Mi-a plăcut simplitatea acestei case, șarmul ei natural. Dar și povestea ei e interesantă, mai ales că e vorba despre a folosi tot ce se poate, de-a recupera orice bucată de material și de a o converti în ceva funcțional sau care să arate bine. Are o doză de austeritate interiorul, dar fiind o casă de vacanță pare numai bine așa. Construcția din piatră este una veche, de secol XIV, o fostă casă spaniolă din orașul Madremanya, provincia Girona, care evident i-a cucerit din prima pe actualii proprietari. Ei și-au dorit ca prin renovarea ei să păstreze cât mai mult din imaginea și aerul antichizat care i-a încântat și pentru că nu știau cum să refacă interiorul, cum să organizez și cum să procedeze în privința soluțiilor de mobilare au apelat la arhitecții de la biroul Arau & Mediavilla.
Ideea a fost ca în procesul de renovare să fie folosite materiale cât mai fidele cele celor existente deja. Mulți pereți au la vedere piatră, material omniprezent ce creionează arhitectura caselor locului. Și pentru a mai debarasa din greutatea lor, alte suprafețe mari au fost finisate cu vopsea într-o nuanță discretă de vanilie, care deschide, luminează frumos camerele. Inclusiv pe plafonul camerei de zi. De asemenea, în spațiul transformat ca bucătărie, situat în centrul casei, o fereastră amplă a fost montată pentru a realiza legătura cu spațiul exterior, dar și pentru a asigura lumină naturală din plin la interior. Pardoselile, chiar dacă n-au putut fi refăcute peste tot așa cum erau sunt placate cu plăci ceramice cu aspect antichizat, iar în baie un brâu cu pietre de râu mai rupe din geometria gresiei. Plafoanele sunt iarași interesante, mai ales cele boltite din dormitor și baia matrimoniale, unde parcă se văd urmele lăsate de vreme, dar și materialele folosite de-a lungul timpului.
După realizarea împărțirii planului casei și a realizării finisajelor, decorul a fost creat ca o poveste care să vorbească despre vechi, despre istorie. Multe idei sunt compromisuri cu rezultat fericit cum ar fi locul de ședere de lângă scară, unde o bârnă veche a casei a fost încorporată pentru realizarea banchetei zidite sau valizele vechi puse ca suport pentru lampă. În dormitoare unele noptiere și piese sunt făcute din resturi de stânghi rămase din timpul șantierului, iar la bucătărie și baie chiuveta și lavoarul sunt din beton finisat. Mobila, în mare parte una recuperată sau reciclată, este intenționat lăsată așa, cu aspectul ei degradat pentru a compune o atmosferă rustică, un fel de șic ponosit, dacă ar să traduc cum cred eu că se traduce shabby chic. Un strict necesar, dar frumos conturat și absolut suficient pentru o casă de vacanță. Mie mi-au plăcut ideile de aici, mai ales cele cu mobila zidită. Sper să te inspire și pe tine!
Nici o tihna; in rosturile dintre pietre pot fi tot felul de ganganii si paianjeni !
Da, si drobul e sare e in fiecare camera :)))
Simplu si frumos, desi pentru sedinta foto s-a lasat impresia de neglijenta, cu prosoape lasate pe balustrada, carti pe jos, cizme pe scari…
Seamana mult cu vechile cladiri tansilvanene, iar unele interioare aduc cu cramele noastre.
O zi frumoasa.
Da, nu m-am gandit la crame Vasile, dar ai dreptate. Tavanele boltite te duc cu gandul acolo 🙂
Multumesc Adela pentru noutatile pe care le aduci in fiecare zi. Fiecare postare ma inspira intr-un fel sau altul. Carcotasii trebuie sa inteleaga ca nu toate amenajarile trebuie sa fie pe gustul nostru, dar din fiecare putem lua o idee, sau pur si simplu sa ne deconectam cu imaginile pe care ni le oferi.
Fiecare cu parerea lui Mimi 🙂 Multumesc pentru ca ti-ai exprimat-o pe a ta si care e conform crezului meu – amenajarea ideala nu exista, dar idei bune putem gasi 🙂
Multumesc.Este o incantare.
Ma bucur ca-ti place Marianne 🙂
Da, scabros… Comparativ cu cramele toscane (subscriu la post-ul dlui Vasile), mult mai romantice gheţăriile canadiene, când vă pică coletele cu hrană din elicopter. Antiseptice, ce mai, nu caise coapte şi prăfuite din livadă sau, portocale sălbatice. Numai termenul de “sălbatic… scabros, vă repet!
Omul sfinteste locul ♡♥
Corect Monica!