Nu mi-aș fi imaginat că blogul meu poate avea așa de mare impact în viețile oamenilor, că din cele 3200 de articole pe care le-am scris până acum, sunt unele chiar pot inspira oamenii să viseze, dar mai ales să transpună în realitate aceste visuri. Și am realizat impactul blogului abia în ultimii doi ani de zile, timp pe care mi l-am dedicat mai mult timp reportajelor de pe canalul meu de YouTube și videoclipurilor scurte pe rețelele de socializare. Dar ce să vezi? Cu ocazia reportajelor am avut ocazia să mă întâlnesc față-n față cu oamenii care s-au inspirat despre acest blog, și-au luat informații de aici și mai mult, au construit lucruri. Iar azi am să-ți relatez despre un caz concret. Hai să-ți spun mai multe, pentru că vei afla lucruri care sigur îți vor fi de folos.
Uite, despre cine îți scriu azi: Adriana Beca, designer și arhitect, care a avut curajul, cu vreo 8 ani în urmă, inspirându-se de pe blogul meu, în a demara construcția de căsuțe pentru cazare. Pe blogul meu l-a găsit pe Dănuț Hotea, meșterul despre care ți-am scris AICI și tot aici și tu poți găsi nenumărate exemple despre farmecul rusticului și influențe BoHo. Îți dai seama că asta mă bucură enorm! Înseamnă că munca mea are sens, așa că iată-mă revenind pe blog, după ce m-am concentrat până acum mai mult pe producție video pe canalul YouTube/AdelaParvu.
Cum a început totul? E bine când ai rude într-o zonă frumoasă, cum e Suncuiuș din județul Bihor. Soțul Adrianei are rude aici și așa s-au hotărât cu vreo 7 ani în urmă să cumpere un teren cu priveliște frumoasă. Mai mult, localitatea avea și are infrastructură bună, canalizare, rețea de apă, drumuri practicabile, posibilitate de racordare la electricitate. Și asta e o primă lecție pe care trebuie să o aveți în vedere, dacă vă doriți ceva similar: infrastructura contează!
Dar terenurile cu priveliște frumoasă sunt mai greu accesibile pentru construcții, nu-i așa? Mai ales când e un teren în pantă. Înainte de construcția propriu-zisă trebuie gândite căile de acces, iar în cazul de față a contat mult priceperea Adrianei, care este de formație arhitect. Și da, la căile de acces e bine să te gândești încă din faza de proiect pentru că și ele trebuie bugetate, deci se adaugă la costurile generale ale construcțiilor. Dar sunt importante pentru că ușurează mult și accesul pentru materialele de construcție și evident al meșterilor.
În cazul de față tinerii au creat niște terasări din pământ, întărite cu bușteni din lemn și apoi treptele au fost acoperite cu pietriș. Au vrut să păstreze totul cât mai natural, iar pietrișul are rolul de a anihila erodarea solului, plus prevenirea formării noroiului. Cel mai indicat lemn pentru contratrepte este cel de salcâm, rezistent la intemperii.
Dar calea de acces către casă nu este din aceleași materiale pe toată lungimea ei. Spre exemplu, unde terenul tinde să acumuleze mai multă apă, din cauza pantelor, ei au prevăzut un podeț ridicat de la nivelul solului pentru a permite apei să se scurgă natural în vale. Da, și-au asumat pentru aspectul natural că aleea flotantă din lemn va trebuie constant reparată, dar costurile nu sunt mari și nici intervenția în natură nu este brutală.
Aici, după ce parcurgi calea de acces, urmând panta terenului, descoperi căsuța, potrivit așezată pe un mic platou natural, așa cum l-au găsit și l-au ales pentru a turna o placă simplă de beton. Ceea ce se vede la parterul casei, bârnele din lemn, sunt de la o casă veche maramureașeană, pe care au primit-o cadou de la meșterul Dănuț Hotea. Cine mai primește vreo casă cadou? Ei bine, pentru că împreună cu meșterul derulaseră alte proiecte împreună, el a considerat că sigur Adriana și soțul ei Alex vor folosi într-un mod ingenios căsuța veche, recuperată. Practic, această casă le-a fost livrată în același tir cu cea de mai sus, care există acum pe teren. A fost ca la promoție: două la preț de una. Casa de sus, denumită Panoramic, pe care am prezentat-o pe YouTube aici, a costat 10.000 de euro.
Pentru că nu se așteptau să primească în dar o căsuță maramureșeană, au trebuit să ia repede decizii pentru a o putea amplasa pe teren, adică să toarne placa. Greșeala a provenit din grabă. Meșterul a trimis pe whatsapp cotele casei scrise de mână pe o foaie de hârtie. Cota de 608 cm metri a fost citită ca fiind 809 cm și tinerii au dat indicații ca placa să aibă lungimea de 809 cm. Așa că atunci când a ajuns casa desfăcută și urma să fie reconstruită, și-au dat seama că placa era prea lungă. Așa că au ajuns să modifice forma casei (casa inițială era cu baza pătrată 608 x 608 cm). Au extins-o cu o terasă. Dar mai mult, au fost nevoiți să renunțe la forma inițială a acoperișului, care era în patru ape.
Da, deci s-au trezit că singura alternativă pentru a remedia eroarea cu placa prea lungă, era să aibă un acoperiș în două ape și să facă partea de mansardă să iasă în consolă peste terasă, adică să acopere zona de terasă. Dar ce reușită remediere! I-a salvat faptul că pe latura scurtă, casa avea cotele corecte. Dar i-a salvat și creativitatea Adrianei, care a transformat o greșeală într-un nou spațiu – terasă, frumos ornamentată. Ca să păstreze personalitatea naturală rustică a casei, acoperișul în două ape a fost prevăzut cu lucarnă pe latura dinspre calea de acces.
Apoi, acoperișul în două ape i-a ajutat în final să obțină o mansardă mai generoasă. Pe timpanul casei, deasupra terasei, Adriana a prevăzut trei ferestre orientate către priveliște superbă. Acest gen de intervenție este unul contemporan, dar faptul că a combinat armonios, în spirit tradițional, lemnul cu albul fațadelor, îi păstrează șarmul. Este un exemplu reușit de a moderniza o casă tradițională, chiar dacă abaterea de la un acoperiș în patru ape la unul în două ape ar părea pentru specialiști prea radicală.
Pe partea casei dinspre pădure, acoperișul cu draniță este lăsat simplu. Nici nu a fost nevoie la interior de lumină naturală pe această parte. Dar acest aspect nu știbește cu nimic frumusețea casei amplasată foarte inspirat pe teren. Poate că dacă ar fi fost casa în altă parte, unde s-ar fi simțit abrupt panta acoperișului, o lucarnă ar fi conturat un aspect mai înspre tradițional, însă aici totul arată bine așa cum este. De asemenea, observați că aspectul general al casei, dincolo de acoperiș, nu este alterat de prezența burlanelor. Deci, atenție mare cum va fi condusă apa, asta contează mult când se alege orientarea pantelor acoperișului casei.
Un alt aspect care contează la imaginea finală a fost camuflarea plăcii ușoare din beton pe care este așezată casa. Au adus mai mult pământ în fața ei, formând o mică movilă, care pare formată natural, mai ales că sunt și plante crescute în mod spontan. Pe timpul iernii, turiștii care se cazează aici chiar se pun pe sanie de la nivelul terasei și se bucură de experiența copilăriei până jos în vale.
Terasa rezultată în urma “greșelii” este una generoasă și, dacă vă vine să credeți sau nu, partea de lemnărie ornamentată este nou construită. Inițial, casa veche maramureșeană, avea o mică prispă în continuarea peretelui care se vede ieșit în afară, în ansamblul noii terase.
Pardoseala terasei a fost pavată cu piatră, respectiv cu travertin. Adriana și-ar dorit să rămână în acest registru de materiale naturale, așa că alegerea pietrei, chiar dacă este o intervenție modernă, completează reușit aspectul rustic și povestea tradițională. Ușa de la intrarea în casă are și ea o poveste. A fost cumpărată de la târguri de vechituri din Negreni, județul Bihor, unde, de două ori pe an se adună foarte multă lume ce vinde de toate, dar multe obiecte sunt din categoria de mobilier, tâmplărie rustică, veche.
Din nevoia de a sigila și masca îmbinarea dintre rama ferestelor și pereții din bârne vechi de la casa maramureșeană recuperată, Adriana a prevăzut niște ancadramente simple, din lemn, pe care l-a lăsat deschis la culoare pentru a face un contrast plăcut cu nuanța închisă a celorlalte elemente. Pe suprafața acestor lemne a pictat împreună cu fiica ei un motiv decorativ ales de ea ca identitate a locului, un desen pe care l-a mai folosit și în alte părți ale proprietății, cum ar fi poarta de la intrare.
Dar cum au reușit să obțină aspectul de lemn vechi pentru toată construcția ornamentată a terasei? Ei bine, Adriana ne spune în videoul de pe YouTube cum au bătut lemnul cu lanțuri, iar mai apoi au folosit un baiț care să aducă nuanța lemnului cât mai aproape de cea a casei vechi.
Dar ce frumos se citesc aceste elemente ornamentate de pe terasă, pe fundalul priveliștii de vis, unde se mai zăresc și văcuțele vecinilor. O experiență care merită trăită, dar și una în urma căreia îți dai seama ce mult contează terenul, locul pentru o astfel de căsuță.
La distanță față de casă, din motive de siguranță, mai jos, pe panta terenului, tinerii au făcut și un loc de stat la foc. Au ales o zonă mai plată, natural formată pentru asta. Este un loc unde pe timp de seară, sub cerul liber să se poată sta în jurul micii vetre de unde căldura focului să îmbie la contemplare sau conversație.
Pentru locul rustic de stat la foc (fire pit cum îi spune în engleză) au prevăzut un mobilier minimal cu bârne vechi din lemn, practic resturi ce le-a rămas de la construcția casei. Locul unde se face efectiv focul este marcat de un vas metalic, cu grilaj ce poate fi folosit pe post de grătar. Nu întâmplător în zonă s-au gândit să pună și o masă, fixată în pământ, la fel ca restul băncilor pe care se poate sta.
Căsuța cu terasa ei fermecătoare este completată de un întreg ansamblu dedicat relaxării în imediata vecinătate, la marginea pâlcului de copaci. Aici Adriana și soțul ei Alex au construit o platformă de lemn pentru fotolii puf și sezlonguri, iar în prelungirea platformei au prevăzut o plasă de tip hamac. Totul este din lemn, nu au folosit deloc beton pentru că și-au dorit ca intervenția să fie cât mai blândă vizavi de natură.
Platforma din lemn este pe stâlpi din lemn și grinzi peste care s-a podit cu scândură. Au completat totul cu leagăne atârnate și hamace de arbori, iar locul l-au ales intenționat la marginea pădurii, astfel încât pe timp de vară de pe patformă să se poată face și plajă, adică razele soarelui să bată blând, strecurându-se printre ramurile arborilor.
Listă cu ce putem învăța din experiența Adrianei
Așadar, după plimbarea noastră prin căsuța Forest Nook, din experiența Adrianei putem desprinde câteva lecții pentru oricine visează să ridice o casă nouă pornind de la o căsuță veche din bârne de lemn:
1. Alege cu cap locul. Înainte să cumperi terenul, verifică dacă în zonă ai tot ce-ți trebuie ca să locuiești liniștit: canalizare, apă, curent, drumuri pe care poți circula și tot anul, inclusiv iarna, când e nevoie de deszăpezire. Un loc frumos, dar izolat de toate astea, îți dă bătăi de cap mai târziu.
2. Fă-ți un plan înainte să sapi. După ce ai cumpărat terenul, nu te grăbi. Chiar dacă nu-ți permiți un proiect complet, plătește măcar 2-3 ore de consultanță unui arhitect. Te ajută să așezi casa cum trebuie, cu fața spre soare și spre priveliște, aproape de utilități. Și tot acum gândește-te la tot ce mai vrei în curte: magazie pentru unelte, loc de grătar, un loc pentru lemne.
3. Asigură-te că se poate ajunge la șantier. Înainte să înceapă construcția, fă-ți căile de acces. O să-ți prindă bine și la adus materialele (unele vin cu tirul!), și pentru meșteri. Un drum prost blochează toată treaba.
4. Măsoară de două ori, toarnă o dată. Înainte să torni placa pe care se așază casa, întreabă și verifică exact ce dimensiuni are structura de lemn care urmează să fie montată. (Adriana știe cel mai bine de ce – o cifră greșită le-a schimbat toată casa.)
5. Fii atent la apă. Uită-te unde se scurge apa în mod natural pe teren și unde ai putea s-o aduni ca s-o folosești. Pare un detaliu mărunt, dar apa e, de multe ori, cel mai puternic „dușman” al unei case – mai periculoasă decât altele la care te-ai gândi.
În concluzie, da, am descoperit un loc frumos construit cu un meșter pe care Adriana l-a găsit pe blogul meu, dar mai mult, acum putem învăța din experiența ei și să ne inspirăm din creativitatea ei vizavi de îmbinarea între tradițional și actual pentru a obține în final o casă rustică de poveste. Și da, casa aceasta este pentru turiști, deci puteți merge în vacanță acolo cu dublu scop: să vă relaxați, dar și să vedeți cu ochii voștri cum a fost făcut totul. La final vă invit să vedeți reportajul cu Adriana, care face parte dintr-un mini serial pe care l-am denumit “Case mutate, povești salvate” pe canalul meu de YouTube. Sigur vă va inspira!
Text: Adela Pârvu
Foto: Bogdan Hăineală
Buna,Adela!
Ti-am simtit lipsa…
Casele prezentate sunt minunane,taramurile sunt de vis,felicitari proprietarilor!
Din punctul meu de vedere,aici ar fi perfect sa poti folosi doar SMS (ptr cazuri de “doamne fereste”) :))))
Spor la treaba!
Mulțumesc dragă Mihaela! Și mie mi-a fost dor să revin pe blog. M-a bucurat mesajul tău!
Casa mi se pare ușor disproportionată.
Are un parter relativ jos, iar acoperișul pornește imediat deasupra lui, iar frontonul alb, foarte înalt, accentuează și mai mult diferența dintre „casă” și „acoperiș”.
Fiecare cum consideră. Eu am fost la fața locului, am și filmat casa și nu mi s-a părut deloc disproporționată. De ce? Pentru că timpanul casei are ferestre, deci nu e o suprafață compactă, masivă, albă. Apoi, toată structura de lemn a terasei rezultate este solidă, evidentă și în același ton cu parterul din lemn. Din punct de vedere al materialelor și culorilor, casa se simte așezată.
Iar interiorul? Absolut vis! Abia aștept să vi-l prezint!
Bună Adela, te apreciez foarte mult, mai ales că fata mea cea mare este tot arhitect. Eu fiind ing. constructor , ochiul meu se duce către nou si frumos.
Bună Romeo! Ce mult mă bucur să am alături specialiști din domeniu și mă bucur că simt că mă reconectez cu lumea de pe blogul meu! Felicitări fiicei tale. Când ai timp și ocazia, te rog să comentezi la postările mele și din experiența ta sau chiar să mă întrebi lucruri din perspectiva inginerului constructor. Așa învățăm unii de la alții!
Case cu suflet! Le vezi, le simti, iti vine sa le “imbratisezi” !!!! E ca si cand ti-ar vorbi!!! E minunat ! Imi plac maxim si casuta de oriunde, in natura, asa ar trebui sa fie!!!!