M-am jucat pe pânză prin 2009 cu nişte tuburi de graffiti şi culori pentru textile. Mi-au ieşit două tablouri pe care le-am dăruit unor prietene dragi mie. E o joacă ce mă relaxează teribil, dar a început ca o dorinţă de a găsi o anumită ordine în jurul meu. Pentru că atunci când eşti în căutarea unor soluţii, începi să planifici, încerci să-ţi faci ordine în gânduri şi să pui cap la cap toate elementele unei probleme.
“Pasteluri si nuante reci ordonate” tablou de Adela Parvu, 2009
Ei bine, eu am încercat deseori să-mi clarific cheia la diverse gânduri pe pânză. Cum procedez? De regulă, fac la întâmplare o pată, cu ochii închişi, iar apoi în jurul ei încerc să organizez restul. E modul meu de a mă relaxa, pentru că atunci când mă joc pictând, mintea este concentrată pentru a întrevedea ordinea, iar emoţiile mi le descătuşesc prin culori. Totul pe o bucată de pânză, o parte mică şi controlabilă din marele meu univers. Plus că, unde mai pui, chiar dacă nu ies nişte lucrări deosebite, învăţ şi mai mult despre culori, marea mea pasiune.
“Iluzie hibernala” tablou de Adela Parvu, 2009
Pastelurile şi nuantele reci nu ma caracterizează. Iubesc culorile tari, crude, contrastele vii, tulburătoare. Mai ales cele acrilice. Şi totuşi de data aceasta le-am estompat. A fost un bun exerciţiu pentru a tempera visceralitatea ce mă caracterizează :).
