mansardă, plus un grad mai mare de lumină naturală pe tot nivelul.

Spațiile de depozitare sunt și ele bine gândite, astfel că la parter, designerul a prevăzut închiderea golului format la baza scării interioare. Este configurată o debara, dar cu pereți din lemn și uși lamelare (care seamănă cu obloanele), un volum cu o textură caldă, specifică zonei în care se află casa. Faptul că au o prispă, pe care au păstrat-o, asigură o protecție contra vântului și frigului din sezonul rece la intrarea în casă. Prispa este un spațiu intermediar între exterior și interiorul casei, deci are rolul unui hol care temperează invazia de aer rece, așa cum se întâmplă în cazul caselor actuale unde intrarea în casă coincide cu cea în spațiul zonei de zi. Godinul este prezent în apropierea vechiului coș de fum al casei. Din păcate, din cauza planșeului slăbit de deasupra privniței, nu a putut fi construită o sobă, așa cum s-ar fi dorit, pentru că aceasta ar fi presat prea mult din cauza greutății mari. Așa că sursa de foc, specifică unei case din mediu rural, a fost punctată cu acest godin simpatic.

Accentele de albastru vin să vorbească despre regiune, pentru că există așa numita nuanță albastru de Transilvania. În plus, ele sunt în ton cu verdele vânătoresc al tâmplăriei ferestrelor. Albastru și verde care sugează natura, iată adusă la interior prin culoare.

Deși și-ar fi dorit să poată folosi cărămida veche sau cea a zidurilor casei la interiorul bucătăriei, designerul a ales ceea ce s-a putut – cărămidă aparentă. Și da, poate părea o alegere mai greu de întreținut în timp, dar Mihaela Cetănaș a știut că o cărămidă aparentă finisată cu vopsea lavabilă pe bază de apă, poate fi ulterior protejată cu soluție de impermeabilizare tot pe bază de apă. Astfel există textură, există o suprafață cromatică deschisă, albă, dar și posibilitatea de întreținere ușoară în timp a acestei suprafețe. În plus, o astfel de cărămidă și dacă s-ar păta, ea de fapt ar îmbătrâni frumos pentru că stropii de apă și grăsime de la mâncare sunt absorbite în material, ceea ce-i poate da o patină frumoasă în timp.

Accesul la mansardă se face pe scara interioară care este vizibilă din spațiul zonei de zi. La intrare în mansardă există o ușă, care separă spațiul fostului pod de restul casei.

Spațiul de la mansardă are doar baia separată, în rest spațiul comunică deschis. Într-o parte se află dormitorul cu zona de cadă la vedere, iar în cealaltă parte o zonă de lectură cu fotolii și bibliotecă. Pentru ventilație bună și lumină plăcută au fost prevăzute ferestre de mansardă Velux în zonele cele mai sensibile din punct de vedere al umidității, cum este cada și apoi baia de la mansardă. În rest, au fost refăcute lucarnele pentru a fi păstrată vechea volumetrie a acoperișului.

Cada de la mansardă este destinată relaxării și nu igienei personale. Ca atare și fereastra Velux este prezentă pentru a oferi experiența contemplării, peisajul din jur fiind frumos, dar numai dacă privești cerul deja te simți mai calm, mai relaxat.

Pentru partea de igienă există baia de la mansardă.

Da, a ieșit totul foarte frumos și este de admirat că Ștefan și Luminița au avut încredere în specialiști, dar și răbdare, că au reușit să găsească resursele interioare să se bucure până la capăt, în ciuda dificultăților. Pentru că de clacat au clacat de multe ori pe parcursul lucrărilor, fiind nevoiți să schimbe trei echipe de meșteri și acestea alese ca fiind specializate în renovări de clădiri vechi. Apoi, deși au cumpărat casa cu zece mii de euro au ajuns ca lucrările finale, inclusiv pentru grădină, să ajungă la incredibila sumă de 150.000  euro, iar renovarea cu totul să dureze 3 ani de zile. Deci, nu a fost ușor, dar nimic pe lumea asta care e frumos nu se face fără efort ori sacrificiu.

Despre costurile finale sunt sigură că vor fi mulți oameni intrigați. Dar atenție! Dacă e să comparați o locuință de 108 metri pătrați cât are casa aceasta cu una de la oraș, fără ca un apartament să aibă toate beneficiile, adică o curte, o grădină, o comunitate liniștită, veți realiza că este vorba despre o alegere personală. Sunt apartamente mai mici ca suprafață care costă similar, fără a oferi o calitate mai bună a vieții. Și da, visul unui trai într-o casă tradițională este costisitor. Rezultatul final însă este mai mult decât o casă, este un alt stil de viață, un nou început pentru ei, ca dovadă că Ștefan și Luminița s-au mutat definitiv acolo, alegând să parcurgă 50 de kilometri distanță pentru serviciul de la oraș. Au muncit mult, au acumulat banii aceștia în ani de zile și au considerat că merită să-i investească pentru o nouă etapă a vieții lor. Merită? Ei spun că da, pentru că așa arată cea mai bună variantă de viață frumoasă pe care și-au imaginat-o. Și au reușit! Mă bucur pentru ei, le admir efortul, și le mulțumesc că ne-au lăsat și pe noi să aflăm despre povestea lor, dar mai ales că au renovat o casă tradițională care este acum un reper pentru noi toți. Sper să înveți și tu din experiența lor, iar casa lor să te inspire și pe tine!

Designer Mihaela Cetănaș

Arhitect Geza Keresztes

Fotograf Cezar Buliga